Nu-mi place ziua de luni (în ) este un film de comedie polonez în culori din 1971, regizat de Tadeusz Chmielewski după un scenariu original propriu.Anna G. Piotrowska, „Irony in Polish Punk of the 1980s as a Form of Contestation”, în Henrik G. Bastiansen, Martin Klimke și Rolf Werenskjold (ed.), Media and the Cold War in the 1980s: Between Star Wars and Glasnost, Palgrave Macmillan, Cham, 2018, p. 157.Marek Haltof, Polish Cinema: A History, Berghahn Books, New York – Oxford, 2019, p. 436. Acțiunea filmului are loc într-o zi nefericită de luni – din zori până la amurg – în orașul Varșovia și prilejuiește împletirea în mod bizar a destinelor mai multor oameni.

Nu-mi place ziua de luni a fost primit în mare parte pozitiv de critici și s-a bucurat de o popularitate considerabilă în rândul spectatorilor și telespectatorilor,Marek Haltof, Historical Dictionary of Polish Cinema, Rowman & Littlefield Publishers, Lanham, MD, 2015, p. xxviii. deși după mai mulți ani a fost remarcat un sens ideologic al filmului. Filmul a fost remasterizat digital pe suport Blu-ray și a fost lansat din nou în anul 2019.

Rezumat

Viețile a vreo duzină de oameni se împletesc prin coincidență într-un mod amuzant sau mai nefericit într-o zi însorită de luni (15 septembrie, începutul anilor 1970) la Varșovia. Totul începe cu sosirea în oraș a unui delegat al unei cooperative comunale (Jerzy Turek) în căutarea unor piese pentru o combină de recoltat. Din cauza unui conflict cu un șofer de taxi (Adam Mularczyk) nemulțumit pentru că face în mod constant călătorii „goale”, el este confundat cu o persoană importantă.

În acest timp, industriașul italian Francesco Rovanelli () ajunge la Varșovia pentru a semna un contract comercial, dar directorul companiei, care trebuia să-l primească la aeroport, rămâne blocat în liftul clădirii. Italianul este întâmpinat de un grup de gorali care așteptau însă pe un polonez stabilit mai demult la Chicago și urcă într-un taxi greșit, pierzându-se în centrul unui oraș străin. În cele din urmă, ajunge într-o agenție matrimonială care duce lipsă de bărbați, unde este primit ca un salvator. Francesco o cunoaște acolo pe Marianna (), o frumoasă vânzătoare de produse cosmetice, aflată într-o permanentă stare de excitare erotică datorită folosirii parfumului „Sex”, iar cei doi sunt atrași unul de celălalt, până când italianul își amintește motivele inițiale ale sosirii lui la Varșovia și încearcă să-și găsească partenerii de afaceri. În continuare el dejoacă accidental un jaf bancar.

Un milițian () care dirijează circulația într-o intersecție trebuie să aibă grijă și de fiul său cel mic, deoarece grădinița este închisă din cauza unei epidemii de rubeolă, iar soția sa (Joanna Kasperska) nu poate lipsi de la agenția matrimonială pe care o conduce. Din acest motiv, milițianul oprește toate femeile care traversează pe culoarea roșie a semaforului și le convinge să devină bone pentru băiețelul pe care tatăl său l-a adus cu el la post. Astfel, toți cei care încalcă regulile de circulație sunt nevoiți să aibă grijă de copil. În același timp, un muncitor în construcții (Czesław Lasota), obosit ca urmare a faptului că lucra în două locuri, adoarme pe o platformă încărcată și este ridicat de o macara turn la înălțime, iar actorul , aflat în stare de ebrietate, încearcă să ajungă acasă, mergând pe jos prin Varșovia.

Distribuție miniatura|Actorul (începutul secolului al XXI-lea)

— Francesco Rovanelli, industriaș italian — artistul — șoferul companiei „Maszynohurt” — banditul care jefuiește banca – șoferul Władek — milițianul, tatăl lui Jacek Joanna Kasperska — Joasia, directoarea agenției matrimoniale, mama lui Jacek — „bunicul”, paznicul pensionar al școlii — o bătrână cu un câine care îi arată italianului împrejurimile Varșoviei — Mróz, un polonez din America — Marianna, clienta agenției matrimoniale Wacław Kowalski — macaragiul, locatar al blocului (menționat B. Kowalski) Hilary Kurpanik — un hoț Czesław Lasota — ajutorul de macaragiu care lucrează noaptea ca livrator de lapte Henryk Łapiński — directorul adjunct al companiei „Maszynohurt”, locatar al blocului — el însuși — femeie cu hârtia igienică Adam Mularczyk — taximetristul — băiatul îndrăgostit Lech Ordon — preotul, paznicul ansamblului folcloric Kazimierz Rudzki — directorul companiei „Maszynohurt”, locatar al blocului Bengt Scotland — Scotland, pasagerul avionului către Polonia Irena Skwierczyńska — bunica Zbigniew Sulikowski — Jacek, fiul milițianului — nepotul portarului Jerzy Turek — Zygmunt Bączyk, furnizorul din Sulęce — Miecio, mecanicul de la atelierul auto (nemenționat) — locatară a blocului (nemenționată) Krystyna Borowicz — gospodina care gătește împreună cu bucătarul de la televizor (nemenționată) Wojciech Brzozowicz — bărbat de la bancă (nemenționat) — bărbatul de la toaletă (nemenționat) Magdalena Celówna — funcționara bancară (nemenționată) Tadeusz Chmielewski — muncitorul care cască (nemenționat) — muncitor (nemenționat) — funcționară în departamentului de vânzări al companiei „Maszynohurt” (nemenționată) Zbigniew Filus — taximetristul care merge doar până la Grochów (nemenționat) Agnieszka Fitkau — stewardesa (nemenționată) — milițianul care voia să amendeze orchestra din Chmielna (nemenționat) — membru al juriului concursului de la (nemenționat) — bărbatul care împinge mașina împreună cu italianul (nemenționat) — membru al ansamblului folcloric (nemenționat) — angajată a agenției matrimoniale (nemenționată) — Józek, mecanic de la atelierul auto (nemenționat) — angajat al agenției matrimoniale (nemenționat) — membru al ansamblului folcloric (nemenționat) Roman Kosierkiewicz — muncitorul drumar (nemenționat) — membru al juriului concursului de la Zachęta (nemenționat) — membră a ansamblului folcloric (nemenționată) Tomasz Lengren — un pasager al avionului care este fixat în scaun de un însoțitor de bord (nemenționat) — membru al juriului concursului de la Zachęta (nemenționat) Stanisław Milski — conducătorul ansamblului folcloric montan (nemenționat) Konrad Morawski — magazionerul companiei „Maszynohurt” (nemenționat) Włodzimierz Nakwaski — inginerul constructor (nemenționat) — bărbatul care așteaptă un francez la aeroport (nemenționat) — el însuși („Wicherek”) (nemenționat) — al doilea director adjunct al companiei „Maszynohurt” (nemenționat) — Bolek, lăptar (nemenționat) Mieczysław Pawlikowski — bucătarul de la televizor (nemenționat) Jerzy Próchnicki — milițianul de pe motocicletă (nemenționat) — sergentul Władek Kuliński (nemenționat) Józef Rosiński — angajat al agenției matrimoniale (nemenționat) Alina Rostkowska — dna Kubasińska, funcționară în departamentului de vânzări al companiei „Maszynohurt” (nemenționată) Witold Skaruch — asistentul conducătorului ansamblului folcloric montan (nemenționat) — bărbatul care-l întâmpină pe Scotland la aeroport (nemenționat) — el însuși (nemenționat) — jurnalistul care ia interviuri (nemenționat) Stefan Szmidt — șoferul fără steag (nemenționat) — membru al ansamblului folcloric de la Szamotuły care întreabă dacă ar trebui să cânte (nemenționat) — paznicul de la bancă (nemenționat) — directorul unei școli recent deschise, locatar al blocului (nemenționat) Jerzy Troszczyński — fotoreporter (nemenționat) Wawrzyniec Trybała-Olszewski — muncitorul care fură o țeavă (nemenționat) — milițiană – dispecera de serviciu (nemenționată) — chelner (nemenționat) — milițianca (nemenționată)

Producție miniatura|Motocicleta , condusă în film de milițianul, care este tatăl lui Jacek miniatura|Mercedes-Benz W110, modelul de autoturism folosit în acest film Ideea filmului Nu-mi place ziua de luni a fost improvizată pe loc de regizorul Tadeusz Chmielewski în timpul unei discuții. Noul șef al cinematografiei poloneze, Czesław Wiśniewski, căruia abia i-a fost prezentat, l-a întrebat pe regizor despre următorul său proiect, iar Chmielewski a răspuns după o clipă de gândire: „Mă gândesc să fac un fel de agendă telefonică. În film ar fi atâtea personaje câte ar încăpea într-un lungmetraj.”. Întrebat de Wiśniewski dacă acel film va fi o comedie, Chmielewski ar fi răspuns: „Mai degrabă da, dar nimeni nu va aproba un astfel de scenariu. Se bazează prea mult pe improvizație.”. Wisniewski i-a telefonat regizorului a doua zi pentru a-i spune că a fost aprobată intrarea în producție a filmului, deși Chmielewski nici măcar nu începuse să scrie acel scenariu. Câțiva ani mai târziu, Chmielewski a povestit că, după procesul de producție stresant al filmului Cum am declanșat Al Doilea Război Mondial: „Un monstru a fost creat din nou din nimic, adică dintr-un cap gol, multe nopți nedormite și teama de rezultatul final”.

Nu-mi place ziua de luni a fost produs în anul 1971 de sub conducerea directorului de producție Stanisław Daniel. Scenariul filmului a fost scris de Chmielewski, care a îndeplinit și sarcinile de regizor. Filmările au fost realizate pe peliculă color sub coordonarea lui . S-a filmat în diferite locuri ale Varșoviei: , nr. 12 – în fața , Aeroportul Okęcie, oficiul poștal de pe , , , berăria de pe , sala de dans „Sofia” de pe , clădirea „” din pl. Stanisława Małachowskiego, complexul rezidențial „”, pe străzile: , , , , bloucile de pe , parfumeria de la intersecția străzilor Marszałkowska și , , Palatul Culturii și Științei (Pałac Kultury i Nauki), Scuarul Hoover (Skwer Hoovera), intersecția formată de cu ul. Kasprzaka, inclusiv complexul rezidențial .

Decorurile au fost proiectate de , muzica a fost compusă de , iar montajul a fost realizat de Maria Orłowska. Lungimea peliculei este de 2850 de metri, iar durata filmului este de 98 de minute.

Recepție Premiera filmului Nu-mi place ziua de luni a avut loc pe 27 august 1971, într-o dublă proiecție cu reportajul Uppsala produs de studioul (WFO). Filmul a fost vizionat în cinematografele din Polonia de două milioane de spectatori.

Câțiva ani mai târziu, expertul filmolog Artur Majer a vorbit în termeni elogioși despre filmul lui Chmielewski, susținând că „ceea ce iese în prim-plan în creația lui Chmielewski este […] trecerea de la un personaj la un alt personaj și – aparent accidental – conectarea firelor individuale între ele. Niciunul dintre personaje nu este ridiculizat aici, pentru că oricare ar fi ele, nefericita zi de luni este de vină pentru starea, atitudinea și comportamentul lor. […] Lirismul, lejeritatea și ritmul existente în film se dovedesc din nou a fi principalele caracteristici ale cinematografiei lui Chmielewski”. Jurnalista și critica de film a scris că, în Nu-mi place ziua de luni, regizorul „a creat un portret colectiv al varșovienilor și al orașului: plin de absurdități și de nouvorbă socialistă care se revarsă din ecranele televizoarelor, dar și plin de dor și de oameni care își caută locul în această lume deloc ușoară”. Publicista Sonia Miniewicz a rezumat că „în ciuda trecerii timpului, Nu-mi place ziua de luni nu a îmbătrânit deloc și se bucură încă de numele de comedie cult”.

Acuzațiile referitoare la Nu-mi place ziua de luni s-au referit în primul rând la mesajul ideologic al filmului. Profesoara universitară de istorie Grażyna Szelągowska (specializată în istoria filmului) a remarcat că în acest film „se poate vedea simpatia pentru oraș și entuziasmul incontestabil din primii ani ai epocii lui Edward Gierek”. Criticul Dawid Konieczka de la portalul Film.org.pl, deși a evaluat pozitiv filmul, a mai afirmat că „filmul lui Chmielewski este un fel de laur (în sens pozitiv) pentru Varșovia, care amintește de simfoniile metropolitane din anii 1920”.

Note

Legături externe

Categorie:Filme din 1971 Categorie:Filme regizate de Tadeusz Chmielewski Categorie:Filme poloneze din 1971 Categorie:Filme în limba poloneză