Edith Jessie Thompson (născută Graydon; ) a fost o femeie britanică condamnată în 1922 și executată prin spânzurare la începutul anului următor pentru uciderea soțului ei, Percy, de către amantul ei, Frederick Bywaters.
Edith a fost curtată de Percy de când avea 15 ani și abia terminase școala, și s-a căsătorit cu el după o logodnă de 6 ani în 1916. Puțin după sfârșitul Primului Război Mondial, l-a reîntâlnit pe Frederick Bywaters, prieten din copilărie al fraților ei mai mici, cu care a început la scurt timp o relație amoroasă care a stârnit suspiciuni și bârfe. Cei doi se întâlneau pe ascuns în perioadele scurte în care Bywaters era în Londra între călătoriile lui pe mare, și în restul timpului își scriau mult. La sfârșitul unei astfel de perioade petrecută acasă, Bywaters l-a atacat noaptea cu un cuțit pe Percy Thompson și l-a ucis.
Informată de fratele lui Percy despre relația dintre Edith și Bywaters, poliția l-a arestat pe acesta din urmă și a găsit dovezi că el fusese criminalul. În urma perchezițiilor, poliția a găsit aproape toate scrisorile de dragoste scrise de Edith lui Bywaters. Procurorii au folosit apoi interpretări extrem de creative ale acestor scrisori, precum și prejudecățile deja existente și ațâțate de mediatizarea intensă a cazului, pentru a obține întâi admiterea lor ca probe și apoi condamnarea lui Edith drept instigatoare a crimei.
Execuția lui Edith a fost chinuitoare, și-a lăsat amprenta asupra tuturor celor prezenți și a generat apoi argumente în favoarea abolirii pedepsei cu moartea. Povestea a stat la baza unor cărți, piese de teatru, filme și programe TV, apărute în secolul de după evenimente. Analizele istorice ulterioare ale unor experți arată că, deși vinovăția lui Bywaters este destul de evidentă, Edith a fost foarte probabil condamnată pe nedrept, și în tot cazul în lipsa oricăror probe clare. La un secol după evenimente, există acțiuni pentru revizuirea procesului.
Familia, copilăria și căsătoria Edith Jessie Graydon s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1893, în casa din Dalston a lui William Eustace Graydon, funcționar la Imperial Tobacco Company, și a soției sale Ethel Jessie. După Edith, cei doi au mai avut o fată, pe Avis (1895), apoi s-au mutat în (Shakespeare Crescent nr. 231), și au avut alți trei copii, toți băieți Newenham (1898), William (1900) și Harold (1902). Edith era o fetiță veselă și deșteaptă, care excela la dans, actorie și aritmetică. După terminarea școlii, în 1909, la 15 ani, Edith s-a angajat ca funcționară la o firmă londoneză de comerț cu confecții, după care avea să lucreze la producătorul de confecții Louis London și apoi la Carlton & Prior, o firmă care producea și comercializa pălării de damă. La aceasta din urmă avea să lucreze tot restul vieții, ca agentă de achiziții, fiind promovată și dobândind o reputație de femeie inteligentă, elegantă și cu bun gust. După câțiva ani, era trimisă regulat pentru achiziții la Paris.
Percy Thompson (n. 1890), viitorul ei soț, provenea dintr-o familie mai puțin înstărită: tatăl lui, marinar, murise într-un accident de muncă, și familia se întreținea din pensia de văduvă a mamei. Percy a renunțat la școală de la 12 ani (vârstă până la care educația era obligatorie) și a muncit în diverse locuri până când a ajuns într-un post de birou la o companie de transport naval. În 1909, ca și Edith, Percy locuia în Manor Park și lucra în centrul Londrei, deci este foarte probabil ca ei să se fi cunoscut în legătură cu naveta zilnică cu trenul din centrul Londrei spre locuințele lor. Adept al tradiției ca un băiat să se prezinte părinților fetei și să le ceară permisiunea de a o curta (curte care dura aproximativ 5 ani de obicei), Percy a făcut întocmai și a primit, de Crăciunul anului 1909, această permisiune. Celor doi li s-a permis să petreacă timp împreună, sub supravegherea soților Graydon (părinții lui Edith) la casa acestora, dar și să meargă împreună în public la spectacole, teatru, și petreceri cu dansuri (deși Percy nu dansa).
În vara lui 1914, Edith și Percy au primit permisiunea să petreacă o vacanță împreună la Ilfracombe. Cu această ocazie, cei doi au avut relații sexuale pentru prima dată. În acel moment, întrucât ei rămăseseră împreună peste durata obișnuită de patru-cinci ani a procesului de curtare, era de așteptat ca Percy să fie viitorul ei soț, deși Edith avea îndoieli că cei doi se potrivesc la caracter: ea era extrovertă, sociabilă și aventuroasă, în timp ce Percy era introvert, reținut și conservator. Din 1911, ea lucra la producătorii de pălării de damă Carlton & Prior și era foarte apreciată de patronul Herbert Carlton, fiind trimisă pentru achiziții la Paris, și avea deschise destule opțiuni.
Primul Război Mondial Războiul a izbucnit puțin după vacanța la Infracombe. Pe parcursul lui 1915, a devenit evident că va fi un război de durată, cu costuri umane mari. Pentru Edith, aceasta probabil a înclinat balanța în favoarea căsătoriei cu Percy. Cei doi s-au căsătorit la . Percy nu dorea să participe la război, atitudine care în retrospectivă poate fi văzută ca înțeleaptă, dar la acea dată în spațiul public britanic era stigmatizată ca „lașitate”. La sfârșitul lui 1915, Parlamentul britanic a adoptat legea serviciului militar obligatoriu. Puțin timp după nuntă și luna de miere, și puțin înaintea datei de intrare în vigoare a serviciului militar obligatoriu, Percy s-a înscris voluntar în regimentul și a făcut instrucție militară, dar a reușit să obțină un document care îl declara inapt medical pentru serviciul militar.
După nuntă, Percy s-a mutat în casa familiei Graydon și a locuit împreună cu Edith într-una din camere. Chiar dacă nu participa la război, Percy se speria de raidurile aeriene și (ipohondru și oricum simțind nevoia să-și justifice public absența de pe front) se plângea de suferințe cardiace. Cum casa din Manor Park devenise aglomerată, Edith și Percy s-au mutat în aprilie 1917 la , pe malul Mării Nordului, la o oră depărtare cu trenul de Londra. Naveta zilnică a celor doi era mai lungă, dar acolo locuia și patronul lui Edith, Herbert Carlton, și drumurile erau destul de plăcute. Căsnicia lor a fost în acea perioadă una cel puțin liniștită.
Newenham, fratele lui Edith, a luptat în Europa și s-a întors la sfârșitul războiului nevătămat acasă. La fel și ceilalți doi frați, Billie și Harold, care activaseră în marina comercială. Avis, însă, își pierduse iubitul în bătălia de la Passchendaele. După sfârșitul războiului, Edith și Percy au închiriat o parte din spațioasa locuință în care stătea sora lui Percy, Lilian, și soțul ei, Kenneth Chambers. Noua locuință era mult mai aproape de locul lor de muncă, în eleganta suburbie , foarte aproape de Manor Park. De acolo, cei doi au început să caute o casă de cumpărat. Neparticiparea lui Percy la război a făcut ca el să-și păstreze locul de muncă destul de bine plătit, iar salariul și mai mare al lui Edith le permitea să devină proprietarii unei case a lor. În cele din urmă, în iunie 1920, ei s-au oprit asupra unei case din același Ilford, pe strada Kensington Gardens nr. 41, care avea un preț accesibil din cauză că venea cu niște chiriași care, conform legii, nu puteau fi evacuați. Un alt dezavantaj era că acum erau vecini cu Kenneth, fratele lui Percy, cu care nici el nici Edith nu se înțelegeau foarte bine. Chiar și așa, soții Thompson s-au bucurat să aibă casa lor: Edith s-a ocupat atent de redecorarea interiorului camerelor destul de spațioase ce nu erau folosite de chiriași, iar Percy de grădină.
Această perioadă s-a caracterizat însă prin deteriorarea căsniciei celor doi. Deja pe când locuiau în casa lui Lilian și Kenneth Chambers, proprietarii erau oarecum deranjați de certurile între soții Thompson, iar la revelionul lui 1920, Avis, sora lui Edith, a remarcat jena lui Edith și a fost contrariată de ieșirea agresivă a lui Percy la adresa unui bărbat care i se adresase lui Edith pe numele de botez, în loc să-i spună „doamna Thompson”, formalism impus de regulile de bune maniere ale vremii, dar care nu justifica o asemenea ieșire.
Apariția lui Frederick Bywaters
În ianuarie 1920, la casa din Manor Park a părinților lui Edith, a venit în vizită Frederick (Freddy) Bywaters, acum un tânăr de 17 ani, prieten din școală cu cei mai mici frați ai lui Edith, Billie și Harold. Ei ținuseră legătura cât putuseră în anii grei care precedaseră reîntâlnirea. Tatăl lui Freddy plecase în război în 1914 și fusese otrăvit cu gaz pe câmpurile de luptă din Europa continentală; el a murit în primăvara lui 1919 de hemoragie la plămâni. După moartea lui, Freddy, mama, și sora lui s-au mutat din Manor Park într-o zonă mai ieftină din sudul Londrei.
În 1917, la 15 ani, Freddy se angajase în marina comercială, în ciuda obiecțiilor mamei lui, care se temea să-și lase fiul pe mare în timp ce Germania imperială desfășura . Angajat ca secretar al căpitanului, el a început să-și ducă viața mai mult pe mare, cu pauze scurte. După cele câteva vizite făcute la familia Graydon în ianuarie 1920, Freddy a plecat din nou pe mare. A revenit în mai, când și-a vizitat prietenii din nou, și cu această ocazie a aranjat să locuiască cu ei pe perioada șederii în țară, cât timp nava lui era la recondiționat în docurile din Tilbury, aflate în apropiere. Atunci a făcut cunoștință cu Percy Thompson și a reîntâlnit-o pe Edith. Freddy și Percy s-au înțeles la început bine, în ciuda temperamentelor lor diferite, având în comun activitatea legată de transportul naval. În iulie, Freddy a plecat însă din nou spre India pe un alt vas, și s-a mai întors pentru scurt timp în septembrie-octombrie, apoi după o nouă tură pe mare, s-a întors pentru revelionul lui 1921. El a încălcat însă atunci regulile de disciplină și a plecat fără permisiune de pe navă. Ca urmare, a fost concediat, însă Percy l-a ajutat să-și găsească rapid un nou post și, odată venită primăvara, Freddy era din nou pe mare.
Revenit în țară în iulie 1921 și venit în vizită la familia Graydon când erau prezenți și soții Thompson, Freddy Bywaters și-a exprimat dorința de a lua o pauză. Întrucât Edith și Percy plănuiau o vacanță în Insula Wight, împreună cu prietenii lor, soții Vellender, și cu Avis, sora lui Edith, pe care Freddy părea să înceapă să o curteze, ei l-au invitat cu entuziasm să li se alăture.
Relația extraconjugală Freddy Bywaters ca chiriaș al soților Thompson stanga|miniatura|upright|În curtea familiei Thompson, vara lui 1921: Edith arată spre acoperișul casei, în timp ce Percy și Freddy privesc. În această vacanță petrecută la Shanklin, pe Insula Wight, a început relația între Edith și Freddy Bywaters. Chiar dacă relația lui cu Avis părea să progreseze încet, Freddy i-a făcut lui Edith prima declarație de dragoste. Fără să știe aceasta, Percy l-a invitat pe Freddy să locuiască cu ei, în chirie, într-una din camere. Deși planul era ca Freddy și Avis să mai rămână o săptămână în vacanță singuri, Freddy a decis să se întoarcă împreună cu soții Thompson; pentru Avis, și spre dezamăgirea ei, a fost semnul că, deși se simțiseră bine împreună până atunci, Freddy nu era interesat de o relație serioasă cu ea.
Relația lui Freddy Bywaters cu Edith a căpătat contur în primele zile în care el a locuit la soții Thompson, după vacanța din Insula Wight. Edith și-a luat câteva zile de concediu în plus, despre care nu spusese soțului, și în acea perioadă se prefăcea că pleacă de acasă și se întorcea înapoi la Freddy. Profitând și de lipsa chiriașilor, atunci au început cei doi relația sexuală. Edith i s-a plâns lui Freddy că se simte captivă și nefericită în căsnicie, și că vrea să se sinucidă. Bywaters a convins-o să-și amâne planul cu cinci ani, timp în care vor găsi o soluție ca lucrurile să meargă în bine pentru ea.