În matematică calificativul punctual este folosit pentru a indica că o anumită proprietate este definită prin fiecare valoare a unei funcții O clasă importantă de concepte punctuale sunt operațiile punctuale, adică operațiile definite pe funcții prin valorile funcției obținute prin aplicarea operațiilor funcției separat pentru fiecare punct din domeniul de definiție. Relații importante pot fi definite și punctual.

Operații punctuale thumb|Suma punctuală (graficul de sus, violet) și produsul (verde) al funcțiilor sin (graficul de jos, albastru) și ln (roșu). Dreapta verticală albă arată valorile în punctul Definiție formală O operație binară pe o mulțime poate fi definită punctual prin operația pe mulțimea a tuturor funcțiilor din pe după cum ormează: fiind date două funcții și , se definește funcția prin pentru orice . De obicei, și sunt notate cu același simbol. O definiție similară este folosită pentru operațiile unare și pentru operațiile cu altă aritate.

Exemple

unde .

Un exemplu de operație pe funcții care este nu este punctuală este convoluția.

Proprietăți Operațiile punctuale moștenesc proprietăți precum asociativitatea, comutativitatea și distributivitatea din operațiile corespunzătoare pe codomeniu. Dacă este o structură algebrică, mulțimea tuturor funcțiilor pe domeniul lui poate fi transformată în mod analog într-o structură algebrică de același tip.

Operații punctuale pe componente Operațiile pe componente sunt de obicei definite pe vectori, unde vectorii sunt elemente ale mulțimii pentru un număr natural și un corp . Dacă se notează a -a componentă a oricărui vector cu , atunci adunarea pe componente este .

Operațiile pe componente pot fi definite pe matrici. Adunarea matricilor, unde este o operație pe componente în timp ce înmulțirea matricilor nu este.

Un tuplu poate fi privit ca o funcție, iar un vector este un tuplu. Prin urmare, orice vector corespunde funcției astfel încât și orice operație pe componente pe vectori este o operație punctuală pe funcțiile corespunzătoare acelor vectori.

Relații punctuale În se obișnuiește să se definească o punctuală pe funcții. Cu A, B , mulțimea funcțiilor A → B poate fi ordonată după f ≤ g dacă și numai dacă (∀x ∈ A) f(x) ≤ g(x). Ordonările punctuale moștenesc unele proprietăți ale mulțimilor parțial ordonate subiacente. De exemplu, dacă A și B sunt mulțimi parțial ordonate continue, atunci la fel este și mulțimea funcțiilor A → B ordonate punctual.Gierz et al., p. xxxiii Folosind ordonarea punctuală pe funcții se pot defini concis și alte noțiuni importante.Gierz, et al., p. 26 De exemplu, un c pe o mulțime parțial ordonată P este o aplicație monotonă și pe P cu proprietatea suplimentară că idA ≤ c, unde id este funcția de identitate.

Similar, un operator de proiecție k este numit operator kernel dacă și numai dacă k ≤ idA.

Un exemplu de relație punctual infinită este convergența punctuală a funcțiilor

cu

care converge punctual spre funcția dacă pentru orice

Note

Bibliografie T. S. Blyth, Lattices and Ordered Algebraic Structures, Springer, 2005, . G. Gierz, K. H. Hofmann, K. Keimel, J. D. Lawson, M. Mislove, D. S. Scott: Continuous Lattices and Domains, Cambridge University Press, 2003.

Categorie:Terminologie matematică