Fiat Cinquecento (Tipul 170) este un autoturism hatchback urban cu motor amplasat în față și tracțiune față, având capacitatea de a transporta patru pasageri și având trei uși. Acesta a fost fabricat și comercializat de către Fiat într-o singură generație, între anii 1991 și 1998. Fabricația acestui model a avut loc la Fiat Auto Polonia, aceeași uzină care a produs și predecesorul său, Fiat 126.

Producția modelului Cinquecento a fost încheiată în anul 1998, odată cu lansarea modelului Fiat Seicento.

Context stanga|miniatura|Unul dintre prototipurile Beskid 106 create în anii 1980 de FSM Automobilul Fiat Cinquecento a fost proiectat de către designerul-arhitect Ermanno Cressoni în colaborare cu Antonio Piovano, în timp ce interiorul a fost conceput de Claudio Mottino și Giuseppe Bertolusso. Acesta a fost prima mașină produsă exclusiv în Polonia de către producătorul din Torino, la fabrica din Tychy, și a înlocuit modelul 126.

Originile modelului Cinquecento pot fi urmărite la începutul anilor 1980, când au început proiectele CNR (Centrul Național de Cercetare) pentru transport în scopul studierii unui vehicul super-economic. Din aceste proiecte au rezultat o serie de prototipuri, denumite inițial X1/72 până la X1/79, care au primit poreclele de Nuova Topolino și Micro din partea presei de specialitate. În același timp, FSM (Fabrica de Automobile din Polonia), care nu era încă complet integrată în grupul Fiat, colabora cu BOSMAL pentru dezvoltarea unui proiect pentru un automobil mic de ultimă generație, care a culminat cu conceptul Beskid 106. Achiziționarea FSM de către grupul auto italian a dus în cele din urmă la abandonarea acestui prototip în favoarea unui automobil care a preluat anumite concepte din seria X1/7 dezvoltată în anii anteriori. Astfel, până în 1993, mașinile produse în Polonia purtau marca FSM în loc de Fiat.

Cinquecento a fost o mașină deosebit de avansată din punct de vedere tehnic, prezentând o caroserie compactă și aerodinamică cu trei uși, motor și tracțiune față, suspensie cu roți independente, frâne pe disc în față, precum și opțiuni de echipare suplimentare, cum ar fi geamuri electrice, aer condiționat, corector de nivelare a farurilor, închidere centralizată, sistem de antifurt electronic, plafon panoramic și banchetă spate divizată. Cinquecento a fost de asemenea primul model Fiat care a adoptat noul logo dreptunghiular cu fundal albastru.

Prima versiune (1991–1993) La momentul lansării au fost disponibile două motoare: versiunea ED cu doi cilindri de 704 cm³ și versiunea de 903 cm³ din familia Fiat 100.

Cinquecento ED Prima serie a modelului Fiat Cinquecento ED (Economy Drive) a fost prezentată presei italiene la 15 decembrie 1991, alături de versiunea de 903 cm³ derivată din Fiat 127. Acest model a fost bine primit atât de către publicul italian, cât și de cel european, în ciuda motorului de capacitate redusă, performanțelor modeste și lipsei celei de-a cincea trepte de viteză. A fost apreciat în special pentru consumul redus de combustibil și costurile de exploatare scăzute. Din punct de vedere estetic, acesta avea bare de protecție din plastic negru și jante din oțel, spre deosebire de versiunea de 903 cm³ care avea montanți neintegrați care acopereau doar zona din jurul celor 4 șuruburi ale jantei. Oglinzile (una sau două, în funcție de opțiuni) și mânerele ușilor nu erau de culoarea caroseriei, la fel și capacul rezervorului de combustibil care, în prima serie până la începutul anului 1993, era rotund și fără clapetă.

Acest automobil, cu o greutate de aproximativ 675 kg, era propulsat de un motor cu doi cilindri (cod motor 170 A.000) în configurație linie, dar orizontală, derivat direct din motorul folosit în Fiat 126 Bis. Motorul era răcit cu apă și echipat cu un carburator Weber 30 cu două corpuri și o unitate de aprindere statică Nanoplex MED 210, generând o putere de 31 CP (23 kW) la 5.000 rpm, suficientă pentru a propulsa mașina în treapta a patra de viteză până la aproximativ 128 km/h. Sistemul de lubrifiere era cu lobi (va deveni mecanic în versiunile ulterioare), iar sistemul de răcire era lichid. Eșapamentul nu era catalitic în prima versiune, fiind actualizat în cea de-a doua serie. În ceea ce privește habitaclul, acesta era spațios și practic. Panoul de bord era în întregime negru în prima serie și gri în toate celelalte versiuni ulterioare (cu excepția versiunii Sporting). Nu exista o consolă centrală sau un torpedou, iar geamurile electrice erau opționale. Cu toate acestea, mașina dispunea de dezghețare pentru geamul din spate, ștergător pentru geamurile spate, centuri de siguranță reglabile și tetiere (doar în față, cele din spate fiind disponibile doar pe unele piețe externe, precum Polonia). Printre opțiunile disponibile se număra și un sistem de radio auto. Primul tablou de bord reprezenta o reproducere a celui folosit pe predecesorul său, Fiat 126 Bis.

Cinquecento 903 cm³ miniatura|Fiat Cinquecento 903cm³ Versiunea cu motor de 903 cm³ și carburator a rămas pe piață pentru o perioadă scurtă de câteva luni în 1992, fiind ulterior înlocuită de versiunea cu injecție electronică și catalizator. În prezent, această versiune reprezintă cea mai rară variantă din întreaga serie Cinquecento, cu excepția versiunilor speciale ale modelului Sporting și a modelului propriu-zis de 903 cm³.

Versiunea de 903 cm³ (cod motor 170 A1.000), mai bogată în opțiuni standard decât varianta ED, era echipată cu un carburator Weber capabil să dezvolte o putere maximă de 30 kW (41 CP) la 5500 rpm. Această modificare aducea îmbunătățiri în accelerație și în viteza maximă, care atingea aproximativ 140 km/h. Consumul de carburant creștea ușor, dar în raport cu performanțele mai ridicate (în ciclul urban consumă mai puțin de 704 cm³).

Totuși, motorul de 903 cm³ cu carburator a fost înlocuit în curând de sistemul de injecție electronică SPI și de o reducere a cilindreei la 899 cm³, din motive ecologice și pentru a reduce taxele. Această variantă a devenit, de asemenea, baza tehnică pentru prima serie a noului model Seicento, lansat în 1998.

A doua versiune (1993-1994) stanga|miniatura|Fiat ED a doua versiune Cea de-a doua serie a modelului Cinquecento beneficiază de o ușoară actualizare. Logo-ul Fiat de pe partea frontală este redus cu 30%, devenind mai mic. Capacul vizibil și inestetic al rezervorului de combustibil a fost eliminat și înlocuit cu o ușă de combustibil de culoarea caroseriei, similară celei de la versiunile de 903 cm³ și 899 cm³. Motorul și componentele accesorii ale versiunii ED rămân neschimbate, însă mașina este echipată cu un convertizor catalitic în conformitate cu standardele Euro 1. De asemenea, este alimentată de un nou carburator japonez Aisan controlat electronic și de o unitate de control a aprinderii statice Nanoplex MED 211. O nouă caracteristică introdusă ca dotare standard în prima serie este opțiunea de a avea geamuri spate transparente, fixe și încastrate.

La nivelul interiorului, se schimbă culoarea și designul planșei de bord, care devine complet gri deschis, cu o capotă detașabilă de culoare neagră. Scaunele prezintă două culori, pe care modelul de 704 cm³ le împarte cu varianta S a modelului de 899 cm³ și cu prima versiune Suite din 1993.

După anul 1992, panoul de instrumente suferă, de asemenea, o modificare, adoptând designul celor de la modelul de 903 cm³ și de la viitoarea variantă de 899 cm³ în versiunile Suite și SX.

Cinquecento 899 cm³ Din 1993 până în 1997, versiunea de 899 cm³ (cod motor 1170 A1.046) a fost produsă într-un număr mare de unități în trei versiuni separate începând cu 1994.

Versiunea S Principala caracteristică a acestei versiuni, care este împărtășită și de versiunile SX și Suite, este cutia de viteze sincronizată cu 5 trepte, care aduce un nivel mai mare de confort la volan, în special pe tronsoanele de autostradă.

Versiunea S vine echipată cu anvelope de dimensiuni mai mari, aceleași anvelope de bază care vor fi montate și pe versiunea Sporting, adică 155/65/R13. Aceste anvelope vor asigura o aderență mai bună la drum și performanțe generale mai ridicate.

Motorul este acum echipat cu sistemul de aprindere electronică „WEBER-MARELLI SPI-IAW”, care oferă o funcționare mai lină și costuri de exploatare mai reduse, deoarece toate aspectele sunt controlate de o unitate de control integrată. Performanțele motorului rămân neschimbate.

Printre dotările opționale standard se numără: cutie de viteze cu 5 trepte, capace de roți integrale, geamuri atermice, geamuri spate care pot fi deschise cu ajutorul unei busole, ceas digital și sistem de securitate antifurt cu tehnologie FIAT CODE (care lipsește în versiunea ED).

În ceea ce privește opțiunile cu plată, acestea includ:

Jante din aliaj de 4''1/2. Geamuri electrice. Oglindă exterioară dreapta. Închidere centralizată. Nivelare a farurilor + faruri cu halogen. Pregătire pentru radio auto. Scaun spate divizat. Vopsea metalizată. Acoperiș cu deschidere manuală. Alarmă electronică.

La versiunea S, barele de protecție, mânerele ușilor și oglinzile exterioare nu sunt asortate la culoare. În ceea ce privește interiorul, panoul de instrumente nu include termometrul de apă (acesta a fost inclus într-o actualizare ulterioară din 1995 pentru întreaga gamă).

Culorile disponibile, începând cu 1994, au fost următoarele:

Pastel:

113 Racing Red 249 Alb 479 Blue Line 601 Negru

Metal:

368 Flag Green 487 Laser Blue 645 Trend Grey

Versiunea SX miniatura|Fiat Cinquecento SX Versiunea SX este mai bogată la exterior, având oglinzi retrovizoare și bare de protecție de culoarea caroseriei, cu benzi de protecție negre integrate. Farurile sunt fumurii, iar jantele au capace de roată integrate. La interior, se remarcă noua consolă centrală preluată direct de la echiparea Sporting, care include o manetă de viteze nouă cu 5 trepte și un set de căști din piele artificială. Alte dotări interioare includ un ceas digital, geamuri cu deschidere a compartimentului spate și geamuri electrice. Un alt detaliu comun cu modelele Suite, Sporting, Soleil și Hobby este culoarea uniformă roșie a blocurilor optice spate și săgețile luminoase față de culoare gri în loc de portocaliu.

Opțiunile cu plată sunt aceleași ca și în versiunea S, cu excepția închiderii centralizate, geamurilor electrice, oglinzii retrovizoare exterioare din dreapta și comenzii de deschidere a hayonului din interior. Culorile disponibile sunt, de asemenea, aceleași, cu excepția a două culori metalice adăugate:

176 Action Red 465 Bell Blue

Versiunea Suite Suite este varianta cea mai echipată din gama de vehicule disponibile. Elementele de protecție, precum bara de protecție, mânerele ușilor și oglinzile retrovizoare, sunt vopsite în culoarea caroseriei, conferind mașinii un aspect colorat și atrăgător. O caracteristică remarcabilă, prezentă încă de la prima serie Suite în 1993, este sistemul de aer condiționat, opțiune rezervată în mod obișnuit mașinilor de categorie superioară. Tabloul de bord este similar cu cel al versiunii SX, iar deasupra butonului de acționare a ștergătorului de geamuri spate sunt amplasate cele două comenzi ale sistemului de aer condiționat. Opțiunile disponibile pe versiunea SX sunt, de asemenea, prezente, precum și același design al tapițeriei.

Începând cu anul 1995, airbag-ul lateral pentru șofer, împreună cu pretensionatoarele centurilor de siguranță din față, sistemul de preinstalare pentru radio auto și sistemul electronic de antifurt sunt disponibile opțional pe toate versiunile, cu excepția modelului ED, care a fost denumit Young în ultima sa existență.

A treia versiune (1995-1998) A treia serie, care reprezintă ultima cu un motor de 704 cm³, aduce o serie de actualizări generale pentru întreaga gamă. Planșa de bord rămâne neschimbată, dar modelele de țesături interioare se modifică. De asemenea, dimensiunea roților a crescut de la 4,0 la 4,5 inch.