Divizia 7 SS „Prinz Eugen”

Divizia a 7-a Voluntari SS de Vânători de Munte „Prinz Eugen” (),Official designation in German language as to „Bundesarchiv-Militärarchiv“ in Freiburg im Breisgau, stores of the Wehrmacht and Waffen-SS. numită inițial Divizia de Voluntari SS Prinz Eugen (SS-Freiwilligen-Division „Prinz Eugen”), a fost o divizie de vânători de munte a Waffen-SS, o ramură armată a Partidului Nazist German care a servit alături, dar nu a făcut parte oficial din Wehrmacht în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. La procesele postbelice de la Nürnberg, Waffen-SS a fost declarată organizație criminală datorită implicării sale majore în crime de război și crime împotriva umanității. Din 1942 până în 1945, divizia a luptat o campanie de contrainsurgență împotriva forțelor de rezistență iugoslave partizane conduse de comuniști din Iugoslavia ocupată. A fost formată în 1941 atât din germanii Reich, cât și din Volksdeutsche – voluntari de etnie germană și recruți din Banat, Statul Independent Croația, Ungaria și România. Divizia s-a predat la 11 mai 1945 forțelor partizane iugoslave.

Istorie

1941 După invazia, ocuparea și dezmembrarea Regatului Iugoslaviei de către puterile Axei la 6 aprilie 1941, Wehrmacht-ul a plasat Serbia propriu-zisă, partea de nord a Kosovo (în jurul Kosovska Mitrovica) și Banatul sub un guvern militar. Divizia a fost înființată la sfârșitul anului 1941, în urma invaziei, inițial din Selbstschutz, etnici germani vorbitori de șvabă dunărenă, în zona autonomă a Banatului, pe teritoriul Comandantului Militar din Serbia. Unitatea a primit titlul de Prinz Eugen după Prințul Eugen de Savoia, un lider militar remarcabil al Imperiului Habsburgic, care a eliberat Banatul și Belgradul de Imperiul Otoman în Războiul austro-turc din 1716-1718. O figură cheie în organizarea diviziei a fost liderul superior al SS și al poliției din Serbia, SS-Obergruppenführer und Generalleutnant der Polizei (general de poliție) August Meyszner.

După graba inițială a Volksdeutsche de a se alătura, înrolările voluntare s-au redus, iar noua formație nu a atins dimensiunea diviziei. Prin urmare, în august 1941, SS-ul a renunțat la abordarea voluntară și, după o hotărâre favorabilă a tribunalului SS din Belgrad, a impus o obligație militară obligatorie tuturor celor care făceau parte din Volksdeutsche-ul din Banat, prima de acest fel pentru non- Reichsdeutsche.

Unul dintre motivele recrutării forțate a etnicilor germani a fost numărul dezamăgitor de scăzut de voluntari pentru divizie după recrutările inițiale (nu mai mult de 5.000). În timp ce divizia a rămas „voluntară” în nume, puțini dintre etnicii germani înrolați au căutat în mod activ să intre în unitate. Reichsführer SS Himmler anunțase că dorințele Volksdeutsche sunt irelevante, în timp ce șeful de recrutare SS Gottlob Berger a remarcat, în legătură cu germanii din Balcani: „ kein Mensch [kümmert] [sich ja] darum, was wir unten mit unseren Volksdeutschen tun ” („nu-i pasă nimănui ce facem cu etnicii noștri germani din sud”).Wittmann, A.M., "Mutiny in the Balkans: Croat Volksdeutsche, the Waffen-SS and Motherhood", East European Quarterly XXXVI No. 3 (2002), pp. 258–260

Etnicii germani din Balcani erau, prin urmare, neputincioși și nu se puteau opune recrutării în SS. Lipsa dorinței etnicilor germani de a servi în unitate este ilustrată de o revoltă a 173 de germani croați ai diviziei, în 1943, în Bosnia, când se pare că bărbații cu ascendență mixtă nu vorbeau germană și, ca urmare, au fost maltratați de superiorii lor. Mulți dintre acești bărbați au preferat serviciul în Garda Internă croată dintr-o varietate de motive; Himmler a intervenit personal în problemă.Wittmann, A.M., "Mutiny in the Balkans: Croat Volksdeutsche, the Waffen-SS and Motherhood", East European Quarterly XXXVI No. 3 (2002), pg. 265 miniatura| Vehicule ale Batalionului 7 Tancuri Prinz Eugen (inclusiv tancurile SOMUA S35 și Hotchkiss H39) luând poziții defensive la marginea unui oraș bosniac în 1941 În 1942, unitatea din Pančevo a fost declarată divizie de vânători de munte. Trupele sale au primit o cantitate semnificativă de arme germane non-standard folosind și echipamente capturate, cum ar fi mitraliere cehoslovace precum ZB-53 și tancuri ușoare franceze. Au fost dotați cu artilerie de munte de fabricație germană excelentă, cum ar fi obuzierul Gebirgshaubitze 40 de 10,5 cm și tunul de munte Gebirgsgeschütz 36 de 7,5 cm. Când a fost formată divizia, a fost repartizată Balcanilor ca divizie de vânători de munte anti-partizană.

1942 În octombrie 1942, divizia a condus o ofensivă anti-gherilă germano-bulgară, denumită Operațiunea Kopaonik, împotriva cetnicilor din munții Kopaonik, Goč și Jastrebac din Serbia. Operațiunea a avut ca scop distrugerea Corpului Rasina al Armatei Iugoslave din Patrie, comandat de maiorul Dragutin Keserović, al cărui cartier general era situat în satul Kriva Reka.The Chetniks were a threat to the Germans because they were able to break the German road communications and interfere with the movement of war materiel intended for Erwin Rommel's forces in the Second Battle of El Alamein—through the Morava−Vardar valley. Losses were inflicted on Keserovićev's detachments and the local population by the constantly pursuing enemy forces.

La începutul lunii octombrie 1942, divizia a fost desfășurată în sud-vestul Serbiei, în Kraljevo, Užice, Ivanjica, Čačak, Raška, Kosovska Mitrovica și Novi Pazar. La 5 octombrie 1942, comandantul diviziei, Artur Phleps, a ordonat forțelor germane și bulgare să distrugă inamicul. A fost planificat un atac cuprinzător: 20.000 de trupe bine înarmate și complet antrenate aveau să încercuiască cele 1.500 de gherile sârbe din patru direcții. Datorită importanței percepute a acestei operațiuni și pentru a observa primele operațiuni militare ale diviziei SS nou înființate, Himmler însuși a călătorit la Kraljevo în zona de ocupație germană; Himmler a fost în Kraljevo între 15 și 18 octombrie 1942 și a făcut un tur al diviziei. Forțele germane și bulgare și-au început atacul asupra teritoriului cetnic în zorii zilei de 12 octombrie 1942, acționând din patru direcții.German combat group "North" marched to the top of Željin, and a secondary group to the top of Kavalj. Combat group "South" conducted a comprehensive movement in the area around Gobelja, located 17 km northwest of Raška. Combat group "West" concentrated its forces in the valley 5 km from Banje. Combat group "East" took a position west of Brus. Cu toate acestea, Keserović a ordonat unităților sale să se regrupeze în echipe mai mici pentru o manevră și o pătrundere ușoară, iar Corpul Rasina a reușit să scape din încercuirea forțelor Axei.

Prima acțiune majoră a diviziei s-a încheiat astfel cu un eșec, deoarece germanii și bulgarii au eliberat teritoriul care nu mai avea cetnici (și în acest proces au comis crime de război împotriva populației civile sârbe), totuși cetnicii s-au retrăgându-se cu succes dincolo de raza forțelor de ocupație. Prinz Eugen a fost implicat în continuare în activități de contra-insurgență la granița sârbo-muntenegreană, în munții de la est de râul Ibar. 

1943 Ulterior, divizia a luat parte la a patra ofensivă anti-partizană (Operațiunea Weiss) în zona Zagreb - Karlovac din Croația. Acolo, împreună cu forțele italiene, germanii au încercat să-i învingă pe partizanii iugoslavi comandați de Josip Broz Tito, dar operațiunea a eșuat, deoarece majoritatea partizanilor au reușit să evite atacul principal. În operațiunea Weiss I, divizia a avansat din zona Karlovac împotriva rezistenței Armatei Naționale de Eliberare Iugoslavă (NOVJ) și la 29 ianuarie a capturat capitala informală a partizanilor, Bihać. În operațiunea Weiss II, aceasta și-a forțat calea din vestul Bosniei către zona Mostar din Herțegovina și, de asemenea, a desfășurat unități în nord-vestul orașului Sarajevo.

stanga|miniatura| Soldați Prinz Eugen care dezarmând Detașamentul Chetnik Lim-Sandžak înainte de Operațiunea Schwarz, mai 1943 Între 15 mai și 15 iunie, Prinz Eugen a luat parte la A cincea ofensivă anti-partizană ulterioară (Operațiunea Schwarz), care urmărea să încercuiască forța principală a lui Tito, formată din aproximativ 20.000 de partizani, în zona muntelui Zelengora, în sud-estul Bosniei.Lampe, John, Yugoslavia as History: Twice There Was a Country, 2nd ed. New York, Cambridge University Press, 2000, p. 200.Cox, John, The history of Serbia, Greenwood Publishing Group, 2002, , p. 90Merriam, Ray, Waffen-SS, Volume 7 de World War II Arsenal Series, Merriam Press, 1999, , p. 4.Germany and the second World War, Volume 2; Volume 5, Oxford University Press, 1990, , p. 175. În timpul bătăliei, divizia a primit sarcina de a trece prin zona de ocupație italiană pentru a bloca posibila înaintare a partizanilor către Marea Adriatică și Albania ocupată de italieni, pentru a închide partea de sud-est a încercuirii și apoi a înainta spre nord, peste terenul muntos, pentru a zdrobi forțele partizane. În luptele care au durat unsprezece zile, începând cu 20 mai, divizia a capturat Šavnik. Pentru acest succes, Sturmbannführer Dietsche, precum și comandantul Phleps au primit ambii primele două Cruci de Cavaler pentru divizie.Otto Kumm: VORWÄRTS, PRINZ EUGEN! – Geschichte der 7. SS-Freiwilligen-Division "Prinz Eugen", Munin-Verlag, Coburg 1978, page 243. În zilele următoare, punctul focal al bătăliei s-a deplasat spre vest. După ce grupul principal de partizani condus de Divizia 1 Proletariană a rupt încercuirea, două batalioane ale diviziei, care au fost mutate pentru a acoperi malul stâng al râului Sutjeska și a bloca calea de scăpare a partizanilor, au fost surprinse de atacul a trei batalioane ale Brigăzii 1 Dalmată de Grevă NOVJ și unul din Brigada a 5-a Muntenegreană la Tjentište, împingându-i înapoi. Ei și-au recuperat pozițiile în timpul unei bătălii de noapte și au învins unitățile partizane.Mirko Novović, Stevan Petković: PRVA DALMATINSKA PROLETERSKA BRIGADA, Vojnoizdavački zavod, Beograd 1986, pages 176–211 (serbo-croatian) În operațiunea Schwarz, divizia a suferit pierderi totale de 613 oameni.NARA records, T-314, roll 560, frame 750–751

miniatura|Poziție MG 42 a Prinz Eugen pe coasta Dalmației, 1943 În august 1943, divizia a devenit parte a Corpului XV de Munte și a fost trimisă pe coasta Dalmației, pentru a dezarma forțele locale italiene în septembrie 1943, după ce guvernul italian s-a predat Aliaților. Prin exploatarea capitulării italiene, forțele lui Tito au reușit să preia controlul pe cea mai mare parte a coastei dalmate. În luptă de șaisprezece zile, divizia a împins unitățile NOVJ și pe 29 septembrie a reocupat Split, forțând italienii rezistenți să se predea. În octombrie, divizia a participat la Operațiunea Landsturm, o altă operațiune anti-partizană în Omiš, Ploče și Biokovo. În luptele pentru coasta Split și Biokovo, Prinz Eugen a suferit pierderi de 1.582 de morți, răniți și dispăruți în acțiune. 

Divizia a fost reorganizată la 22 octombrie 1943 și a fost redenumită Divizia a 7-a Voluntari SS de Vânători de Munte „Prinz Eugen”. În noiembrie, unitatea a fost atașată Corpului al V-lea SS Vânători de Munte și a luat parte la operațiunile anti-partizane Kugelblitz și Schneesturm din Dalmația în cursul lunii următoare.

1944