miniatura|Copiii refugiați ucraineni (2022) miniatura|Fuga din masacrul inocenților din Betleem, xilogravură de Julius Schnorr von Carolsfeld Aproape jumătate din toți refugiații la nivel mondial sunt copii și aproape unul din trei copii care trăiesc în afara țării lor natale este refugiat.Emily Garin, Jan Beise, Lucia Hug, and Danzhen You. 2016. “Uprooted: The Growing Crisis for Refugee and Migrant Children.” UNICEF Aceste cifre includ copiii al căror statut de refugiat a fost confirmat oficial, precum și copiii aflați în situații asemănătoare refugiaților.
Pe lângă faptul că se confruntă cu amenințarea directă a violenței care rezultă din conflict, copiii strămutați forțat se confruntă și cu diverse riscuri pentru sănătate, precum: focare de boli infecțioaseToole, Michael J., and Ronald J. Waldman. "The public health aspects of complex emergencies and refugee situations." Annual review of public health 18, no. 1 (1997): 283-312. și traume psihologice pe termen lung,Kaplan, Ida. "Effects of trauma and the refugee experience on psychological assessment processes and interpretation." Australian Psychologist 44, no. 1 (2009): 6-15. acces limitat la apă și canalizare,Schweitzer, Robert D., Mark Brough, Lyn Vromans, and Mary Asic-Kobe. "Mental health of newly arrived Burmese refugees in Australia: contributions of pre-migration and post-migration experience." Australian & New Zealand Journal of Psychiatry 45, no. 4 (2011): 299-307. la hrană corespunzătoare,Hamilton, Carolyn, Kirsten Anderson, Ruth Barnes, and Kamena Dorling. "Administrative detention of children: a global report." Fondo de las Naciones Unidas para la Infancia, Nueva York (2011). la îngrijire medicală și programe regulate de vaccinare. Copiii refugiați, în special cei fără documente și cei care călătoresc singuri, sunt, de asemenea, vulnerabili la abuz și exploatare.Vandenhole, Wouter, Ellen Desmet, Didier Reynaert, and Sara Lembrechts, eds. Routledge international handbook of children’s rights studies. Routledge, 2015. Deși multe comunități din întreaga lume i-au primit și i-au acceptat, copiii strămutați forțat și familiile lor se confruntă adesea cu discriminare, sărăcie și marginalizare socială în țările lor de origine, de tranzit și de destinație.Bush, Kenneth David, and Diana Saltarelli. "The two faces of education in ethnic conflict." (2000). Barierele lingvistice și barierele legale din țările de tranzit și de destinație împiedică adesea copiii refugiați și familiile acestora să aibă acces la educație, asistență medicală, protecție socială și alte servicii. Pe lângă aceste aspecte, multe țări de destinație nu au sprijin intercultural și politici de integrare socială.Crock, Mary. Seeking asylum alone: A study of Australian law, policy and practice regarding unaccompanied and separated children. Federation Press, 2006. Astfel de amenințări la adresa siguranței și bunăstării sunt amplificate pentru copiii refugiați cu dizabilități.Reilly, Rachael. "Disabilities among refugees and conflict-affected populations." Forced Migration Review 35 (2010): 8. Studiile efectuate de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați arată că doar jumătate din toți copiii refugiați de vârstă școlară elementară merg la școală. În mod similar, în rândul copiilor de vârstă gimnazială, doar 22% dintre copii merg la școală. Din păcate, acest lucru culminează cu o rată de acces la învățământul superior de doar 1% dintre toți refugiații. În plus, de multe ori școlile din America de Nord nu au resursele necesare pentru a sprijini copiii refugiați.
Ocrotire legală Convenția asupra drepturilor copilului, cel mai larg ratificat tratat privind drepturile omului din istorie, include patru articole care sunt deosebit de relevante pentru copiii implicați sau afectați de strămutarea forțată:UNICEF. "Convention on the Rights of the Child." Child Labor (1989): 8.
principiul non-discriminării (articolul 2) devotamentul față de interesul superior al copilului (articolul 3) dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare (articolul 6) respectul pentru punctele de vedere ale copilului (articolul 12)
Statele părți la Convenție sunt obligate să respecte articolele de mai sus, indiferent de statutul de migrație al copilului. În noiembrie 2005, un total de 192 de țări au devenit state părți la convenție. Somalia și Statele Unite sunt singurele două țări care nu l-au ratificat.
Convenția privind statutul refugiaților adoptată la Geneva de ONU în 1951 este un cod juridic cuprinzător și rigid, care reglementează drepturile refugiaților la nivel internațional și, de asemenea, definește în ce condiții o persoană ar trebui să fie considerată refugiat și astfel să poată beneficia de aceste drepturi.Steinbock, Daniel J. "The refugee definition as law: issues of interpretation." Refugee Rights and Realities: Evolving International Concepts and Regimes (1999): 13-39. Convenția oferă protecție persoanelor strămutate forțat care au suferit persecuții sau torturi în țările lor de origine. Pentru țările care au ratificat-o, Convenția servește adesea ca bază principală pentru determinarea statutului de refugiat, însă unele țări utilizează și alte definiții ale refugiaților, astfel că au acordat statutul de refugiat și în condițiile în care nu se bazează exclusiv pe persecuție. De exemplu, Uniunea Africană a convenit asupra unei definiții în Convenția privind refugiații din 1969, care cuprinde și persoanele afectate de agresiune externă, ocupație, dominație străină și evenimente care tulbură grav ordinea publică.“Refugee Status Determination: Identifying Who Is a Refugee.” 2005. Geneva: United Nations High Commissioner for Refugees (UNHCR). Africa de Sud a acordat statutul de refugiat mozambicanilor și zimbabweenilor în urma prăbușirii economice din țărilor lor de origine.Bloch, Joanne. I am an African: stories of young refugees in South Africa. New Africa Books, 2007.
Alte instrumente juridice internaționale pentru protecția copiilor refugiați includ două dintre protocoalele care completează Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, în care se se face referire la migrația copiilor:
Protocolul pentru prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii;UN General Assembly. "Protocol to prevent, suppress and punish trafficking in persons, especially women and children, supplementing the United Nations convention against transnational organized crime." GA res 55 (2000): 25. Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare.UN General Assembly. "Protocol against the Smuggling of Migrants by Land, Sea and Air, Supplementing the United Nations Convention against Transnational Organized Crime." (2000).
În plus, Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora se referă și la drepturile copiilor lucrătorilor migranți, atât în situații normale, cât și în situații speciale, pe parcursul întregului proces de migrație.
Etapele experienței de refugiat Procesul prin care trece un refugiat poate fi clasificat în trei etape ale migrației: experiențe în țara de origine (pre-migrație), experiențe de tranzit (transmigrare) și experiențe în țara gazdă (post-migrație).Hamilton, Richard J., and Dennis Moore, eds.Educational interventions for refugee children: Theoretical perspectives and implementing best practice. Psychology Press, 2004.Lustig, Stuart L., Maryam Kia-Keating, Wanda Grant Knight, Paul Geltman, Heidi Ellis, J. David Kinzie, Terence Keane, and Glenn N. Saxe. "Review of child and adolescent refugee mental health." Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry 43, no. 1 (2004): 24-36.Bhugra, Dinesh, Susham Gupta, Kamaldeep Bhui, T. O. M. Craig, Nisha Dogra, J. David Ingleby, James Kirkbride et al. "WPA guidance on mental health and mental health care in migrants." World Psychiatry 10, no. 1 (2011): 2-10. Cu toate acestea, marea majoritate a refugiaților nu ajung în noile țări gazdă și rămân în stadiul de transmigrare, trăind în tabere de refugiați sau în centre urbane unde așteaptă să se poată întoarce acasă.
Etapa din țara de origine (pre-migrare) Etapa pre-migrație se referă la experiențele din țara de origine care au dus inclusiv la decizia de a fugi. Experiențele dinaintea migrației includ provocările și amenințările cu care se confruntă copiii și care îi determină să caute refugiu în altă țară.Moore, Will H., and Stephen M. Shellman. "Refugee or internally displaced person? To where should one flee?." Comparative Political Studies 39, no. 5 (2006): 599-622. Copiii refugiați migrează, fie cu familiile lor, fie neînsoțiți, din cauza fricii de persecuție pe baza apartenenței la un anumit grup social sau din cauza amenințării căsătoriei forțate, muncii forțate sau conscrierii în forțele armate. Alții pleacă pentru a scăpa de foamete sau pentru a obține siguranța și securitatea lor și a familiilor lor, departe de război sau alte conflicte interne.Achvarina, Vera, and Simon F. Reich. "No place to hide: Refugees, displaced persons, and the recruitment of child soldiers." International Security 31, no. 1 (2006): 127-164. Un raport din 2016 al UNICEF a constatat că, până la sfârșitul anului 2015, după cinci ani de conflict deschis în Republica Arabă Siriană, 4,9 milioane de sirieni, dintre care jumătate copii, au fost forțați să părăsească țara. Același raport a arătat că, până la sfârșitul anului 2015, 2,7 milioane de afgani au fost forțați să treacă dincolo de granițele țării după mai bine de zece ani de conflict armat în Afghanistan; jumătate dintre refugiații din Afganistan erau copii. În timpul războiului, pe lângă faptul că sunt expuși violenței, mulți copii sunt răpiți și obligați să devină soldați. Potrivit unei estimări, 12.000 de copii refugiați au fost recrutați în grupurile armate din Sudanul de Sud.Davies, Susanna, and Carol Batchelor. "Resettlement as a protection tool for refugee children." Forced Migration Review 54 (2017): 38. Războiul în sine devine adesea o parte semnificativă a identității copilului, ceea ce face ca reintegrarea lui socială să fie dificilă odată ce a fost îndepărtat din mediul instabil.
Exemple de experiențe ale copiilor înainte de migrare:
Unii copii refugiați sudanezi au raportat că fie au experimentat personal, fie au asistat la evenimente potențial traumatice înainte de plecarea din țara lor de origine, în timpul atacurilor armatei sudaneze din Darfur. Aceste evenimente au fost cazuri de violență sexuală, precum și de persoane bătute, împușcate, legate, înjunghiate, sugrumate, înecate și răpite.Rasmussen, Andrew, Basila Katoni, Allen S. Keller, and John Wilkinson. "Posttraumatic idioms of distress among Darfur refugees: Hozun and Majnun." Transcultural Psychiatry 48, no. 4 (2011): 392-415. Unii copii refugiați din Myanmar care au ajuns în Australia au suferit traume severe înainte de migrare, cum ar fi lipsa hranei, a apei și a adăpostului, separarea forțată de membrii familiei, uciderea familiei sau a prietenilor, răpiri, abuz sexual și tortură. În 2014, președintele Republicii Honduras a mărturisit în fața Congresului Statelor Unite ale Americii că mai mult de trei sferturi dintre copiii migranți neînsoțiți din Honduras provin din cele mai violente orașe ale țării.“Central America and Mexico Unaccompanied Child Migration Situation Report No. 1.” 2014. United Nations Office for the Coordination of Humanitarian Affairs. De fapt, 58% dintre cei 404 copii neînsoțiți și separați de familiile lor, care au fost intervievați de Agenția ONU pentru Refugiați, UNHCR, cu privire la călătoria lor în Statele Unite, au indicat că au fost strămutați forțat din casele lor pentru că fie au fost răniți, fie au fost amenințați.“Unaccompanied Children Leaving Central America and Mexico and the Need for International Protection.” 2014. Washington, DC: UNHCR.