Misiunea spațială Delta este un serial de animație ștințifico-fantastic românesc din anii 1980–1983, conceput de Victor Antonescu și regizat de mai mulți regizori (Victor Antonescu, Laurențiu Sîrbu, Mircea Toia, Călin Cazan, Constantin Păun,Cristina Corciovescu, „La început de drum”, în România literară, anul XVIII, nr. 52, joi 26 septembrie 1985, p. 17. Mihai Șurubaru, Ștefan Anastasiu, Virgil Mocanu). Serialul exploatează apetitul publicului pentru ficțiunea științifico-fantasticăFlorica Ichim, „Filmul de animație, căutări și împliniri”, în România liberă, anul XXXIX, nr. 11.489, miercuri 7 octombrie 1981, p. 2. și prezintă călătoriile interplanetare ale unor astronauți tineri și temerari din mileniul al IV-lea în căutarea unor alte civilizații, înscriindu-se în categoria călătoriilor cinematografice în spațiul extraterestru.

Dorința companiei de distribuție Româniafilm ca producția celor treisprezece episoade să fie finalizate în maximum doi ani, pentru a vinde cât mai curând acest serial în străinătate, a determinat studioul Animafilm să grăbească producția prin angajarea mai multor regizori ce urmau să lucreze în paralel după propriile scenarii. Rezultatul a fost o lipsă de coeziune (atât narativă, cât și stilistică) a serialului, ca urmare a faptului că fiecare regizor lucra cu propria sa echipă și nu cunoștea ce lucrau ceilalți regizori. Cu toate acestea, serialul a avut un mare succes în rândul publicului tânăr din cursul anilor 1980.Alexandru Mironov, „Un film pentru voi: «Fiul stelelor», producție a Studioului «Animafilm»”, în Cutezătorii, anul XXII, nr. 46 (1101), miercuri 17 noiembrie 1988, p. 6. Criticii de film au evidențiat preocuparea regizorilor unor episoade pentru construirea aventurilor cosmice pe baze științifice solide și pentru elaborarea unor decoruri și a unei recuzite tehnologice moderne în scopul concurării producțiilor străine cu subiecte similare.

Succesul la public al acestui serial de animație a stat la baza ideii alcătuirii unui film de lungmetraj omonim, regizat de Mircea Toia și Călin Cazan;Florica Ichim, „Filmul nostru de animație între realizări și deziderate”, în România liberă, anul XLII, nr. 12.487, marți 25 decembrie 1984, p. 2. acest film a fost finalizat în anul 1984 și prezentat tot atunci la Gala filmului românesc pentru copii de la Piatra Neamț, fiind lansat în cinematografele din România abia în 1985.Rudolf Herbert, „«Animierender» Einblick”, în Neuer Weg, anul XL, nr. 12.182, sâmbătă 30 iulie 1988, pp. 3–4.

Rezumat

În cursul mileniului al IV-lea, cu cincisprezece ani mai înainte, pământenii au lansat o stație spațială automată de cercetări intergalactice în cadrul misiunii Delta pentru a descoperi civilizații extraterestre. După lansarea stației, au apărut însă unele dereglări la creierul electronic, care au făcut ca stația să reacționeze imprevizibil și să pună de mai multe ori în dificultate echipajele și obiectivele misiunii.Dana Duma, „Film: O nouă tinerețe a animației românești”, în Contemporanul, nr. 31 (1864), 30 iulie 1982, p. 13. Alma, o reporteră extraterestră de la televiziunea din constelația Sirius, îl abordează pe pilotul spațial Dan, care făcuse parte alături de Oana dintr-un echipaj de cercetare și recuperase mai demult stația Delta. Cei doi piloți temerari erau foarte tineri în acea vreme și au primit misiunea de a remedia defecțiunea, trecând astfel prin numeroase întâmplări.

Atacul robotului de explorare al stației împinge nava spațială condusă de Dan și Oana într-o tornadă uriașă, care o atrage pe o planetă oceanică, unde materia are o structură macromoleculară, iar organismele cele mai simple sunt uriașe în comparație cu ea. Nava este înghițită de o amœbă gigantică, chiar în momentul divizării ei, fiind prinsă astfel în zona de separație și supusă unor presiuni enorme. Tinerii piloți reușește să scape, prin ingeniozitate și curaj, și își continuă călătoria. Nava spațială pătrunde apoi în incinta stației într-o încercare de a prelua controlul asupra ei, dar este respinsă de sistemul de autoapărare și nevoită să coboare pe o planetă necunoscută pentru a-și reface rezerva de apă. Cei doi astronauți își dau seama curând că au fost aruncați înapoi în timp în perioada Jurasic din trecutul Pământului, când planeta era populată cu saurieni, și trebuie să se lupte cu animale gigantice, inclusiv cu un fioros Tyranosaurus rex. Membrii echipajului scapă cu bine și își continuă misiunea. Nava lor este surprinsă însă de o erupție vulcanică și rămâne blocată în subteranul unei planete. Acolo ei descoperă relicva unei nave imense de origine extraterestră care era captivă într-un sloi de gheață și, pătrunzând în interiorul acesteia, găsesc o mașină a timpului care-i poate teleporta acasă. Cei doi piloți reperează iarăși stația și reușesc să descopere sursa defecțiunii, dar, înainte de a remedia defecțiunea, sunt prinși de roboții orbi care-i confundă cu surse radioactive de energie. Robotul navei spațiale, Robby, este solicitat să intervină și îi va salva din această situație periculoasă. Defecțiunea stației este remediată, ceea ce permite bazei să preia din nou controlul asupra ei, iar cei doi piloți vor salva astfel nava platformă condusă de căpitanul Hunt, care fusese avariată de niște meteoriți.

Într-una din călătoriile spațiale, Dan, Yashiro și Anuta sunt luați prizonieri de Borak, un conchistador extraterestru care plecase cu milioane de ani în urmă pentru a ajunge la limita metagalaxiei și rămăsese între timp fără combustibil. În cele din urmă, piloții spațiali Dan, Oana și Yashiro și reportera extraterestră Alma reușesc, după înfruntări dramatice, să decupleze computerul rebel și să preia controlul asupra stației spațiale automate. Cosmonauții se întorc apoi pe Pământ.

Episoade Unele surse menționează că serialul Misiunea spațială Delta este alcătuit din 13 episoade, dar criticul și istoricul de film Dana Duma enumeră 16 episoade în filmografia de la sfârșitul lucrării Istoria filmului românesc de animație (1920–2020) (2020), și anume:Dana Duma, Istoria filmului românesc de animație (1920–2020), Editura Academiei Române, București, 2020.

Producție Începuturi thumb|Omulețul lui Gopo ca explorator spațial în primele filme românești de animație Primul film românesc de animație cu tematică științifico-fantastică este Păcală în lună, realizat în anul 1920 de desenatorul, operatorul, regizorul și criticul de film Aurel Petrescu (1897–1948),B.T. Rîpeanu, „Filmul de animație: repere pe traiectoria unei evoluții”, în Ion Cantacuzino, Manuela Gheorghiu (coord.), Cinematograful românesc contemporan 1949–1975, Editura Meridiane, București, 1976, pp. 101–102.Călin Stănculescu, „Film: Animație S.F.”, în Luceafărul, anul XXXI, nr. 45 (1382), sâmbătă 5 noiembrie 1988, p. 5. care este considerat, alături de Marin Iorda (1901–1972), drept unul din pionierii filmelor românești de animație. Petrescu își făcuse ucenicia ca ilustrator al benzilor desenate din revistele pentru copii și trecuse apoi în perioada interbelică la realizarea de animații cinematografice, lucrând în laboratoare improvizate și confruntându-se cu numeroase lipsuri materiale. Creațiile sale artistice se caracterizau prin înclinația către satiră și prin folosirea unor tehnici grafice foarte variate, iar marea majoritate a lor sunt pierdute. Păcală în lună, considerat astăzi un film pierdut, era mai degrabă, potrivit istoricului Bujor T. Râpeanu (redactor la Arhiva Națională de Filme), o „snoavă de factură populară”.

Cu toate acestea, adevăratul deschizător de drum în abordarea tematicii științifico-fantastice în filmele românești de animație este considerat însă cineastul Ion Popescu-Gopo (1923–1989), autorul unei cunoscute tetralogii (Scurtă istorie, 7 arte, Homo sapiens și Allo! Hallo!)B.T. Rîpeanu, „Filmul de animație: repere pe traiectoria unei evoluții”, în Ion Cantacuzino, Manuela Gheorghiu (coord.), Cinematograful românesc contemporan 1949–1975, Editura Meridiane, București, 1976, p. 105. și câștigătorul unui premiu Palme d'Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Omulețul lui Gopo, care și-a început cariera la mijlocul anilor 1950 și a devenit cunoscut pe tot mapamondul, a călătorit de mai multe ori în Cosmos în scurtmetrajele animate ale creatorului său, încercând să găsească locul potrivit unde să planteze o floare. Efectul principal al succeselor înregistrate de scurtmetrajele de animație ale lui Gopo și apoi de filmele altor creatori români la diferite festivaluri internaționale a fost înființarea Studioului „Animafilm” în anul 1964.

Context Potrivit mărturisirilor făcute pe blogul său, cineastul Victor Antonescu (n. 1936) a încercat în cursul anilor 1970 să realizeze un serial științifico-fantastic ce urma a fi intitulat Aventurile echipajului V.V.V., la care intenționa să colaboreze cu scriitorul Victor Kernbach (pentru scenarii) și cu artistul Victor Wegemann (pentru grafică). A obținut colaborarea lui Wegemann, dar Victor Kernbach s-a dovedit inflexibil și a susținut că ficțiunea științifico-fantastică este o creație serioasă, cu care nu-și permitea să glumească. Prin contribuția lui Kernbach, filmul ar fi dobândit „o notă gravă” și nu ar mai fi fost o producție artistică de divertisment, așa cum își dorea Antonescu. Cineastul a renunțat astfel pe moment să mai continue acest proiect.

thumb|left|200px|Protagonista principală a misiunii Delta... thumb|right|200px|... și personajul masculin Câtva timp mai târziu, la sfârșitul anilor 1970, regizorul Victor Antonescu a coordonat realizarea serialului de animație Aventuri submarine (1978–1980),Dinu-Ioan Nicula, Călătorie în lumea animației românești, Editura Meridiane, București, 1997, p. 51. ***, „Portret: Victor Antonescu”, în Magazin, serie nouă, anul LXIV, nr. 25 (3304), 24 iunie 2021, p. 11. după care, interesat de „poezia cosmosului”, a conceput un nou serial de animație pentru adolescenți sau chiar pentru adulți,Manuela Cernat, „«Cupa de Cristal» la ediția a XV-a. «Animafilm» confirmă...”, în Informația Bucureștiului, anul XXXI, nr. 9436, luni 13 februarie 1984, p. 5. intitulat Misiunea spațială Delta (1980–1983). Creatorii filmelor de animație românești au fost contaminați în acei ani, potrivit criticului Dinu-Ioan Nicula, de „patima lucrului pe bandă rulantă”, producând un număr mare de episoade care au fost transformate ulterior în lungmetraje.Alice Mănoiu, „Universul etic al tinereții. Însemnări despre filmul pentru copii și tineret”, în Scînteia, anul LVIII, nr. 14.405, duminică 11 decembrie 1988, p. 4. Episoadele serialelor românești de animație erau, de fapt, filme de sine stătătoare, dar aveau personaje comune și urmăreau o linie principală a acțiunii. Transformarea serialelor de animație în lungmetraje era o practică obișnuită a studioului Animafilm în cursul anilor 1980 și urmărea distribuirea filmului în sălile de cinema pentru a obține încasări mai mari.

În plan global, anii 1970 și începutul anilor 1980 au fost marcați de obsesia pentru aventurile științifico-fantastice, iar cinematografia mondială oscila între reflecția filozofică cu privire la viitor din 2001: O odisee spațială și explorarea spațială aventuroasă din Războiul ste­lelor. Spre deosebire de realizatorii filmelor de animație cu tentă SF ale acelor vremuri, care urmau modelul conflictelor spațiale din Războiul stelelor, echipa de realizatori ai serialului Misiunea spațială Delta a decis să confere aventurilor spațiale o bază științifică solidă, prezentând „fenomene fizice, curiozități astro­nomice sau inovații cibernetice”.