Un dispozitiv exploziv improvizat (în , prescurtat: IED) este un explozibil construit și deplasat în alte moduri decât cele de acțiuni militare convenționale. Ele pot fi construite din explozibili militari convenționali, cum ar fi un obuz de artilerie, atașat la un mecanism de detonare. Dispozitivele explozibilele improvizate sunt utilizate în mod obișnuit ca bombe plasate pe marginea drumului sau bombe produse în gospodărie.

Termenul „IED” a fost inventat de armata britanică în timpul conflictului din Irlanda de Nord pentru a se referi la capcanele explozive făcute de IRA și a intrat în uz comun în SUA în timpul războiului din Irak.

Dispozitivele explozibilele improvizate sunt utilizate în general în operațiuni teroriste sau în război neconvențional asimetric de către gherilele insurgente sau forțele de comando într-un teatru de operațiuni. În Războiul din Irak (2003–2011), insurgenții au folosit explozibile improvizate pe scară largă împotriva forțelor conduse de SUA și, până la sfârșitul anului 2007, explozibilele improvizate au fost responsabile pentru aproximativ 63% din decesele coaliției din Irak. Ele au fost, de asemenea, folosite în Afganistan de către grupurile de insurgenți și au cauzat peste 66% din victimele coaliției în războiul din Afganistan din 2001-2021.

Explozibilele improvizate au fost folosite frecvent de către Tigrii de Eliberare a Eelamului Tamil (LTTE) din Sri Lanka în timpul Războiului Civil din Sri Lanka, și de separatiștii ambazonieni în criza anglofonă în curs.

Prezentare

Un IED este o bombă fabricată într-o manieră improvizată care încorporează substanțe chimice distructive, letale, nocive, pirotehnice sau și concepută pentru a distruge sau a incapacita personalul sau vehiculele. În unele cazuri, IED-urile sunt folosite pentru a distrage atenția, a perturba sau a întârzia o forță adversă, facilitând un alt tip de atac. IED-urile pot include explozivi militari sau comerciali și, adesea, combină ambele tipuri, sau pot fi altfel fabricate cu explozibili de casă (HME). Un laborator HME se referă la un laborator de explozivi de casă sau la locația fizică în care sunt fabricate dispozitivele.

Un IED are cinci componente: un comutator (activator), un inițiator (șnur), container/carcasă (corp), încărcare (material exploziv) și o sursă de alimentare (baterie). Un IED conceput pentru a fi utilizat împotriva țintelor blindate, cum ar fi transportoarele de personal sau tancurile, va fi proiectat pentru penetrarea blindajului, folosind o care creează un .

IED-urile sunt extrem de diverse ca design și pot conține multe tipuri de inițiatori, detonatoare, penetratoare și încărcături explozive. IED-urile antipersonal conțin, de obicei, și obiecte generatoare de fragmentare, cum ar fi cuie, rulmenți cu bile sau chiar pietre mici, care provoacă răni la distanțe mai mari decât ar putea face doar presiunea de explozie. IED-urile au înlocuit parțial minele antiterrestre convenționale sau militare ca sursă de rănire a soldaților (pietoni) și a civililor demontați. Aceste răni au fost raportate în BMJ Open ca fiind mult mai grave cu IED-uri decât cu minele terestre care au dus la amputații multiple ale membrelor și mai mici și mutilare corporală. Această combinație de răni i s-a dat numele de „Vănire prin explozie complexă demontată” și se consideră că este cea mai gravă rănire de supraviețuire văzută vreodată în război.

IED-urile sunt declanșate prin diverse metode, inclusiv telecomandă, declanșatoare în infraroșu sau magnetice, bare sensibile la presiune sau fire de declanșare (acționate de victimă). În unele cazuri, mai multe IED-uri sunt pentru a ataca un convoi de vehicule răspândit de-a lungul unor drumuri.

IED-urile realizate de designeri fără experiență sau cu materiale necorespunzătoare ce pot să nu detoneze și, în unele cazuri, să detoneaze fie pe producător, fie pe plasatorul dispozitivului. Cu toate acestea, se știe că unele grupuri produc dispozitive sofisticate construite cu componente colectate din muniții convenționale și componente electronice standard de larg consum, cum ar fi telefoane mobile, , temporizatoare pentru mașini de spălat, pagere sau dispozitive de deschidere a ușilor de garaj. Rafinamentul unui IED depinde de pregătirea producătorul și de instrumentele și materialele disponibile.

IED-urile pot folosi obuze de artilerie sau încărcături convenționale puternic explozive ca încărcătură explozivă, precum și explozivi de casă. Cu toate acestea, există amenințarea că materialul chimic toxic, biologic sau radioactiv (bombă murdară) poate fi adăugat la un dispozitiv, creând astfel și alte efecte care pun viața în pericol, dincolo de șrpanel, explozii de commotion și incendii asociate în mod normal cu bombe. Lichidul de clor a fost , producând nori de clor gazos.

, sau VBIED, este un termen militar pentru o mașină-bombă sau un camion-bombă, dar poate fi orice tip de transport, cum ar fi o bicicletă, motocicletă, sau chiar și un măgar. Sunt de obicei angajați de insurgenți în special ISIS, și pot transporta o sarcină explozivă relativ mare. Ele pot fi detonate și dintr-o locație îndepărtată. VBIED-urile pot crea șrapnel suplimentar prin distrugerea vehiculului în sine și pot folosi combustibilul vehiculului ca . Faptul de a fi aflat în acest vehicul și de a-l detona este cunoscut ca SVBIED.

Definiții Dicționarul de termeni militari și asociați (JCS Pub 1-02) include două definiții pentru dispozitive improvizate: dispozitiv exploziv improvizat (IED) și (IND, Improvised Nuclear Device). Aceste definiții se referă la Nuclear și Exploziv în CBRNe (Acronim pentru Chimice, biologice, radiologice, nucleare și explozivi. Engleză Chemical, Biological, Radiological, Nuclear, and Explosives). Asta lasă nedefinite substanțele chimice, biologice și radiologice. Au fost create patru definiții pentru a construi pe structura definiției JCS. Au fost creați termeni pentru a standardiza limbajul primilor respondenți și al membrilor armatei și pentru a corela imaginea operațională.

Exploziv Un dispozitiv plasat sau fabricat într-o manieră improvizată care încorporează substanțe chimice distructive, letale, nocive, pirotehnice sau incendiare și conceput pentru a distruge, a incapacita, a hărțui sau a distrage atenția. Poate include magazine militare, dar este conceput în mod normal din componente non-militare.

Penetrator/proiectile formate exploziv (EFP)

IED-urile au fost deplasate sub formă de (EFP), un tip special de care este eficientă la distanțe mari de țintă (50 de metri sau mai mult), dar nu sunt precise la distanțe lungi. Acest lucru se datorează modului în care sunt produse. „Limacul” mare proiectat de la explozie nu are stabilizare deoarece nu are aripioare de coadă și nu se învârte ca un glonț de pușcă. Fără această stabilizare, traiectoria nu poate fi determinată cu precizie peste 50 de metri. Un EFP este în esență o sarcină de formă cilindrică cu un disc metalic concav prelucrat (adesea cupru) în față, îndreptat spre interior. Forța încărcăturii modelate transformă discul într-un melc de mare viteză, capabil să pătrundă în blindajul majorității vehiculelor din Irak.

Încărcări focalizate direcțional Sarcinile focalizate direcțional (cunoscute și ca sarcini fragmentare focalizate direcțional, în funcție de construcție) sunt foarte asemănătoare cu EFP, principala diferență fiind că placa superioară este de obicei plată și nu concavă. De asemenea, nu este fabricat din cupru prelucrat, ci din metal turnat sau tăiat mult mai ieftin. Atunci când sunt făcute pentru fragmentare, conținutul încărcăturii este de obicei piulițe, șuruburi, rulmenți cu bile și alte produse similare de șrapnel și explozive. Dacă constă doar din placa metalică plată, este cunoscută sub numele de încărcare plată, având un rol similar cu un EFP cu efect redus, dar construcție mai ușoară.

Chimical Un dispozitiv care încorporează atributele toxice ale materialelor chimice concepute pentru a avea ca rezultat dispersarea materialelor chimice toxice în scopul creării unui efect toxic patofiziologic primar (morbiditate și mortalitate) sau a unui efect psihologic secundar (care provoacă frică și ) asupra unui populație mai mare. Astfel de dispozitive pot fi fabricate într-o manieră complet improvizată sau pot fi o modificare improvizată a unei arme existente.

Biologic Un dispozitiv care încorporează materiale biologice conceput pentru a avea ca rezultat dispersarea materialului biologic transmis prin vector, în scopul de a crea un efect toxic pato-fiziologic primar (morbiditate și mortalitate) sau un efect psihologic secundar (care provoacă frică și modificarea comportamentului) asupra unei populații mai mari.

Incendiar Un dispozitiv care utilizează reacții chimice exoterme concepute pentru a duce la răspândirea rapidă a incendiului în scopul de a crea un efect patofiziologic primar (morbiditate și mortalitate) sau un efect psihologic secundar (care provoacă frică și modificarea comportamentului) asupra unei populații mai mari sau poate fi folosit cu intenția de a obține un avantaj tactic. Astfel de dispozitive pot fi fabricate într-o manieră complet improvizată sau pot fi o modificare improvizată a unei arme existente. Un tip comun al acestuia este cocktailul Molotov.

Radiologic Un dispozitiv speculativ care încorporează materiale radioactive concepute pentru a avea ca rezultat dispersarea materialului radioactiv în scopul negației zonei și daunelor economice și/sau în scopul creării unui efect toxic patofiziologic primar (morbiditate și mortalitate) sau efect psihologic secundar (care provoacă frică și modificarea comportamentului) la o populație mai mare. Astfel de dispozitive pot fi fabricate într-o manieră complet improvizată sau pot fi o modificare improvizată a unei arme nucleare existente. Denumit și dispozitiv de dispersie radiologică (RDD) sau „bombă murdară”.

Nuclear , cel mai probabil de sau de .

Mecanisme de livrare

Mașină Citește și articolul

Un vehicul poate fi încărcat cu explozibili, setat să explodeze prin telecomandă sau de către un pasager/șofer, cunoscut în mod obișnuit ca sau IED transportat pe vehicul (VBIED, pronunțat vee-bid). Ocazional, șoferul mașinii-bombă ar fi fost constrâns să livreze vehiculul sub constrângere, situație cunoscută sub numele de . Caracteristicile distinctive sunt vehiculele cu o greutate excesivă, vehiculele cu un singur pasager și cele în care interiorul vehiculelor arată ca și cum ar fi fost demontate și reconstruite. Mașinile-bombă pot transporta mii de kilograme de explozibili și pot fi umplute cu pentru a crește fragmentarea.

ISIS a folosit camione-bombă cu efecte devastatoare.

Barcă

Bărcile încărcate cu explozibili pot fi folosite împotriva navelor și a zonelor conectate la apă. Un exemplu timpuriu de acest tip au fost bărcile sinucigașe japoneze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bărcile au fost umplute cu explozibili și au încercat să lovească navele aliate, uneori cu succes, după ce au scufundat sau avariat grav mai multe nave americane până la sfârșitul războiului. Atentatorii sinucigași au folosit un IED transportat de o barcă pentru a ataca ; Trupele americane și britanice au fost, de asemenea, ucise de IED transportate de bărci în Irak. de mare au fost, de asemenea, cunoscuți că folosesc SWBIED în timpul .

Animal Citește și articolul

Maimuțele și au fost folosiți ca incendiari în jurul anului 1000 EN. Mai faimos, „” și „” au fost dezvoltate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În timpurile moderne, un copil de doi ani și alte șapte persoane au fost ucise de explozibili atașați de un cal în orașul Chita din Columbia. Cadavrele anumitor animale au fost folosite și pentru a ascunde dispozitive explozive de către .

Lesă Citește și articolul