Fort Myers, cunoscut și sub denumirea Ft. Myers, este un oraș situat în comitatul Lee din statul Florida, SUA. Conform programului de estimare a populației al Biroului de Recensământ, orașul avea o populație de 92.245 de locuitori în anul 2021, ceea ce îl plasează pe locul 370 în topul celor mai populate orașe din țară. Orașul este o poartă de intrare în regiunea de sud-vest a Floridei și o destinație turistică populară în cadrul statului Florida. În plus, orașul Fort Myers formează împreună cu orașul Cape Coral (care este mai mare și mai rezidențial), cu orașele mai mici Fort Myers Beach, Sanibel și Bonita Springs, cu satul Estero și cu districtele neîncorporate Lehigh Acres și North Fort Myers, o zonă statistică metropolitană (MSA) care cuprinde comitatul Lee și care avea o populație de 787.976 de locuitori în 2021.
Istoria Orașul Fort Myers are o istorie bogată, care datează de la prezența tribului indigen Calusa în zonă. Potrivit unor istorici, capitala tribului Calusa era situată în apropiere de Fort Myers. După contactul cu Europa, Spania a avut influență colonială în Florida, urmată de Marea Britanie și, în cele din urmă, de Statele Unite.
Războaiele Seminole miniatura|Blockhouse la Fort Myers, Florida În timpul celui de-al Doilea Război Seminole, care a avut loc între 1835 și 1842, armata americană a operat în Fort Dulaney, situat la Punta Rassa, în apropiere de gura de vărsare a râului Caloosahatchee. În octombrie 1841, Fort Dulaney a fost distrus de un uragan, așa că operațiunile militare au fost mutate în amonte pe râul Caloosahatchee, la un alt sit numit Fort Harvie. Însă, odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Seminole în 1842, Fort Harvie a fost abandonat.
În 1849, un negustor alb a fost ucis de seminolezi pe Râul Păcii, ceea ce a determinat armata să se întoarcă pe Râul Caloosahatchee în 1850. Maiorul David E. Twiggs, care se afla atunci la Fort Brooke (actualul Tampa), a dat ordin ca două companii de artilerie să găsească un loc potrivit pentru înființarea unui nou post și să construiască imediat lucrări de apărare care să asigure securitatea proviziilor lor și să îndepărteze orice tentație pentru indieni. Astfel, Noul Fort Myers a fost construit pe ruinele arse ale Fortului Harvie.
Fortul a fost numit în onoarea colonelului Brevet Abraham Charles Myers, care era intendent al Departamentului de armată din Florida și viitor ginere al maiorului Twiggs. Fortul Myers se întindea pe aproximativ 139 de acri (56 de hectare) și a inclus 57 de clădiri, printre care un blockhouse cu două etaje, care a fost ilustrat în Frank Leslie's Illustrated Newspaper, și un chei de 1.000 de picioare (300 de metri) lungime, unde navele puteau acosta. Potrivit lui Irvin Solomon, Fort Myers a fost descris ca fiind "unul dintre cele mai bune și mai mari" forturi din timpul Războaielor Seminole. Însă, fortul a fost abandonat în 1858, la sfârșitul celui de-al Treilea Război Seminole.
Războiul civil În timpul Războiului Civil American, Fort Myers a devenit un refugiu pentru fugarii de blocadă și crescătorii de vite confederați, care au făcut comerț cu Seminole și cu soldații Uniunii. În decembrie 1863, Armata Statelor Unite a înființat o tabără pe Insula Useppa, lângă intrarea în Portul Charlotte, pentru a recruta simpatizanți ai Uniunii, dezertori confederați și persoane care nu se supuneau la recrutare, și pentru a organiza raiduri în interiorul teritoriului confederat. În ianuarie 1864, soldații Uniunii au capturat Fort Myers și au adăpostit aici peste 400 de civili și dezertori din armata confederată. Prezența soldaților de culoare a jucat un rol important în temerile confederate față de negrii înarmați. Fortul a oferit sprijin pentru blocada coastei de sud-vest a Floridei, access la marile turme de vite din sudul Floridei și un refugiu pentru sclavii evadați.
După ce Uniunea a obținut controlul asupra fluviului Mississippi în iulie 1863, armata confederată a devenit dependentă de Florida pentru aprovizionarea cu carne de vită. Între 1.000 și 2.000 de capete de vite erau expediate săptămânal din Florida către armata confederată. Dar în 1864, trupele și simpatizanții Uniunii au început să ducă vitele la Punta Rassa pentru a aproviziona navele Uniunii aflate în misiune de blocadă și Key West. Aceasta a redus aprovizionarea cu vite disponibile pentru forțele confederate, iar transportul maritim din Punta Rassa a dus la construirea unei cazarme și a unui debarcader de către armata Uniunii.
Bătălia de la Fort Myers a avut loc la 20 februarie 1865, fiind cunoscută ca fiind "cea mai sudică bătălie terestră a Războiului Civil."
Așezarea și înființarea Fort Myers este o comunitate fondată de căpitanul Manuel A. Gonzalez, la 21 februarie 1866, după Războiul Civil American. Gonzalez a navigat din Key West pentru a fonda comunitatea, iar trei săptămâni mai târziu, Joseph Vivas și soția sa, Christianna Stirrup Vivas, au sosit împreună cu soția lui Gonzalez, Evalina, și fiica sa, Mary.
Gonzalez și-a stabilit familia lângă Fort Myers abandonat, unde a înființat primul post comercial din zonă. El a făcut schimb de produse precum tutun, mărgele și praf de pușcă și a vândut piele de nutrie, de pisică de mare și de aligator seminolelor din vecinătate. În jurul postului comercial s-a format o mică comunitate.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, oamenii din nord au început să călătorească în Florida în timpul iernii, văzând oportunități de dezvoltare. În 1881, Hamilton Disston, un bogat industriaș din Philadelphia, Pennsylvania, a venit în Valea Caloosahatchee cu planuri de dezvoltare. El a conectat Lacul Okeechobee cu râul Caloosahatchee, permițând vaporilor cu aburi să circule din Golful Mexic până la Lacul Okeechobee și să urce pe râul Kissimmee.
La 12 august 1885, micul oraș Fort Myers, cu doar 349 de locuitori, a fost încorporat. Era al doilea oraș ca mărime de pe Coasta Golfului Florida, la sud de Cedar Key.
În 1885, Thomas Alva Edison a vizitat Fort Myers și a cumpărat 13 acri de-a lungul râului Caloosahatchee. Acolo și-a construit casa "Seminole Lodge", care includea un laborator pentru continuarea activității sale. După ce cabana a fost finalizată în 1886, Edison și soția sa, Mina, au petrecut multe ierni în Fort Myers, bucurându-se de pescuitul recreativ local, pentru care Fort Myers căpătase o reputație națională.
În ciuda unei oferte inițiale a lui Edison de a ilumina orașul, în ziua de Anul Nou din 1898, Fort Myers a fost electrificat pentru prima dată de către Seminole Canning Company, o companie locală care făcea conserve de fructe.
În același an, a fost construit Hotelul Royal Palm, un hotel de lux care a consacrat Fort Myers la nivel național ca destinație de stațiune de iarnă și a atras mulți turiști.
Secolul XX miniatura|Arhitectura din centrul orașului Fort Myers miniatura|Centrul orașului miniatura|Teatrul Edison miniatura|The Mangoes: Casa de iarnă a lui Henry Ford În secolul XX, în data de 10 mai 1904, accesul la zona Fort Myers s-a îmbunătățit semnificativ odată cu deschiderea căii ferate Atlantic Coast Line Railroad, care a legat Punta Gorda de Fort Myers. Această rută a oferit comitatului Lee atât servicii de transport feroviar de pasageri, cât și de marfă. Cu toate acestea, venirea căii ferate a condus, de asemenea, la o mai mare segregare în Fort Myers. Odată cu apariția căii ferate, a apărut nevoia de mai multă forță de muncă necalificată și sosirea unei forțe de muncă mai puțin educate, în comparație cu numeroșii afro-americani din oraș, dintre care unii erau comercianți, vânzători și proprietari de terenuri. Acești cetățeni de culoare din clasa de mijloc, precum și noii muncitori afro-americani, au fost din ce în ce mai presați să se mute în zona segregată care avea să devină cunoscută sub numele de Safety Hill. Această zonă a orașului, după cum se poate observa din fotografiile contemporane, avea o calitate inferioară a caselor și a suprafețelor străzilor. Astăzi, această zonă este cunoscută sub numele de Dunbar și este încă segregată de restul orașului Fort Myers.
În 1907, sediul Agenției Federale a Triburilor Seminole a fost mutat în Fort Myers, iar acesta a rămas acolo până în 1913. În 1908, Teatrul Arcade a fost construit în centrul orașului Fort Myers. Inițial, acesta a fost o casă de vodevil, iar Edison a vizionat filme aici pentru prima dată împreună cu prietenii săi, Henry Ford și Harvey Firestone. Pe măsură ce industria cinematografică a crescut, Teatrul Arcade a fost transformat într-o casă de cinema completă. Un perete a împărțit scena pentru a forma două săli de proiecție. Modificările în obiceiurile de vizionare a filmelor de la sfârșitul secolului XX au dus la renovarea teatrului pentru a fi folosit din nou pentru spectacole live. În prezent, acesta găzduiește Florida Repertory Theatre, o sală de spectacole.
În timpul Primului Război Mondial, Edison a devenit îngrijorat de dependența Americii de aprovizionarea cu cauciuc din străinătate și a început să caute un arbore sau o plantă de cauciuc care să poată crește rapid în Statele Unite. El s-a asociat cu producătorul de anvelope Harvey Firestone, de la Firestone Tire and Rubber Company, și cu Henry Ford, de la Ford Motor Company, pentru a încerca să găsească o soluție la această problemă. Edison a căutat un arbore care să conțină suficient latex pentru a-și susține activitatea de cercetare. În 1927, cei trei bărbați au contribuit cu câte 25.000 de dolari fiecare și au creat Edison Botanic Research Corporation în încercarea de a găsi o soluție la această problemă. În 1928, a fost construit laboratorul Edison Botanic Research Corporation. În Fort Myers, Edison a efectuat majoritatea cercetărilor sale și a plantat plante și arbori exotici. El a trimis rezultatele și mostre de reziduuri de cauciuc la West Orange, New Jersey, pentru a continua lucrările în marea sa "Fabrică de invenții" Thomas A. Edison (acum păstrată în Parcul istoric național Thomas Edison). Prin eforturile lui Edison, au fost importați și plantați palmierii regali care mărginesc Riverside Avenue (acum McGregor Boulevard). Aceștia au inspirat porecla Fort Myers de "Orașul palmierilor".
După o cercetare aprofundată a aproximativ 17.000 de mostre de plante, Thomas Edison a descoperit în cele din urmă o sursă viabilă de cauciuc în planta de goldenrod (Solidago leavenworthii). Proiectul a fost transferat la Departamentul de Agricultură al Statelor Unite cinci ani mai târziu, în 1910. În 1916, magnatul auto Henry Ford a cumpărat casa din apropierea celei a lui Edison de la Robert Smith din New York și a denumit proprietatea "The Mangoes". Bungalow-ul în stil artizanal al lui Ford a fost construit în 1911 de Smith. Edison, Ford și Harvey Firestone, toți lideri în industria americană, făceau parte dintr-un grup exclusivist numit "Clubul Milionarilor". Cei trei bărbați au fost comemorați prin statui în Parcul Centenarului din centrul orașului Fort Myers.
În 1924 a început construcția podului Edison Bridge, numit în onoarea lui Thomas Edison, iar populația orașului a crescut constant. Podul a fost inaugurat la 11 februarie 1931, în ziua de naștere a lui Edison, care își dedicase eforturile pentru construirea lui. Edison a fost primul care a traversat podul cu mașina. În deceniul care a urmat construcției podului, orașul a cunoscut un boom imobiliar. Au fost construite mai multe subdiviziuni rezidențiale noi dincolo de centrul orașului, inclusiv Dean Park, Edison Park și Seminole Park. Edison Park, situat peste bulevardul McGregor de proprietățile Edison și Ford, include o serie de case impresionante din Fort Myers. Populația orașului Fort Myers era de 575 de cetățeni în 1890, în timp ce în 1930 aceasta a crescut la 9.082.