Béla Uitz () a fost un pictor și grafician maghiar, unul dintre cei mai robusti și talentați artiști ai activismului maghiar. Ulterior, cumnatul său, Lajos Kassák, a avut o influență decisivă asupra carierei sale.

Cariera

Anii studenției S-a nascut in satul Mehala din judetul Timiș si provenea dintr-o familie de țărani. În ciuda tendințelor sale artistice timpurii, nevoiaA temesvári gimnázium negyedik osztályából kicsapták azzal, hogy semmiféle középiskolában nem tanulhat tovább. Ezek után Temesvárott dolgozott mint vasesztergályos. Középiskoláit magántanulóként fejezi be. l-a determinat să studieze o meserie, devenind astfel lăcătuș. În 1907, cu sprijinul financiar al fratelui său, se înscrie la Școala de Arte Aplicate, unde își începe studiile în pictura decorativă. György J. Feichtinger a fost fostul său profesor, de care și-a amintit cu drag din perspectiva unei jumătate de secol. A învățat tehnica frescei de la el, de ale cărui cunoștințe profesionale temeinice, Uitz, a fost mândru de-a lungul vieții. De aici, a început prietenia sa strânsă cu József Nemes-Lampérth, care mai târziu - contrar spiritului academic - a acționat ca o forță eliberatoare pentru Uitz.

Ulterior a câștigat o bursă pentru a studia artele plastice. Din 1908 a urmat Academia de Arte Frumoase, unde a studiat cu Ede Balló și Károly Ferenczy. În departamentul lui Balló îi întâlnește pe Frigyes Frank, , festő, született: Budapesten 1890. Arckép, táj és figurális képeket fest. A Műcsarnok 1915-iki tárlatán egy női arcképével a Harkányi-díjat nyerte el, 1916. pedig a Halmos-díjat és 1920. kitüntető elismerést kapott. Az Ernst Múzeumban rendezett gyűjteményes kiállítást. Münchenben és Párizsban is kiállított 1925. és itt kitüntették. Jenő Krón, grafikus, született Szobráncon 1882. A mintarajziskolában, később Nagybányán tanult. 1913-ban 10 rézkarcból álló sorozatot adott ki a diósgyőri vasgyárból vett motívumokkal. Kiállított Parisban, Londonban és az 1914-ben a lipcsei könyv- és grafikai kiállításon. A háború után Kassán telepedett le, ahol magánrajziskolát vezetett. 1924-ben Zürichben, majd a Nemzeti Szalonban rézkarcokat, litográfiákat és tusrajzokat állított ki. Újabb munkáival az expresszionizmus felé közeledett. Több lapja van a Szépművészeti Múzeum gyűjteményében. Péter Szüle, Szüle Péter festő (Nagyvárad, 1886. jún. 25. – Bp., 1944. febr. 4.) . Bp.-en a Képzőművészeti Főiskolán Ferenczy Károly, Balló Ede és Zemplényi Tivadar voltak mesterei. Fiatalon a szolnoki művésztelepre került, ahol 1928-ig dolgozott.1923-ban és 1929-ben az , 1924-ben és 1934-ben a Műcsarnokban volt kiállítása. Számos díjat nyert (1920, 1927, 1940). Több művét őrzi az Magyar Nemzeti G. László Csáky și, din 1909, László Tatz festő, született Máriapócs 1888. Budapesten végezte tanulmányait s 1912 óta állít ki nagyobbára tárgyiasan megfestett arcképeket és képmástanulmányokat: Feketeruhás nő, olykor tájrészleteket is: Reggel a Dunán, Csónakázók. . În paralel cu studiile sale în arte plastice, a fost model, pentru a-și câștiga existența în facultate. Anii 1912 - 1913 nu mai era înscris la Academie. A preferat să viziteze Colonia de artă Epreskerti, unde nu doar arta lui, ci și viața sa a luat o nouă direcție. „Aici l-a cunoscut-o pe Teréz Kassák, care lucra ca model, de care s-a îndrăgostit, iar noua relație a devenit un stimulent pentru activitatea sa de creație.“ Bajkay Éva:Uitz Béla După 1912, și-a dezvoltat stilul constructiv-expresiv în urmându-l pe József Nemes- Lampérth, care crease o școală. Primul său mare succes a fost în 1914, la expoziția Asociației Tinerilor Artiști, unde statul și Nemes Marcell au cumpărat toate tablourile expuse. De asemenea, a creat și la colonia de artiști Kecskemét. Din 1915 s-a alăturat A Tett, apoi din 1916, cercului Ma. Pe lângă redactorul-șef Lajos Kassák, a participat și la editarea revistei Ma.

Primele succese Gravurile sale au câștigat o medalie de aur la Expoziția Internațională de la San Francisco, în 1916. Arta sa a fost influențată de Goya, pictura în frescă renascentistă, Cézanne, cubiștii și expresioniștii grupați în jurul Der Sturm, Picasso și Cei opt. În timpul Republicii Sovietice Ungare, a fost directorul atelierului proletar. Dupa caderea comunismului a fost inchis si apoi obligat sa emigreze. La Viena, a editat, în continuare, cu Kassák, revista Ma. Au fost mari dispute în cercul lui Kassák, iar a plecat și a fondat ziarul Egység, care se află sub influența partidului comunist.

Exilul Din 1916, Béla Uitz a fost la apogeul puterii sale creatoare. În 1920, o expoziție a lucrărilor sale a fost organizată în incinta Freie Bewegung din Viena, iar în 1923 în Österreichisches Museum. Între 1921 și 1922, a plecat la Moscova. Întors la Viena în 1923, el a creat compoziția sa sugestivă din 14 gravuri, seria General Ludd . Între 1924 și 1926 , și-a publicat fotografiie la Paris sub pseudonimul Martel. Partidul Comunist Francez l-a apovizionat cu comenzi. A realizat grafică și afișe. Tot atunci a publicat albumul său Contre la guerre impérialiste cu o prefață de Marcel Cachin. La Paris, a avut două expoziții colective la Salonul Clarté.

Anii în Moscova În 1926 a călătorit la Moscova, unde în 1928 a fost organizată o expoziție a lucrărilor sale și a fost numit profesor la Academia de Arte Frumoase din Moscova. În 1930 i s-a acordat premiul „artist emerit” de către guvernul sovietic. Din 1931, a fost timp de cinci ani secretarul Biroului Internațional al Pictorilor Revoluționari. Între 1936 și 1938 a lucrat în capitala Kîrgîzstanului, Frunze. Stilul lucrărilor sale pictate în Frunze l-a influențat pe László Mészáros, care a lucrat acolo cu el.

În 1938 i s-a fabricat un proces, a fost arestat și întemnițat, dar a fost eliberat după un an și jumătate, deoarece abilitățile sale de decorare și organizatorice erau necesare. A fost însărcinat să finalizeze decorarea sălii de ședințe din Palatul Sovietelor, împreună cu un colectiv de pictură format din opt membri, însă comisionul pentru această lucrare a fost retras în scurt timp. În 1948, cu ocazia aniversarii a 800 de ani de la atestarea documentară a Moscovei, a creat un panno uriaș (42x8 m) în Piața Kropotkin, pe care a imortalizat orizontul viitoarei Moscove. Curând, la Expoziția realizărilor economiei populare din Uniunea Sovietică, a creat, împreună cu colectivul său, două fresce, dintre care una a decorat fațada pavilionului rus (acum Energie atomică), iar cealaltă a pavilionului bielorus.

Ultimii ani Uitz a avut multe expoziții internaționale. În 1968, Galeria Națională a Ungariei a organizat o mare expoziție cu lucrările sale. Uitz sa întors definitiv acasă, la Budapesta, în 1970. Lucrările sale pot fi găsite în Galeria Națională a Ungariei, muzeele rurale maghiare, Albertina din Viena, galeria Palatului Pitti din Florența, câteva muzee din Moscova și Ermitajul din Sankt Petersburg .

Lucrări

Picturi (selecție) Portretul unei femei (1916) Soldați (1916) (ulei, carton, 36x49 cm) ( Muzeul Sándor Nógrádi, Salgótarján ) Copaci (1916) (ulei, pânză, 85X68,5 cm) (GNU) Culegători de mere (1916) (ulei, pânză, 98 x 70 cm) (GNU) Canotaj (1916) (ulei pe pânză, 70 x 90 cm) (MNG) Mama cu copil (1918) (ulei pe pânză, 97 x 70 cm) (JPM, Pécs ) Femeie așezată (1918) (ulei, carton, 87 x 69 cm) (JPM, Pécs) Portretul lui Iván Hevesy (1918 - 1919) (ulei pe pânză, 86 x 69) cm) (JPM, Pécs) Femeie întinsă (1919) (ulei pe pânză, 73 x 100 cm) (GNU) Analiza icoanelor (1922) (ulei pe pânză, 156 x 142 cm) (GNU)

Acuarele (selecție) Mama și copil (1918) (cerneală, acuarelă, 701 x 651 mm) (GNU) Femeie așezată în vedere laterală (1918) (cerneală colorată, hârtie, 710 x 630 mm) (Muzeul Savaria, Szombathely) Model așezat într-un fotoliu (1918 (cerneală, acuarelă, pensulă, hârtie, 760 x 620) mm) (deținută privată) Fabrica (1919) (cerneală colorată, hârtie, 440 x 540 mm) (JPM) Pescarii (desen de frescă) (1919) (cerneală, acuarelă, pensulă, hârtie, 600 x 910) mm) (deținută privat, mai târziu GNU? ) Soldații roșii înaintează! Compoziție abstractă (Peisaj montan) (1920) (tempera, vopsea pudră de aur, hârtie de împachetat, 450 x 630 mm) (Muzeul Pușkin, Moscova) Curtea Moscovei, cu un copac cu o coroană sferică în centru (versiunea I) (1921) (acuarelă, hârtie, 455 x 600) mm) (GNU) Curtea Moscovei, cu un copac cu o coroană sferică în centru (versiunea II) (1921) (acuarelă, hârtie, 455 x 600) mm) (GNU) Curtea hotelului din Moscova într-o versiune abstractă (1921) (acuarelă, hârtie, 630 x 460) mm) (GNU) Catedrala Vasili Blazenny din Moscova (1921) (acuarelă, tempera, hârtie, 600 x 455) mm) (GNU) Moscova (fără an) (media mixtă, hârtie, 58 x 44 cm) (deținută privat)

Grafică (selecție) dreapta|miniatura|180x180px| Mormântul lui Béla Uitz din Budapesta. Cimitirul Kerepes : 34/2-1-20.

Autoportret (1914) (cărbune, hârtie) (pierdut, latent) Nud feminin stând cu spatele (1915 - 16) (punct rece, 250 x 205 mm) (deținută privat) Bathers (1916) (punct rece, 230 x 350 mm) (GNU) Lament (1916) (punct rece, 190 x 287 mm) (GNU) Peisaj deluros (1916) (cerneală spălată, pensulă, hârtie, 300 x 472) mm) (GNU) Luptă la baionetă (1917) (cerneală, hârtie, 440 x 310 mm) (JPM) Rezidenți refugiați (1917) (cerneală, hârtie, 310 x 405 mm) (GNU) Bărbat citind (1918) (cerneală, pensulă, hârtie, 530 x 370 mm) (Muzeul Savaria, Szombathely) Parc cu copaci (1918) (cerneală, pensulă, hârtie, 383 x 298 mm) (Muzeul Sándor Nógrádi, Salgótarján) Soldații roșii, înainte (afiș) (1919) (GNU) Versuche (album cu 8 coli) (1920) Două capete în spațiu 1920 (cerneală, desen pe pix, hârtie, 536 x 450) mm) (GNU) Seria de analize (inclusiv Viena, orizontul Moscovei) (1922) (Scottish National Gallery) Festmény, akvarell vagy grafika? General Ludd (=Machine Destroyer) (Din istoria mișcării engleze Machine Destroyer Movement) (Etching Series) (1923), (GNU) Portretul lui Sallai (1932) (Leningrad, Schitul) Festmény vagy grafika? *GNU = Galeria Națională a Ungariei

Scrieri (selecție) Tineri la două expoziții . (Expoziție de iarnă, Salon Național ) The Act, anul I. nr. 4 Rodin . Astăzi, III. an Nr. 2 , 1918 .

Note

Legături externe Compilare despre Béla Uitz, viața lui, arta, MEK Béla Uitz: seria Destroyers (gravuri) Expoziție de Béla Uitz. Din lucrări din muzeele sovietice și deținute de artist. Budapesta, Galeria Națională Maghiară, 1968 ; ed. Sándor Kontha, ex. János Mácza; MNG, Bp., 1968 Éva Bajkay: Béla Uitz ; Gondolat, Bp., 1974 ( Ochi în ochi ) Muzeul Uitz. Pécs, 1978. Șeful expoziției permanente ; ed. Ferenc Romváry, profesor, secretar. Éva R. Bajkay; JPM, Pécs, 1978 ( publicații de artă ale Muzeului Janus Pannonius ) Éva Bajkay: Béla Uitz ; Colegiul de Arte Plastice, 1987

Categorie:Nașteri în 1887 Categorie:Decese în 1972 Categorie:Ilustratori maghiari Categorie:Pictori maghiari Categorie:Decese în Budapesta Categorie:Graficieni maghiari Categorie:Nașteri pe 8 martie Categorie:Decese pe 26 ianuarie Categorie:Timișoreni