Hygrophorus cantharellus (Lewis David de Schweinitz, 1822) William Alphonso Murrill, 1911) din încrengătura Basidiomycota, în familia Hygrophoraceae și de genul HygrophorusIndex FungorumMycoBank este o specie preponderent saprofită (s-a constatat recent că există probabil un fel de relație reciprocă între miceliul bureților și mușchiiFirst Nature) insa unele parti rarä, insa altele destul de frecventă de ciuperci comestibile. O denumire populară nu este cunoscută. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol argilos și ierbos între mușchi în păduri de foioase sau în cele mixte, la marginea lor, prin poieni de pădure, pe lângă poteci forestiere și pe pajiști umede, crescând mereu în grupuri din (august) septembrie până în noiembrie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 404-405 - 2, ISBN 3-405-12124-8Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 122-123 - 2, ISBN 978-3-440-14530-2

Taxonomie thumb|left|132px|William A. Murrill Numele binomial a fost determinat sub denumirea Agaricus cantharellus de micologul germano-american Lewis David de Schweinitz în articolul său din 1822 (publicat în Saxonia), văzând-o specie pur americană.Lewis David von Schweinitz: „Agaricus cantharellus”, în: „Schriften der naturforschenden Gesellschaft zu Leipzig”, vol. 1, Editura Barth, Leipzig 1822, p. 88

Apoi, în 1911, micologul american William Alphonso Murrill a transferat specia la genul Hygrocybe (ca Hydrocybe) sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 3 al jurnalului Mycologia.William Murrill: „Hydrocybe cantharellus”, în jurnalul american Mycologia, vol. 3 (4), New York, 1trarea epitetului911, p. 196

Sinonim obligatoriu este Pseudohygrocybe cantharella al micologului rus Aleksandr Kovalenko (1953-2021) din 1988, anume Pseudohygrocybe cantharella,A. Kovalenko: „Pseudohygrocybe intermedia”, în: „Mikologiya i Fitopatologiya”, vol. 22, nr. 3, Moscova 1988, p. 208 bazând pe descrierea lui Schweinitz. Toate celelalte încercări de redenumire precum variațiile descrise sunt acceptate drept sinonime.

Epitetul specific se referă la marea asemănare a speciei cu ciuperci ale genului Cantharellus pe exterior.

Descriere thumb|left|250px|Hygrocybe cantharellus Pălăria: are un diametru între 1,5 și 3,5 (4) cm, este subțire, nu prea fragilă, mai mult sau mai puțin higrofană, inițial emisferică până la convexă, apoi convexă până aplatizată, adesea cu centrul deprimat până ombilical, nu rar cu marginea crenelată sau ondulată. Cuticula uscată este cel puțin în centru fin solzoasă până la turtit scămoasă. Coloritul se prezintă, când este umed, stacojiu până roșu portocaliu, decolorând treptat până la portocaliu-galben sau galben-ocru, adesea cu marginea galbenă, fără sau cu striații translucide foarte scurte, iar la uscare portocaliu până la ocru-portocaliu. Lamelele: sunt distanțate, groase, aproape umflate, adesea puternic arcuite sau segment-forme, inegale, cu lameluțe intercalate de lungime diferită, fiind lung decurente la picior. Coloritul mai întâi alb, apoi crem până la galben de sulf, devine în cele din urmă adesea galben de ceară sau galben-portocaliu, în special la baza lor. Piciorul: cu o lungime de 2 la 5 (6,5) cm și o grosime de 0,25 până la 0,8 cm, este ușor detașabil de pălărie, glabru și uscat, dar la bază pâslos, cilindric, umplut, mai târziu fistulos pe dinăuntru. Coloritul seamănă celui al pălăriei, dar este spre bază galben pal până la alb, rămânând la vârf adesea roșu pentru mult timp. Nu se colorează prin rupere în negru. Carnea: pal galbenă ce nu se decolorează după tăiere este în pălărie subțire (până la 2,5 mm), destul de fermă și în picior spongioasă, mirosul fiind imperceptibil și gustul blând, dar nu distinctiv. Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali, alungit ovoidali, o parte adesea considerabil în formă de fasole, în vedere frontală nu sau doar puțin mai lați, uneori puțin îngustați, având o mărime de (7) 8-l1,5 (12,5) x (4,5) 5,0-7,0 (7,5) microni. Pulberea lor este albă. Basidiile cu preponderent 4 spori (uneori doar doi) foarte variabile, în unele colecții clavate, în altele îngust clavate, măsoară 35-65(-72) x 7,5-11,5 microni. Basidiole sunt uneori frecvente, sub-cilindrice până la clavate îngust. Pileipellis o cutis uscată cu multe fascicule de hife ascendente până erecte, constituind un trichoderm, alcătuit din hife neramificate strânse la sept. Elementele terminale sunt cilindrice, elipsoidale sau clavate cu o dimensiune de 31-125 x (4,5) 7-17 microni. Trama himenoforală sub-regulară este alcătuită din hife paralele până împletite slab, cu elemente destul de scurte, adesea puternic umflate de 26-100 x (5,5) 9-20(25) microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) lipsesc. Stipitipellis a cutis, alcătuit din hife culcate cu elemente cilindrice, de 2,5-5,5 um lățime. Conexiuni cu cleme sunt prezente.Machiel E. Noordeloos, Th. W. Kuyper & Else Christine Vellinga (ed.): „Flora agaricina neerlandica”, vol. 2, Editura Taylor & Francis Books, Boca Raton 1990, p. 98, ISBN 978- 90-6191-971-1 Reacții chimice: carnea colorează apă galben ca sulful.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 125, ISBN 3-85502-0450

Confuzii Hygrocybe cantharellus poate fi confundată de exemplu cu specii de același gen, cu toate foarte greu de diferențiat și mai mult sau mai puțin comestibile, cum sunt Hygrocybe acutoconica (șofrănie, miros slab de vopsea de dispersie, gust blând, apare deja în mai),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 440-441, ISBN 88-85013-25-2 Hygrocybe aurantiosplendens (colorit mult mai roșiatic, miros plăcut și gust blând),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 408-409, ISBN 3-405-12124-8Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 372-373 - 1, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Hygrocybe chlorophana (comestibilă),Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 454-455, ISBN 88-85013-46-5 Hygrocybe ceracea (fără valoare culinară),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 396-397 - 2, ISBN 3-405-12124-8 Hygrocybe coccineocrenata (fără valoare culinară),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 446-447 - 2, ISBN 88-85013-25-2 Hygrocybe glutinipes (fără valoare culinară, pălăria are diametru mai mic de 1-3 cm, preferă apropierea de arbori foioși, miros și gust imperceptibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 414-415, ISBN 88-85013-37-6 Hygrocybe intermedia,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 440-441 - 1, ISBN 3-405-11774-7 Hygrocybe laeta sin. Gliophorus laetus (comestibilă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 396-397 - 1, ISBN 3-405-12124-8 Hygrocybe miniata,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 454-455, ISBN 3-405-12081-0 Hygrocybe psittacina sin. Gliophorus psittacinus, (fără valoare culinară, pălăria are diametru mai mic de 1-4 cm, foarte vâscoasă, cu un colorit verzui până la galben-verzui cu carne albă și nuanțe verzuie, miros imperceptibil și gust blând),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 436-437 - 2, ISBN 3-405-12116-7 Hygrocybe vitellina sin. Gloioxanthomyces vitellinus (fără valoare culinară)Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 154, ISBN 3-8289-1619-8 sau chiar cu Cantharellus amethysteus,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 462-463, ISBN 3-405-12081-0 Cantharellus cibarius,Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 207-209, ISBN 3-426-00312-0 Cantharellus friesiiBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 446-447, ISBN 3-405-12116-7 și înrudiți (poartă stinghii, nu lamele)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 436-437, ISBN 3-405-11774-7 precum cu specia de calitate scăzută Hygrophoropsis aurantiaca.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 388-389, ISBN 3-405-12124-8

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Hygrocybe cantharellus este o specie de ciuperci comestibile, dar fără mare valoare culinară. Acolo unde apare rar, ar trebui fi cruțată și lăsată la loc.

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Eric Boa: „Los Hongos Silvestres Comestibles”, Editura FAO, Roma 2005, ISBN: 978-92-530-5157-1 David Boertmann: „The Genus Hygrocybe”, Editura Danish Mycological Society, Copenhaga 1996, p. 94, ISBN: 978-87983-5811-4 Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Stefan Buczacki, David Attenborough: “New Generation Guide to the Fungi of Britain and Europe”, Editura University of Texas Press, Austin 1989, p. 93, ISBN: 978-02927-5536-9 Óscar García Cardo, José María García Cardo: „Guía de setas de la provincia de Cuenca”, Editura Ediciones de la Universidad de Castilla-La Mancha, Cuenca 2019, ISBN: 978-84-9044-345-3 Ewald Gerhard: „Checkliste der Grosspilze von Berlin (West), 1970-1990“, Editura Botanischer Garten und Botanisches Museum Berlin-Dahlem, Berlin 1990, ISBN: 978-3-921800-34-8 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1 Yves Lamoureux, ‎Matthieu Sicard : „Connaître, cueillir et cuisiner les champignons sauvages du Québec”, Editura Éditions Fides, Québec 2005, ISBN : 2-7621-2617-7 Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967 Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, cu 429 ilustrații, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983 Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4 Secția de documentare științifică: „Romanian Scientific Abstracts - Natural sciences series”, vol. 3, Editura Academia Republicii Populare Române, București 1966, p. 716 Universitatea Babeș-Bolyai: „Studia Universitatis Babeș-Bolyai - Biologia”, Editura Universității, seria a 2-a, Cluj 1966, p. 44

Legături externe

Hygrocybe cantharellus, film în limba engleză Hygrocybe cantharellus, film croat Hygrocybe cantharellus, mai multe imagini 1 Hygrocybe cantharellus, mai multe imagini 2 + spori

Categorie:Hygrocybe Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:Ciuperci comestibile Categorie:1822 în știință