Arcul lui Traian din Benevento

Arcul lui Traian din Benevento este un monument istoric, situat în Benevento, în Campania, ridicat în anul 114, în onoarea împăratului Traian, cu ocazia inaugurării Via Traiana / Via Appia Traiana, o variantă a Via Appia, construită de Traian, care scurta ruta dintre Beneventum (azi Benevento) de Brundisium (azi Brindisi).

Monumentul, finalizat în 117, a ajuns până în prezent aproape intact, cu aproape toate reliefurile care îl împodobesc pe toate fețele. Așa cum se află acum, Arcul din Benevento este, cu siguranță, cel mai bine conservat dintre toate arcurile romane.

Istorie Arcul a fost construit între anii 114, în timpul domniei lui Traian, și 117 d.Hr., când cel mai probabil domnea succesorul său, Hadrian. Lino Rossi, Roticalchi di Pietra, Editoriale Jaca Book În 545, când Beneventum a fost cucerit de ostrogoții conduși de Totila, în ceea ce a rămas în istorie ca Războiul Greco-Gotic, zidurile orașului au fost distruse, dar Arcul a fost cruțat de furia învingătorilor. Lucia Gangale, 25 luoghi imperdibili della città di Benevento, ed. Youcanprint, 2018, ISBN 9788827847206

În perioada lombardă / longobardă (Evul Mediu timpuriu), a fost încorporat în partea de nord a zidurilor orașului, ceea ce a contribuit la starea sa excepțională de conservare, și a primit numele de Porta Aurea. Nu departe de arc, în biserica Sant'Ilario / biserica Sfântul Ilarie, se află Museo dell'Arco, o expoziție multimedia care ilustrează viața și opera împăratului.

În Renaștere, a fost studiat de arhitectul Sebastiano Serlio.

Monumentul a suferit mai multe restaurări ca urmare a ravagiilor timpului și a cutremurelor: mai întâi sub papa Urban al VIII-lea, apoi în 1661, 1713 și 1792. În 1713, de exemplu, când arcul era încă folosit ca poartă a orașului, o arhitravă de marmură s-a prăbușit, iar consiliul municipal a trebuit să voteze un credit de 212 ducați pentru reparații. Alfredo Zazo, Curiosità storiche beneventane, ed. De Martini, 1976, pp.75-76.

În 1850, în timpul unei vizite, papa Pius al IX-lea a ordonat ca monumentul să fie eliberat de toate casele care îl împresurau. Astăzi, arcul este izolat de trafic, într-un cadru amenajat.

În 2024, arcul a fost recunoscut ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, ca parte a sitului serial „Via Appia. Regina Viarum”, împreună cu centrul orașului din jur.

Structură Monumentul este construit din blocuri de calcar acoperite cu elemente sculptate din marmură de Paros. Bolta unică are o înălțime de 15,60 m și o lungime de 8,60 m.

La fiecare colț, o coloană corintică susține antablamentul, surmontat de un atic în consolă în partea centrală, deasupra bolții.

Decor sculptat Decorul în altorelief reprezintă scene civile și militare. Scenele de pe cele două fațade principale ilustrează, pe fața interioară, spre oraș, pacea și bunăvoința împăratului față de cetățenii săi și, pe fața exterioară, războiul și bunăvoința împăratului provinciilor.

Reliefurile formează împreună un program politic. Zona inferioară prezintă anturajul împăratului, în timp ce zona aticului arată în principal zei și eroi.

Aticul poartă o inscripție dedicatorie și două panouri laterale în relief: în exterior, panoul din stânga, care nu este conservat în întregime, reprezintă omagiul adus zeităților rurale provinciale, iar în dreapta, fondarea coloniilor provinciale; în interior, în stânga, Traian este întâmpinat de Triada Capitolină, iar în dreapta, Traian prezidează, în Forum Boarium (locul tradițional pentru annona Populi Romani).

Scenele se citesc de jos în sus și de la dreapta la stânga. Friza antablamentului susținut de coloane reprezintă procesiunea triumfală a lui Traian asupra dacilor, în relief foarte pronunțat.

Pe fiecare dintre piloni, între semicoloanele unghiulare, alte două panouri, așezate unul peste altul, mai înguste decât cele prezente pe atic, reprezintă alte scene și alegorii legate de faptele mărețe ale împăratului; panourile sunt separate de reliefuri decorative cu Victorii „tauroctone” (sacrificând tauri) în centru și amazoane în vârf.

În colțurile arcului sunt reprezentate Dunărea și Mesopotamia în exterior, iar în interior, Victoria și Fidelitatea față de împărat, toate însoțite de geniile celor patru anotimpuri; cheile de boltă ale arcului sunt ilustrate cu alte alegorii: Fortuna în exterior și Roma în interior.

Reliefurile dinspre oraș În zona inferioară, în stânga și în dreapta, este reprezentat un adventus Augusti, dar nu este vorba de intrarea istorică din anul 99.

În relieful din dreapta, împăratul, înconjurat de doisprezece lictori, este condus în oraș de un cetățean roman. În relieful din stânga, el este așteptat de Genius senatus, Genius populi romani și un reprezentant al cetățenilor romani din orașele Italiei și provinciilor, precum și de alte personaje, în fața Curiei Iuliene din Forumul Roman (conform lui Fittschen).

În zona mediană din stânga, relieful înfățișează concedierea veteranilor.

În zona mediană din dreapta, trei togati de clasa a doua sau a treia stau în fața împăratului: zeul portului din spatele lor îi identifică ca cetățeni ai unui oraș portuar (Fittschen). Scena neputând fi definită cu precizie, ea este pur și simplu desemnată ca reglementarea comerțului roman de către Traian.

Pe atic, în stânga și în dreapta, cele două imagini merg mână în mână: un adventus Augusti apare din nou. Un grup de șase lictori stă în fața împăratului, care este înconjurat de doi lictor. În fundal se pot vedea elemente arhitecturale. În prim-plan, doi cetățeni romani sunt identificabili după toga pe care o poartă.

Mica friză de sub atic înfățișează procesiunea triumfală a lui Traian în anul 107, după victoria sa asupra dacilor. Taurii victorioși se înfruntă, iar alte două victorii ocupă timpanele.

Reliefurile din pasajul arcului Aceste reliefuri prezintă un program local care reflectă evenimente importante pentru orașul Benevento și împrejurimile sale. Pe de o parte, pietas erga deos (scena sacrificiului) și, pe de altă parte, pietas erga homines (alimentatio Italiae). Partea vestică prezintă scene care leagă împăratul de capitală, iar partea estică prezintă grija pe care Traian o purta provinciilor. Werner Gauer, Zum Bildprogramm des Trajansbogens von Benevent. In Jahrbuch des Deutschen Archäologischen Instituts. Band 89, 1974, p. 308–335.

Decorul bolții Pe bolta decorată cu casete, împăratul apare în centru, încoronat de o Victorie.

Scena sacrificiului, partea de vest Relieful mare, pe partea stângă, când se părăsește orașul, arată un taur sacrificat de împărat în prezența geniului Senatului, a lictorilor și a altor cetățeni romani. Este adesea interpretat ca un sacrificiu pentru inaugurarea Viae Traiana.

Sensul imaginii este că împăratul se sacrifică, că practică pietas Augusti și că poporul și Senatul sunt martori la acest lucru. Klaus Fittschen, Das Bildprogramm des Trajansbogens zu Benevent. In: Archäologischer Anzeiger. Jahrgang 1972, p. 742–788.

Hrănirea copiilor, partea estică Celălalt relief mare, din față, în dreapta, arată hrănirea copiilor nevoiași, instituție fondată de Traian, eveniment menționat într-o inscripție în care se face referire la o institutio alimentaria. Sunt prezente patru zeițe, printre care zeița Roma, căreia îi revine în general alimentatio Italiae. În această imagine, ca și în alte opt imagini ale monumentului, împăratul acționează ca un binefăcător.

Reliefurile de pe fața dinspre exteriorul orașului (fața nordică)

Partea orientată spre exteriorul orașului evidențiază aspecte ale provinciilor și frontierelor Imperiului, spre deosebire de partea orientată spre oraș, care este dedicată problemelor interne.

Zona inferioară din stânga: împăratul, însoțit de lictori, se confruntă cu patru barbari. Jupiter stă între cele două grupuri, ținând un fulger în mâna stângă. Scena ilustrează securitatea frontierelor prin acorduri cu popoarele vecine.

Zona inferioară, în dreapta: împăratul se confruntă cu trei bărbați care ar putea fi membri ai armatei romane. Scena este interpretată ca reprezentând vigilența împăratului asupra armatei, chiar și în timp de pace.

Zona mediană, în stânga: relieful reprezintă un soldat reprezentativ pentru recrutările din timpul guvernării lui Traian, arătând că împăratul este responsabil pentru menținerea puterii armatei romane și a securității Imperiului (conform lui Fittschen).

Zona mediană, în dreapta: o femeie cu o coroană murală trage un plug pe pământ în prezența împăratului. Un băiețel și o fetiță se ridică de pe pământ. Zeița nu poate fi identificată cu claritate, dar ar putea fi Roma, Italia, Provincia sau Tellus (conform lui Fittschen). Este un simbol al fertilității. Alte două divinități completează scena. Marte stă între zeițe. Imaginea simbolizează capacitatea de a se apăra în exterior, ca condiție prealabilă pentru pacea interioară.

În partea dreaptă a aticului: relieful reprezintă provincia Dacia, care a fost anexată Imperiului Roman de către Traian, după două războaie.

În stânga aticului: acest relief, singurul păstrat incomplet, este concluzia temei provinciale. Pe jumătatea dreaptă rămasă sunt reprezentate patru divinități: Silvanus, Diana, Ceres și Bacchus-Liber Pater. Aceste divinități, simboluri ale fertilității, sunt divinități protectoare ale provinciilor. Împăratul se află în fața acestui grup.

Inscripția de pe atic Inscripția, identică pe ambele părți, se întinde pe cinci rânduri, comparabilă cu cele contemporane de pe Columna lui Traian și de pe Tabula Traiana: Document pédagogique sur Trajan IUFM Basse-Normandie, 2005, p. 43

IMP(eratori) CAESARI DIVI NERVAE FILIO NERVAE TRAIANO OPTIMO AVG(usto) GERMANICO DACICO PONTIF(ici) MAX(imo) TRIB(unicia) POTEST(ate) XVIII IMP(eratori) VII CO(n)S(uli) VI P(atri) P(atriae) FORTISSIMO PRINCIPI SENATVS P(opulus)Q(ue) R(omanu)

Traducere în română: „Împăratului Cezar, fiul divinului Nerva, Nerva Traianus Optimus Augustus Germanicus Dacicus, mare pontif, (învestit cu) puterea tribuniciană de optsprezece ori, (aclamat) Imperator de șapte ori, Consul de șase ori, Părinte al Patriei, conducător foarte puternic. Senatul și Poporul Roman (au așezat).”

Note

Bibliografie Edmond Courbaud, «Arc de Trajan à Bénévent», dans Le bas-relief romain à représentations historiques. Étude archéologique, historique et littéraire, Paris, Albert Fontemoing éditeur, coll. « Bibliothèque des Écoles françaises d'Athènes et Rome no 81 », 1899, pp. 139-143

Vezi și Arcul lui Traian (Ancona) Arhitectură romană Benevento Columna lui Traian Drum roman Forul lui Traian Listă a drumurilor romane Tabula Traiana

Categorie:Arcuri de triumf Categorie:Traian Categorie:Benevento Categorie:Epigrafie latină Categorie:Fondări în 114 Categorie:Clădiri și structuri din secolul al II-lea Categorie:Clădiri și structuri din Italia Categorie:Monumente din Italia