Împăratul muștelor (în ) este un roman distopic din 1954 al scriitorului britanic William Golding, laureat al Premiului Nobel. Romanul prezintă un grup de băieți britanici blocați pe o insulă nelocuită și încercările lor dezastruoase de a se organiza. Principalele teme abordate includ tensiunea dintre gândirea colectivă și individualism, dintre reacțiile raționale și emoționale și dintre moralitate și imoralitate.

Rezumat

Încercând să scape de război, un avion britanic se prăbușește pe o insulă izolată dintr-o regiune îndepărtată a Oceanului Pacific. Singurii supraviețuitori sunt niște băieți preadolescenți. Un băiat cu părul blond pe nume Ralph și colegul lui, Piggy, găsesc o scoică mare, pe care Ralph o folosește pe post de corn pentru a-i aduna pe supraviețuitori la un loc. Prin folosirea aceste scoici, Ralph preia imediat controlul asupra celorlalți băieți și este ales „șeful lor”. El stabilește trei reguli principale: să se distreze, să supraviețuiască și să mențină constant un semnal de fum care să alerteze vapoarele de prezența lor. Împreună cu un băiat roșcat pe nume Jack și cu un alt băiat tăcut pe nume Simon, Ralph folosește ochelarii lui Piggy pentru a reflecta lumina soarelui și a aprinde un foc.

Aparenta ordine se deteriorează pe măsură ce majoritatea băieților încep să lenevească și ignoră eforturile lui Ralph de a le îmbunătăți viața pe insulă. Ei dezvoltă un fel de paranoia despre un monstru imaginar pe care îl numesc „fiara”, până când toți ajung să creadă că există cu adevărat pe insulă. Ralph încearcă să-i convingă pe băieți că nu există nicio fiară, dar nu reușește, în timp ce Jack devine tot mai îndrăgit, declarând că va vâna și va ucide personal monstrul. La un moment dat, Jack îi convoacă pe mai mulți băieți să vâneze un mistreț, luându-i cu el și pe cei desemnați să mențină focul de semnal. Focul se stinge, tocmai când trecea o navă pe lângă insulă. Ralph este furios pe Jack pentru că din cauza lui au dat greș, dar ceilalți băieți îi iau apărarea lui Jack. Deziluzionat de rolul său de lider, Ralph se gândește să renunțe, dar Piggy îl convinge să nu o facă.

Într-o noapte, pe când băieții dormeau, în apropierea insulei are loc un raid aerian. Un pilot de vânătoare se catapultează din avion și moare. Trupul său este purtat de valuri spre insulă, iar parașuta i se încurcă într-un copac. Gemenii Sam și Eric văd cadavrul pilotului și îl confundă cu fiara. Când Ralph, Jack și un băiat morocănos pe nume Roger cercetează cadavrul, o iau la fugă, crezând că fiara chiar există. Jack convoacă o adunare și încearcă să-i întoarcă pe ceilalți împotriva lui Ralph, dar inițial nu primește niciun sprijin; apoi pleacă de unul singur pentru a-și forma propriul trib, iar majoritatea băieților i se alătură treptat.

Simon se aventurează adesea în pădurea de pe insulă pentru a fi singur. Într-o zi, pe când se afla acolo, Jack și adepții lui aduc o ofrandă fiarei din apropiere: un cap de porc, înfipt într-un băț ascuțit, cu muștele roind în jurul lui. Simon poartă un dialog imaginar cu capul, pe care îl numește „Împăratul muștelor”. Capul îi spune lui Simon că nu există nicio fiară pe insulă și prezice că ceilalți băieți se vor întoarce împotriva lui. În acea noapte, Ralph și Piggy vizitează tribul lui Jack, aflând că au început să-și picteze fețele și să facă dansuri rituale primitive. Simon descoperă că „fiara” este, de fapt, pilotul mort și se grăbește să le spună și celor din tribul lui Jack. Băieții, înnebuniți, inclusiv Ralph și Piggy, îl confundă pe Simon cu fiara și îl bat până la moarte.

Jack și aliații lui decid să fure ochelarii lui Piggy, singurul mijloc de a aprinde un foc. Se duc în tabăra lui Ralph, iau ochelarii și se întorc la sediul lor pe o stâncă numită Castle Rock. Părăsit de majoritatea susținătorilor săi, Ralph se duce la Castle Rock împreună cu Piggy, Sam și Eric, pentru a-l înfrunta pe Jack și a recupera ochelarii. Băieții îl resping pe Ralph, iar Roger activează o capcană care îl ucide pe Piggy și distruge scoica. Ralph reușește să scape, dar Sam și Eric sunt torturați de Roger până când acceptă să se alăture tribului lui Jack.

În acea noapte, Ralph se întâlnește în secret cu Sam și Eric, care îl avertizează că Jack plănuiește să-l vâneze. În dimineața următoare, tribul lui Jack dă foc pădurii, Ralph abia scăpând de vânători. După o lungă urmărire, Ralph se împiedică și cade în fața unui adult în uniformă, un ofițer de marină britanic a cărui echipă venise pentru a investiga ce e cu focul de pe insulă. Ralph, Jack și ceilalți băieți sunt cutremurați de „sfârșitul inocenței”. Ofițerul își exprimă dezamăgirea văzându-i pe băieți cu un comportament atât de sălbatic, războinic, apoi se întoarce, „mișcat și puțin stânjenit”, privind la crucișătorul care aștepta în larg.

Publicare Publicat în 1954, Împăratul muștelor a fost romanul de debut al lui Golding. Ideea s-a născut după ce Golding a citit ceea ce el a considerat a fi o portretizare nerealistă a copiilor naufragiați din romanul Insula de Corali: o poveste din Oceanul Pacific (1857) de R. M. Ballantyne, care prezenta tema civilizării prin creștinism și importanța structurilor ierarhice. Golding a întrebat-o pe soția sa, Ann, dacă ar fi „o idee bună să scriu o carte despre niște copii pe o insulă, copii care să se comporte așa cum s-ar comporta copiii cu adevărat?” Drept urmare, romanul conține diverse referințe la Insula de Corali, cum ar fi fragmentul în care ofițerul maritim care îi salvează pe copii descrie încercările lor de a coopera civilizat ca pe un „spectacol foarte bun. La fel ca Insula de corali.” Cele trei personaje principale ale lui Golding (Ralph, Piggy și Jack) au fost, de asemenea, interpretate drept caricaturi ale protagoniștilor din Insula de corali a lui Ballantyne.

Manuscrisul a fost refuzat de multe edituri înainte de a fi acceptat de Faber & Faber, o editură din Londra; la început, cartea a fost respinsă de cititorul profesionist, Miss Perkins de la Faber, care a etichetat-o drept „o fantezie absurdă și neinteresantă despre explozia unei bombe atomice în colonii și un grup de copii care ajung în jungla de lângă Noua Guinee. Slab și plictisitor. Inutil".Monteith, Charles. "Strangers from Within." William Golding: The Man and His Books, edited by John Carey, Farrar Straus & Giroux, 1987. Cu toate acestea, Charles Monteith, editor, a decis să preia manuscrisul și a colaborat cu Golding pentru a finaliza câteva modificări semnificative, inclusiv eliminarea în totalitate a primei secțiuni a romanului, care cuprindea inițial evacuarea dintr-un războiul nuclear. Monteith a retușat puternic personajul lui Simon, eliminând interacțiunea lui cu o figură misterioasă, care nu este niciodată identificată, dar despre care se presupune că ar fi Dumnezeu.Kendall, Tim. Email, University of Exeter, received 5th Feb 2021. Monteith însuși a fost îngrijorat de aceste schimbări, completând că sunt „modificări provizorii” și avertizând împotriva „transformării lui Simon într-un fanatic”. În final, Golding a făcut toate editările recomandate de Monteith și i-a scris acestuia că și-a pierdut orice fel de obiectivitate pe care a avut-o vreodată în privința acestui roman și cu greu suportă să-l mai privească. Aceste manuscrise și corecturi sunt acum disponibile pentru studiu și cercetare în Arhivele Colecțiilor Speciale de la biblioteca Universității din Exeter. Colecția include „Caietul Manuscris” original din 1952 (inițial un caiet de la Școala Bishop Wordsworth, o școală de băieți din Anglia), plin cu adăugiri și ștersături.

După modificările făcute de Monteith și vânzările scăzute înregistrate de cartea tipărită prima dată în trei mii de exemplare, situația s-a schimbat în 2015 când a devenit un best-seller, cu peste zece milioane de exemplare vândute.

Cartea începe cu sosirea băieților pe insulă după ce avionul lor a fost doborât în timpul a ceea ce pare să fie un al treilea război mondial nuclear.Weiskel, Portia Williams, ed. (2010). „Peter Edgerly Firchow Examines the Implausible Beginning and Ending of Lord of the Flies” în William Golding's Lord of the Flies, Bloom's Guides Unii dintre aceștia sunt elevi obișnuiți, în timp ce alții formează un cor muzical cu un lider consacrat. Cu excepția lui Sam, lui Eric și a băieților din cor, ceilalți par să nu se fi cunoscut dinainte. Cartea descrie sălbăticirea lor. Lăsați singuri într-un paradis natural, departe de civilizația modernă, băieții bine educați involuează într-o stare primitivă.

Structură literară

Simbolism William Golding, care a fost profesor de filosofie înainte de a deveni locotenent al Marinei Regale Britanice, a cunoscut scene de violență și atrocități în luptă, precum debarcarea în Normandia din Ziua Z în 1944, când a comandat o navă de debarcare. Iar după război, când s-a întors în Anglia, a găsit o lume amenințată de două superputeri nucleare (Războiul Rece), care luptau pentru putere și dominație, iar întregul glob se confrunta cu anihilarea și devastarea nucleară. Confruntarea cu astfel de dileme l-a determinat să pună la îndoială însăși natura umanității și, ulterior, l-a inspirat să scrie Împăratul muștelor în 1954.

Puternic asociat cu războiul, romanul și-a luat titlul de la Beelzebub, un demon care întruchipează zeul mândriei și al războiului. Adesea a fost văzut ca o interpretare satirică sumbră a unei celebre cărți pentru copii, Insula de Corali, un roman despre aventurile și experiențele unor băieți pe o insulă exotică. Protagoniștii romanului reușesc să stăpânească natura și să evite pericolele într-un mediu ostil. O temă recurentă în Împăratul muștelor este problema colonizării, prezentată în multe cărți britanice din acea perioadă, băieții reprezentând un grup civilizat în comparație cu băștinașii insulei.

Întâmplările din carte descriu cum organizarea copiilor în lipsa unei autorități adulte ar putea escalada rapid în dezordine și haos. Chiar dacă băieții încearcă într-adevăr să stabilească o anumită ordine și coordonare între ei pentru a supraviețui. Un alt subiect menționat în carte este problema conducerii, deoarece protagonistul Ralph se luptă cu Jack, care e mai mare decât el, pentru a deveni liderul grupului, ceea ce provoacă dispute și dezamăgiri. Temele majore ale cărții, cum ar fi cele legate de moralitate, politețe și societatea modernă, transformă romanul într-o satiră despre comportamentul și natura oamenilor, credințe adânc înrădăcinate care sprijină însuși fundamentul activității umane.

Alegorie La nivel alegoric, tema centrală o constituie impulsurile umane conflictuale de civilizație și organizare socială - trăind după reguli, în pace și armonie - și de putere. Alte teme se referă la tensiunea dintre gândirea colectivă și gândirea individuală, dintre reacțiile raționale și emoționale și dintre moralitate și imoralitate. Modul în care se manifestă acestea și modul în care diferiți oameni le resimt influența formează un subtext major al romanului, cu temele principale abordate într-un eseu al criticului literar american Harold Bloom. Numele „Împăratul muștelor” este o traducere literală a lui Beelzebub, din 2 Regii 1:2–3, 6, 16.

Gen și stil Împăratul muștelor este adesea considerat un roman despre isprăvile unui grup de băieți aflați într-un mediu ostil pe o insulă din Oceanul Pacific, un roman de aventură și supraviețuire, fiind astfel încadrat mai ales în romantism. Împăratul muștelor explorează nu numai latura morală pozitivă dintr-o lecție practică, ci și morala negativă despre discutabila condiție umană, ceea ce îl evidențiază ca o formă unică a unui roman de ficțiune filosofică. Romanul este scris în mare parte conform normelor de ficțiune alegorică, situația realistă a băieților blocați pe o insulă pustie ajungând să redea conceptul de sălbăticie umană inerentă, mentalitatea de turmă și conducerea totalitară fiind un stil de a aborda unitar intriga și rezumatul romanului.