Hygrophorus chrysodon (August Batsch, 1789 ex Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Hygrophoraceae și de genul HygrophorusIndex FungorumMycobank este o specie comună de ciuperci comestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord preferat pe sol moderat umed, argilos și calcaros în păduri de foioase sau în cele mixte sub fagi, rar și în cele de conifere pe lângă molizi, crescând mereu în grupuri mai mari din iulie până în noiembrie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 378-379 - 1, ISBN 3-405-12124-8Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 98-99 - 2, ISBN 978-3-440-14530-2

Taxonomie thumb|left|160px|August Batsch Numele binomial a fost determinat drept Agaricus chrysodon de botanistul german August Batsch în volumul 2 al trilogiei sale Elenchus Fungorum latine et germanice din 1789.August Batsch: „Elenchus Fungorum latine et germanice”, „Continuatio secunda” (vol. 2), Editura Johann Jacob Gebauer, Halle (Saale) 1789, p. 79, tab. 38, 212

Apoi, în 1838, renumitul savant suedez Elias Magnus Fries a transferat specia la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului, de verificat în in cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala 1838, p. 320 fiind și numele curent valabil (2023).

Sinonim obligatoriu este Limacium chrysodon, creat de micologul german Paul Kummer în 1871,Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen”, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 118 bazând pe descrierea lui Batsch. Toate celelalte încercări de redenumire precum variațiile descrise sunt și ele acceptate drept sinonime.

Epitetul specific este derivat din cuvintele de limba greacă veche (=de aur)Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 2, Editura Heuning’sche Buchhandlung, Gotha – Erfurt, 1829, p. 679 și (=dinte),Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 2, Editura Heuning’sche Buchhandlung, Gotha – Erfurt, 1829, p. 136 adică „dinte de aur”, fiind o referire la granulele sau firele aurii ale speciei, care se găsesc pe pălărie (mai ales în centru și lângă margine) și pe tijă.

Descriere thumb|left|250px|Bres.: Hygrophorus chrysodon Pălăria: destul de moale, slab elastică și moderat cărnoasă cu un diametru de 3-8 cm este inițial emisferică cu marginea răsucită spre inferior apoi convexă cu fulgi fini, ca pâslă care devin galben strălucitor agățați de marginea pălăriei. La bătrânețe se aplatizează, dezvoltând o cocoașă tocită. Uneori este chiar adâncită, atunci cu marginea ceva neregulată și răsucită în sus. Cuticula netedă cu fibre radiale încarnate, dar numai slab pronunțate, este foarte vâscoasă când este umed, iar la ariditate uscată și mată, maximal puțin lipicioasă. Coloritul inițial alb prezintă adesea fulgi galbeni în mijlocul pălăriei (resturi ale vălului universal). Devine galben nu numai după frecare ci, de asemenea, când progresează în vârstă. La bătrânețe, ciuperca este adesea complet galbenă. Lamelele: oarecum elastice, destul de groase, moderat îndepărtate, cu lameluțe intercalate de lungime diferită, sunt atașate de picior până slab decurente. Coloritul este pentru mult timp alb și capătă spre bătrânețe nuanțe pal roz-gălbuie cu muchii galbene. Piciorul: nu prea cărnos și ceva elastic cu o lungime de 4-8 (9) cm și o lățime de 0,8-1,5 cm este cilindric, la bază ascuțit, fiind plin pe dinăuntru, dar odată bătrân gol tubular. Suprafața netedă și destul de cleioasă este fin galben-flocoasă spre vârf. Coloritul alb, uneori cu o tentă gălbuie, devine în vârstă mai mult sau mai puțin galben. La apăsare apar pete clar galbene. Nu poartă un inel. Carnea: albă care îngălbenește cu timpul este suculentă și puțin moale precum ceva fibroasă. Nu rar este năpădită de micofage (organisme ce se hrănesc cu fungi).Jurnalul micologic „Der Tintling” Mirosul este aproape imperceptibil, uneori slab de migdale amare, iar gustul blând și neremarcabil. Caracteristici microscopice: are spori netezi, hialini (translucizi, neamilozi, elipsoidali până la alungit ovoidali, cu o mărime de 6,5 (8)-10 x 4-5,5 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate cu o clemă la bază și 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 50-60 x 6-8 microni.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. VII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928, p. + tab. 301 Pileipellis (cuticula), un ixo-trichoderm de până la 300 µm grosime cu hife cilindrice, ocazional ondulate și chiar bifurcate de 1,5–4 µm lățime precum cu elemente terminale de 50-300 x 3-8 microni cu cheaguri galbene late de până la 40 µm de pigment extracelular. Cleme sunt prezente. Coaja tijei este o cutis alcătuită din hife plate cu stoluri și elemente terminale de hife de 40-120 x 5-12 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) lipsesc.Machiel E. Noordeloos, Th. W. Kuyper & Else Christine Vellinga (ed.): „Flora agaricina neerlandica”, vol. 2, Editura Taylor & Francis Books, Boca Raton 1990, p. 118, ISBN 978- 90-6191-971-1 Reacții chimice: carnea se decolorează cu anilină galben, cu anilină de fenol ruginiu, cu Hidroxid de potasiu galben viu, cu fenol brun și cu tinctură de Guaiacum încet albastru.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 87, ISBN 3-85502-0450

Confuzii În mod general, Hygrophorus chrysodon poate fi confundat cu ciuperci comestibile și mai mult sau mai puțin savuroase aceleiași specii cum ar fi: Cuphophyllus virgineus sin. Hygrocybe virginea ((comestibil, se dezvoltă preferat prin pășuni)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 390-391, ISBN 3-405-12124-8 Hygrophorus agathosmus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227, ISBN 3-405-12116-7 Hygrophorus cossus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 430-431, ISBN 3-405-12081-0 Hygrophorus discoxanthus (comestibilitate tare limitată, se dezvoltă tot sub fagi pe sol calcaros, dar cu miros puternic și nu prea plăcut, lamelele se decolorează galben-maroniu),Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 100-101, ISBN 978-3-440-14530-2 Hygrophorus eburneus (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 410-411, ISBN 88-85013-37-6 Hygrophorus gliocyclus (comestibil,Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 90, ISBN 3-85502-0450 Hygrophorus hedrychii (comestibil, se dezvoltă sub mesteceni, fără miros și gust specific),Der Tintling Hygrophorus ligatus (comestibil, se dezvoltă sub molizi, fără miros sau gust specific)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 440-441, ISBN 3-405-12081-0 Hygrophorus nemoreus (comestibil), pălărie mai închisă, cuticula uscând repede, fără miros sau gust specific),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 443-443, ISBN 3-405-12081-0 Hygrophorus piceae (comestibil, se dezvoltă în păduri de molizi pe mușchi, fără miros, cu gust plăcut),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 378-379, ISBN 3-405-12124-8 Hygrophorus penarioides (comestibil, se dezvoltă tot sub fagi dar și sub stejari, fiind mai mare cu cuticulă uscată și mătăsoasă precum ușor pătat pe picior, rar)Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 114-115, ISBN 978-3-440-13447-4 Hygrophorus poetarum (comestibil, se dezvoltă tot sub fagi, dar cu miros fructuos și roz sub cuticulă, destul de rar),Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 94, ISBN 3-85502-0450 Hygrophorus pudorinus (comestibil, de valoare culinară foarte scăzută),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 442-443 - 2, ISBN 3-405-12116-7 Hygrophorus queletii (comestibil, se dezvoltă sub larici),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 446-447, ISBN 3-405-12081-0 Hygrophorus speciosus (comestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 444-445 - 1, ISBN 3-405-12116-7 sau chiar și cu Clitocybe phyllophila sin. Clitocybe cerussata (letală),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 362-363, ISBN 3-405-12081-0Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 296-297, ISBN 3-405-12124-8 Oudemansiella mucida (comestibil, saprofit)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 270-271, ISBN 3-405-12116-7 sau Tricholoma album (necomestibil).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 258-259, ISBN 3-405-12124-8

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Hygrophorus chrysodon este comestibil dar nu de valoare culinară mare. Se potrivește în bucătărie ca adăugare la o mâncare de alte ciuperci.

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Josef Breitenbach & Fred Kränzlin: „Pilze der Schweiz”, vol. 3 - „Röhrlinge und Blätterpilze”, partea 1 – „Strobilomycetaceae, Boletaceae, Paxillaceae, Gomphidiaceae, Hygrophoraceae, Tricholomataceae, Polyporaceae”, Editura „Verlag Mykologia”, Lucerna 1991, ISBN 978-3-85604-030-7 Régis Courtecuisse, Bernard Duhem: “Mushrooms & Toadstools of Britain and Europe”, Editura HarperCollins, Chicago 1995, ISBN: 978-00022-0025-7 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Markus Flück: „Welcher Pilz ist das?”, Editura Franckh-Kosmos Verlags-GmbH & Co. KG, Stuttgart 2020, ISBN: 978-3-440-16782-3 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 3: „Ständerpilze. Blätterpilze I“, Editura Ulmer, Stuttgart 2001, p. 461, ISBN 978-3-8001-3536-1 André Maublanc, Georges Viennot-Bourgin: „Les champignons comestibles et vénéneux”, vol. 2, Editura Paul Lechevalier, Paris 1971, ISBN: 978-27205-0514-0 Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, cu 429 ilustrații, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983 Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4 Henri Romagnesi: „Nouvel Atlas Des Champignons”, vol. 4, Editura Bordas, Paris 1956