San Miguel Corporation, abreviat ca SMC, este un conglomerat multinațional filipinez cu sediul în orașul din regiunea . Compania este unul dintre cele mai mari și mai diversificate conglomerate din Filipine. Fondată inițial în 1890 ca fabrică de bere în Filipine,Bill Yenne, Fergal Murray, Beer: The Ultimate World Tour, Race Point Publishing, New York, NY, 2014, p. 183. San Miguel s-a aventurat dincolo de activitatea sa de bază, cu investiții în diverse sectoare, cum ar fi alimente și băuturi, finanțe, infrastructură, petrol și energie, transport și imobiliare.
Istoric Începuturi stanga|miniatura|Clădirea inițială a fabricii de bere San Miguel din Manila, circa 1915. miniatura|San Miguel Pale Pilsen, marca emblematică a SMC Primele încercări de fabricare a berii pe teritoriul Filipinelor au avut loc în anul 1885 și au fost realizate prin metode tradiționale de o comunitate de călugări spanioli. Cinci ani mai târziu, un grup de oameni de afaceri de origine spaniolă, condus de Enrique María Barretto de Ycaza (1850–1919), a obținut o cartă regalăScott C. Martin (ed.), The SAGE Encyclopedia of Alcohol: Social, Cultural, and Historical Perspectives, vol. 1, SAGE Publications, Thousand Oaks, Cal. – Londra, 2015, pp. 1111–1112. pe 20 de ani și a înființat oficial la 29 septembrie 1890 (ziua sărbătoririi Sfântului Arhanghel Mihail de către Biserica Romano-Catolică) sau, după alte surse, la 4 octombrie 1890Benito Justo Legarda, After the Galleons: Foreign Trade, Economic Change & Entrepreneurship in the Nineteenth Century Philippines, Center for Southeast Asian Studies, University of Wisconsin-Madison, 1999, p. 331.Visitacion R. De la Torre, Landmarks of Manila, 1571-1930, Security Bank and Trust Company, 1981, p. 33. o fabrică de bere în cartierul al orașului Manila, care era la acea vreme capitala , teritoriu administrativ al Imperiului Spaniol. Sediul fabricii de bere era situat pe 6 Calzada de Malacañan (redenumită mai târziu Calle conde de Avilés și în prezent ).The Fookien Times Philippines Yearbook, Fookien Times, 1990, p. 104.American Chamber of Commerce Journal, vol. 43, American Chamber of Commerce of the Philippines, 1967, p. 10.
Barretto a început să producă bere cu ajutorul unui maestru berar german, pe nume Reffenbauer.Philippine Historical Association, Bulletin of the Philippine Historical Association, vol. 8, nr. 1-4, 1964, p. 85. Fábrica de Cerveza San Miguel era la acea vreme prima fabrică de bere din Asia de Sud-Est, unde această băutură alcoolică era încă practic necunoscută. Fabrica avea în primii săi ani 70 de angajațiCorporate Pacesetters: Business Profiles, Philippine Business Profiles and Perspectives, Incorporated and Center for Research and Communication, 1987, p. 18. și opera două instalații moderne pentru acea vreme: una destinată producției de gheață cu o capacitate zilnică de 5 tone și o alta destinată producției de bere.Alvin Y. Chua, Chronicles of Refrigeration and Air-conditioning in Tropical Philippines: The Cold Facts, De La Salle University Publishing House, 2015, p. 32. Producția fabricii era inițial foarte mică: 3.600 de hectolitri (aproximativ 47.000 de cazuri) de bere lager în primul an și ulterior a introdus alte tipuri de bere precum Cerveza Negra, Eagle Extra Stout și Doble Bock.Management Guide: Business Lessons from Philippine Companies, Mahal Kong Pilipinas, Incorporated, 1988, p. 163.
Succesul timpuriu a dus la extinderea afacerii și Barretto a decis să-și înregistreze fabrica de bere. Astfel, a fost semnat un acord la 1 aprilie 1893 și a fost constituită oficial la 6 iunie 1893 o companie cu un capital de 180.000 de pesos, care-i avea printre fondatori pe unii dintre membrii cei mai iluștri ai elitei Manilei:History in the Brewing: A Centennial Celebration of San Miguel Beer, Larawan Books, 1994, p. 14. Barretto, Pedro Pablo Róxas y Castro, Gonzalo Tuasón y Patiño, Vicente D. Fernández y Castro, Albino Goyenechea, Benito Legarda y Tuáson și moștenitorii lui Don Mariano Buenaventura y Chuidan. Berea San Miguel (care nu conținea conservanți și avea un conținut de alcool de 4%) a câștigat un premiu major (titlul „Mândria Paificului”) la Expoziția Regională din Filipine din 1895 și a acaparat rapid o mare parte a pieții locale, fiind vândută într-o cantitate de cinci ori mai mare decât a tuturor berilor importate la un loc. În următorii ani San Miguel a început să distribuie berea în alte provincii ale Filipinelor și a devenit lider pe piața locală a berii.
Pedro Pablo Róxas (1847–1912) a fost numit în curând director și a jucat un rol important în dezvoltarea companiei,Paul Chambers, Nithi Nuangjamnong (ed.), Beer in East Asia: A Political Economy, Routledge, Abingdon, Oxon – New York, 2023, p. 111.Kunio Yoshihara, The Rise of Ersatz Capitalism in South-East Asia, Oxford University Press, 1988, p. 241. angajând un meșter berar german pe nume Ludwig Kiene, care a folosit o rețetă cu cel mai bun hamei și malțuri din Europa. La 25 iulie 1896, cu puțin timp înainte de începerea (1896–1898), Barretto i-a vândut lui Róxas părți sociale în valoare de 42.000 de pesos, ceea ce a făcut ca Róxas să dețină părți sociale de 76.200 de pesos, iar Barretto de numai 60.000 de pesos. După izbucnirea Revoluției în august 1896, autoritățile spaniole au început să-i suspecteze pe mai mulți rezidenți filipinezi proeminenți (inclusiv Róxas) ca susținători ai insurgenților, iar Róxas a fost nevoit să plece în Europa. Din acest motiv, guvernatorul general a plasat fabrica de bere San Miguel sub embargo, iar acționarii rămași în Filipine, conduși de Barretto și Tuasón, s-au adresat guvernatorului la 22 decembrie 1896, rugându-l să ridice embargoul asupra părții lor din afacere.Benito Justo Legarda, After the Galleons: Foreign Trade, Economic Change & Entrepreneurship in the Nineteenth Century Philippines, Center for Southeast Asian Studies, University of Wisconsin-Madison, 1999, p. 332. Solicitatea lor a fost respinsă la 23 februarie 1897 de Comisia de Inspecție a Proprietăților aflate sub embargo, pe motiv că aceasta ar însemna o ridicare totală a embargoului, din moment ce nu se putea identifica în mod clar ce părți îi aparțineau lui Róxas, dar, cu toate acestea, Comisia l-a numit pe Barretto în funcția de director, dar această numire a fost contestată de Enrique Brías de Coya, administratorul delegat al lui Roxas, care a cerut acest post pentru el. În această situație, Albino Goyenechea, un asociat minor, și-a vândut partea sa de 6.500 de pesos meșterului berar Ludwig Kiene la 26 august 1897, iar, două săptămâni mai târziu, la 7 septembrie 1897, președintele Comisiei l-a destituit pe Barretto din funcția de director.
Declanșarea Războiului Hispano-American din 1898 și sfârșitul dominației spaniole au adus o perioadă de instabilitate, iar în anul 1899 Barretto și-a vândut restul de acțiuni lui Róxas pentru suma de 95.000 de pesos. O perioadă de prosperitate a început după ce Filipinele au devenit o colonie americană, fiind cedate de Spania către Statele Unite ale Americii. Astfel, la începutul secolului al XX-lea, cererea de bere a crescut, iar echipamentele fabricii de bere au fost modernizate și automatizate sub conducerea lui Róxas. În același timp, importurile de bere în Filipine au reprezentat doar 15% din consumul intern în 1908 și 12% în 1913.Rajeswary Ampalavanar Brown, Capital and entrepreneurship in South-East Asia, The Macmillan Press LTD; St. Martin's Press, Houndmills, Basingstoke, Hampshire, New York, N.Y., 1994, p. 243. Fábrica de Cerveza San Miguel a început să se extindă în alte regiuni din Asia de Sud-Est, printre care insulele americane Guam și Hawaii.
San Miguel Brewery, Inc. (1913–1963) După vânzarea acțiunilor lui Enrique María Barretto către Pedro Pablo Róxas y Castro, unul dintre fondatori, compania filipineză a intrat treptat în proprietatea familiilor Roxás, Zóbel și Ayala, care au ajuns să creeze puternicul clan „Zóbel de Ayala”. Membrii clanului Zóbel de Ayala s-au implicat în numeroase afaceri din domeniul intermedierii financiare, asigurărilor și construcțiilor imobiliare.Paul Chambers, Nithi Nuangjamnong (ed.), Beer in East Asia: A Political Economy, Routledge, Abingdon, Oxon – New York, 2023, p. 112. În perioada absenței lui Pedro Róxas, conducerea companiei a fost exercitată de avocatul său, Vicente Fernández, și de verișorul său prin alianță, Enrique Brías de Coya. Pedro Róxas a murit la Paris în 4 februarie 1912,Zoilo M. Galang, Encyclopedia of the Philippines: Biography, Philippine Education Company, 1936, p. 409.Far Eastern University Journal, vol. 15, edițiile 1-3, Far Eastern University, 1970, p. 169. iar, după moartea sa, Benito Legarda și Gonzalo Tuasón au recomandat schimbarea formei de asociere a companiei dintr-o firmă de asociați într-o corporație.Michael F. Tucker, United States Army cap insignia 1902–1975, Dorrance Publishing Co., Pittsburgh, Pennsylvania, 2021, p. 89. În consecință, Fábrica de Cerveza San Miguel a fost restructurată în august 1913 ca o companie publică și redenumită San Miguel Brewery, Inc. (SMBI), avându-i ca fondatori pe Antonio R. Roxás, Enrique Brías de Coya, Francisco Ortigas, și Antonio Brías y Roxás. Fiul lui Pedro, Antonio Róxas de Ayala (n. 1881), a fost numit în funcția de președinte, în timp ce Enrique Brías de Coya și au devenit manageri.
Berea San Miguel a ajuns să dețină în anul 1913 o cotă de 88% pe piața berii din Filipine, în timp ce berea de import reprezenta doar 12% din consumul total. Compania a început să exporte în iunie 1913 în porturile comerciale Hong Kong și Shanghai. Începerea Primului Război Mondial a creat companiei unele greutăți ca urmare a deficitului de materii prime și a reducerii frecvenței transporturilor maritime, ceea ce a determinat creșterea costurilor de producție. Exporturile către Guam și Hawaii au fost întrerupte temporar în timpul războiului și chiar după încheierea sa, odată cu instituirea prohibiției în Statele Unite ale Americii, fiind reluate abia după abrogarea prohibiției. În anul 1917, văzând că eforturile sale au condus la crearea unei afaceri prospere, Enrique Brías s-a retras de la conducerea companiei în favoarea fiului său, Antonio Brías y Róxas, care a devenit director,History in the Brewing: A Centennial Celebration of San Miguel Beer, Larawan Books, 1994, p. 19. iar în 1918 Antonio Róxas a demisionat din funcția de președinte, pentru a se ocupa de propriile sale afaceri (administrarea fermelor și producerea zahărului), fiind înlocuit cu (1878–1964).
Andrés Soriano Sr.: 1918–1964