Catedrala din Roskilde (în ), de pe insula Zeelanda () din estul Danemarcei, este o catedrală a Bisericii Luterane a .
Catedrala este cea mai importantă biserică din Danemarca, biserica oficială de înmormântare a monarhilor danezi și un sit în Patrimoniul Mondial UNESCO. A fost astfel clasificat pe două criterii: arhitectura catedralei expune 800 de ani de stiluri arhitecturale europene și este unul dintre primele exemple din Scandinavia de catedrală gotică construită din cărămidă, și a încurajat răspândirea stilului în întreaga Europă de Nord. Construită în secolele al XII-lea și al XIII-lea, catedrala încorporează atât trăsături arhitecturale gotice, cât și în designul său. Catedrala a fost principalul loc de înmormântare pentru monarhii danezi încă din secolul al XV-lea. Ca atare, a fost extinsă și modificată semnificativ de-a lungul secolelor pentru a găzdui un număr considerabil de capele funerare, iar numeroasele capele adăugate prezintă stiluri arhitecturale diferite.
Catedrala este o atracție turistică majoră, aducând peste 165.000 de vizitatori anual. Din 1995 a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO datorită arhitecturii sale unice. Lăcașul funcționează ca biserică și găzduiește de asemenea concerte pe tot parcursul anului.
Istorie stanga|miniatura| Catedrala văzută din Bispegården (casa episcopului). stanga|miniatura| Capela lui Christian al IX-lea (dreapta) și mormântul lui Frederick al IX-lea (stânga).
Bisericile anterioare Orașul Roskilde a fost proclamat noua capitală a Danemarcei de către regele Harald Dinte-Albastru jurul anului 960. Regele locuise anterior în Jelling, unde a construit o biserică și a ridicat , dar după ce i-a unit pe danezi și norvegieni, era necesară o mutare pentru a permite monarhului să rămână aproape de centrul puterii din noul regat. Potrivit unor surse scrise, atunci când s-a mutat la Roskilde, Dinte-Albastru a construit o fermă regală și, lângă ea, o mică biserică de lemn, închinată Sfintei Treimi. Se știe puțin despre Biserica Sfânta Treime, și cu atât mai puțin despre arhitectura sa, dar, în ciuda istoriei sale scurte, se știe că acolo au avut loc cel puțin două evenimente. În a lui , există o relatare despre cum fiul regelui, Svend Barbă-Despicată, s-a ridicat împotriva sa, obligându-l să fugă la . Când Dinte-Albastru a murit în 985/986, armata care fusese ridicată împotriva lui i-a adus trupul la Roskilde și l-a îngropat în biserica pe care o construise. La Crăciun, în 1026, Ulf Jarl a fost ucis de un (slujitor liber) al lui Knut cel Mare. Deși sursele diferă, acest lucru s-a întâmplat fie în interiorul bisericii (), fie la ferma regală ( de Saxo Grammaticus). Ulf fusese căsătorit cu sora lui Knut cel Mare, , care a fost revoltată de crimă și a cerut o wergeld.
Există unele îndoieli cu privire la momentul în care Roskilde a devenit . Când Sweyn Forkbeard a cucerit Anglia în 1013, el a început să trimită episcopi englezi în Danemarca, proces care a fost continuat de succesorul său Knut cel Mare. Aceasta a provocat un conflict cu , care considera Scandinavia ca aparținând Arhiepiscopiei Bremenului. Cel mai vechi episcop cunoscut de Roskilde a fost Gerbrand, care fusese cleric cu Knut cel Mare și care a fost interceptat de oamenii arhiepiscopului de Hamburg-Bremen când a navigat în Danemarca în 1022. Abia după ce a jurat credință arhiepiscopului i s-a permis să-și continue călătoria. Arhiepiscopul avea motive întemeiate să fie bănuitor, întrucât documentele vremii sugerează că Knut cel Mare ar fi plănuit să înființeze o arhiepiscopie la Roskilde, cu Gerbrand ca arhiepiscop.
Finanțată de zestrea primită de , fosta biserică Sfânta Treime a fost dărâmată, și construcția unei catedrale de piatră a început în jurul anului 1026. Este posibil ca ea să fi format fundația catedralei de travertin de mai târziu, dar este greu de spus, deoarece două catedrale au fost construite ulterior pe același loc. Cu toate acestea, o săpătură arheologică din 1968 a arătat că fundațiile ambelor clădiri erau la aceeași înălțime, ceea ce nu ar avea sens dacă două clădiri separate ar fi fost construite într-o perioadă de 50 de ani.
Este, însă, cert că pe acel loc a fost construită o catedrală de travertin. Construcția a fost începută de episcopul Wilhelm între 1060–1073 și a fost finalizată de succesorul său Svend Nordmand în jurul anului 1080. Noua catedrală a fost construită folosind travertin, o piatră găsită din abundență în jurul . A fost construită ca o bazilică în stil romanic, cu arcade interioare pe jumătate rotunjite pentru a susține tavanul interior plat, cu două turnuri ce flanchează intrarea din față de la vest. La nord, a fost construită o mănăstire de piatră cu trei laturi pentru călugări și alții asociați cu catedrala. Succesorul lui Svend Nordmand, Arnold, a adăugat un zid în jurul clădirii, care trebuia să acționeze ca o garanție a siguranței pentru oricine caută adăpost acolo. Cu toate acestea, Arnold a fost considerat și episcopul care a pierdut Arhiepiscopia Scandinaviei în fața Catedralei Lund, ca urmare a lipsei sale de motivație.
Odată finalizată noua catedrală, a existat dorința de a obține niște moaște pentru ea. Doi canonici (clerici ai catedralei) au fost trimiși la Roma pentru a găsi ceva potrivit. Legenda spune că, în timp ce se odihneau după sosirea lor, Sfântul Lucius, care fusese papă între 253 și 255, le-a apărut în fața lor și le-a spus că a fost ales să fie patronul Roskildei până la sfârșitul timpurilor. A doua zi, cei doi canonici au fost duși la Santa Cecilia in Trastevere pentru a alege dintre numeroasele moaște de acolo. Au văzut un craniu strălucind puternic, craniul Sfântului Lucius. La întoarcere, în timp ce canonicii navigau prin , nava lor a fost atacată de un demon puternic care pândea de mult în apele daneze. Echipajul a tras la sorți și canonicului care purta craniul Sfântului Lucius i-a revenit sarcina de a se sacrifica. El a făcut o rugăciune sfântului, a spălat craniul de trei ori, a aruncat apa în ocean și a sărit peste bord. Spre surprinderea tuturor, canonicul a putut să meargă pe apă. Demonul a dispărut țipând în adâncuri, și nu a mai fost văzut niciodată.
Nu se știe cu siguranță în ce an au sosit moaștele în Roskilde, doar data, 25 august, deoarece în acea dată se sărbătorește întotdeauna sosirea lor. Prima mențiune scrisă a moaștelor datează de , un călugăr din Odense, care a descris-o într-o lucrare despre viața lui Knut cel Sfânt în 1122. Un alt artefact al perioadei, un sigiliu sculptat dintr-un colț de morsă, care îl înfățișează pe Sfântul Lucius între turnurile gemene ale catedralei, a fost datat la începutul secolului al XII-lea. Este posibil ca moaștele să fi fost achiziționate pentru a ajuta la dobândirea Arhiepiscopiei Roskilde, care a fost dată lui Lund în 1103/1104.
Catedrala actuală miniatura|250x250px| Altarul La scurt timp după ce a devenit episcop de Roskilde în 1157, Absalon a început să extindă catedrala de travertin. În 1160, arta arderii cărămizilor a fost adusă în Danemarca din Italia de călugări, și a început să se folosească noul material. Cercetătorii au decis să construiască o nouă catedrală în jurul celei existente, ceea ce permitea ca slujbele să continue în timpul construcției. S-a crezut mult timp că episcopul Absalon a început construcția, iar când Absalon a fost forțat să renunțe la postul său de episcop de Roskilde în 1191, doar cele două etaje ale absidei, turnurile corului și o parte a transeptului au fost finalizate. Succesorul lui Absalon, Peder Sunesen, îmbrățișând noul stil , a făcut ulterior modificări semnificative planurilor, dărâmând turnurile corului și reducând lățimea transeptului. Dar noile cercetări îl indică pe Peder Sunesen ca principalul inițiator și, prin urmare, catedrala nu a fost reconstruită, ci construită în perioada de tranziție dintre romanic și gotic, astfel că ea prezintă elemente din ambele stiluri.
Corul a fost finalizat și inaugurat în 1225, ceea ce a permis începerea slujbelor acolo, iar vechea catedrală de travertin a fost dărâmată. Lucrările la naos au continuat în următorii 55 de ani, limitate fiind de fonduri, de lipsa cuptoarelor pentru arderea cărămizilor și de ierni. Cu excepția celor două turnuri de pe fațada de vest, catedrala a fost finalizată până în 1280, iar lucrările la interior au continuat, încetinite de un incendiu din 1282 care a distrus și câteva dintre casele canonicului din zonă. Catedralei au fost adăugate și mai multe capele, iar în 1405 s-au finalizat lucrările la turnuri. stanga|miniatura|250x250px| Sarcofagul reginei scandinave Margrethe I. Când Margrethe I a murit în 1412, a fost înmormântată în capela familiei ei din . În anul următor însă, episcopul Peder Jensen Lodehat, care fusese cancelarul și duhovnicul reginei, i-a adus trupul la Catedrala din Roskilde. Călugării din Sorø au fost revoltați, mai ales pentru că pierderea rămășițelor pământești ale reginei însemna o pierdere semnificativă de venituri din requiem la acea vreme, călugării și clerul erau plătiți în mod obișnuit pentru a spune liturghii de requiem pentru o persoană decedată și pentru o regină astfel de liturghii s-ar fi ținut probabil în mod regulat permanent, fiecare aducând o taxă – precum și o pierdere de prestigiu. Deși pusă adesea pe seama episcopului, este foarte posibil ca mutarea să fi fost orchestrată de fiul adoptiv al reginei, Eric de Pomerania. Acest lucru este întărit de inscripția de pe sarcofag, care descrie modul în care a fost dăruit de noul rege, Eric al VII-lea, în 1423.
În „Chronica novella”, cronicarul german descrie vasta ceremonie de înmormântare care a durat trei zile și care l-a implicat pe regele Eric al VII-lea, câțiva nobili, pe arhiepiscopul de Lund și pe toți episcopii danezi. Există o relatare despre modul în care procesiunea a acordat danii substanțiale fiecăruia dintre cele 50 de altare din catedrală. În prima zi, cuplul regal dăruia fiecărui altar un ornament de aur, un de aur și un potir de argint; nobilii dădeau fiecare câte un florin pe altare; iar cavalerii, scutierii și oricine altcineva dorea să ofere daruri aducea fiecărui altar monede de argint din . În a doua și a treia zi, cuplul regal dădea câte doi pe fiecare altar, nobilii le dăruiau câte un florin, iar restul procesiunii dădeau monede de argint după cum doreau. Ce a mai rămas din monedele de argint au fost apoi puse într-un vas, pentru a fi aruncate printre săracii din Roskilde.
La , un incendiu a cuprins Roskilde, distrugând cea mai mare parte a orașului și toate casele clerului, cu excepția a trei dintre ele. Focul a fost atât de intens încât geamurile au crăpat, iar acoperișul de plumb s-a topit. Catedrala a fost grav avariată și abia în 1463 episcopul, Oluf Mortensen, a putut să o resfințească. Pentru a ajuta la reconstrucția sa, episcopii Danemarcei au semnat fiecare o scrisoare prin care acordau 40 de zile de indulgență oricui ar contribui la costul acesteia. Reconstrucția ar fi putut fi ajutată și de decizia lui Christian I de a construi o capelă la catedrală. Capela Magilor a fost construită în anii 1460 și, împreună cu sarcofagul lui Margrethe I și cu rămășițele din bisericile anterioare, marchează cele mai timpurii înmormântări regale.