Albert Pierrepoint a fost un călău englez care a executat între 435 și 600 de oameni într-o carieră de 25 de ani care s-a încheiat în 1956. Tatăl său, și unchiul au fost și ei călăi oficiali înaintea lui.
Pierrepoint s-a născut la în . Familia sa avea dificultăți financiare deoarece tatăl său își găsea de lucru doar intermitent și bea în exces. Pierrepoint știa de mic că vrea să devină călău și a fost luat ca ajutor de călău în septembrie 1932, la vârsta de 27 de ani. Prima sa execuție a fost în luna decembrie a acelui an, alături de unchiul său Tom. În octombrie 1941 a efectuat prima sa spânzurare ca călău principal.
În perioada sa de activitate, a spânzurat 200 de persoane care fuseseră condamnate pentru crime de război în Germania și Austria, precum și câțiva ucigași de seamă, printre care (Spintecătorul din Blackout), (ucigașul cu baie de acid) și (strangulatorul din Rillington Place). El a efectuat și mai multe execuții controversate, inclusiv ale lui , și , și execuții pentru (cunoscut și sub numele de ) și John Amery și , pentru care a fost spânzurat .
În 1956, Pierrepoint a fost implicat într-o dispută cu un pe tema plății pentru o execuție amânată, ceea ce a dus la retragerea lui din activitate. A deținut un pub în Lancashire de la mijlocul anilor 1940 până în anii 1960. În 1974 și-a scris memoriile în care a concluzionat că pedeapsa capitală nu este un factor de descurajare. Și-a abordat îndatoririle cu solemnitate și a spus că execuția este „sfântă pentru mine”. Viața sa a fost ilustrată de mai multe lucrări de ficțiune, cum ar fi filmul din 2005, în care rolul lui a fost interpretat de Timothy Spall.
Biografie
Tinerețea alt=Head and shoulders image of Henry Pierrepoint, facing the camera|miniatura| Tatăl lui Albert, Albert Pierrepoint s-a născut la în , în . A fost al treilea dintre cei cinci copii și fiul cel mai mare al lui și al soției sale Mary (născută Buxton). Henry a muncit în diverse locuri, inclusiv ca ucenic de măcelar, producător de saboți și hamal la o moară locală, dar locuile lui de muncă erau în mare parte pe termen scurt. Din aceste surse de venit intermitente, familia avea adesea probleme financiare, agravate de faptul că Henry consuma mult alcool. Din 1901 Henry figurase pe lista călăilor oficiali. Rolul era ocazional, și plata se făcea doar pentru spânzurări individuale, și nu era un salariu anual, nici nu implica vreo pensie.
Henry a fost eliminat de pe lista călăilor în iulie 1910 după ce a ajuns beat la o închisoare cu o zi înainte de execuție și și-a mustrat în mod excesiv asistentul. Fratele lui Henry, a devenit și el călău oficial în 1906. Pierrepoint nu a aflat despre fostul loc de muncă al tatălui său decât în 1916, când memoriile lui Henry au fost publicate într-un ziar. Influențat de tatăl și unchiul său, când i s-a cerut la școală să scrie despre ce slujbă și-ar dori când va fi mai mare, Pierrepoint a spus că „Când voi pleca de la școală, aș vrea să fiu călău public, așa cum este tatăl meu, pentru că este nevoie de un om stabil. cu mână bună, ca tatăl meu și unchiul meu Tom, și eu voi fi la fel ca ei”.
În 1917, familia Pierrepoint a plecat din Huddersfield, West Riding of Yorkshire, și s-a mutat la Failsworth, lângă Oldham, Lancashire. Sănătatea lui Henry a intrat în declin și nu a mai putut să se ia locuri de muncă fizică; ca urmare, Pierrepoint a părăsit școala și a început să lucreze la fabrica locală Marlborough Mills. Henry a murit în 1922 și Pierrepoint a primit două caiete albastre – în care tatăl său își scrisese povestea de călău – și jurnalul de execuții al lui Henry, care enumera detaliile fiecărei spânzurări la care a participat. În anii 1920, Pierrepoint a plecat de la fabrică și a devenit căruțaș pentru o băcănie en-gros, care livra mărfuri la comandă printr-un vânzător ambulant. În 1930, învățase să conducă o mașină și un camion pentru a-și face livrările; a devenit ulterior manager al afacerii.
Călău asistent, 1931–1940 alt=Un laț, greutăți și lanțuri aranjate în așa fel încât să dea ideea instalației unei spânzurători|thumb|upright|Replică a echipamentului călăului britanic, prezentat la muzeul La , Pierrepoint le-a scris și a solicitat să fie asistent călău. A fost refuzat pentru că nu erau locuri libere. A primit o invitație pentru un interviu șase luni mai târziu. A fost acceptat și și-a petrecut patru zile pregătindu-se la , Londra, unde se folosea un manechin pentru antrenament. A primit scrisoarea formală de acceptare ca asistent călău la sfârșitul lunii septembrie 1932. La acea vreme, onorariul asistentului era pe execuție, cu încă plătite două săptămâni mai târziu. dacă conduita și comportamentul lui erau satisfăcătoare. Călăul era ales de al comitatului — sau, mai frecvent, de delegat, care alegea atât călăul, cât și asistentul. Călăilor și asistenților lor li se cerea să fie discreți, iar regulile pentru aceste roluri includeau prevederea:El trebuie să înțeleagă clar că conduita și comportamentul său general trebuie să fie respectabile, nu numai la locul și la momentul execuției, ci și înainte și ulterior, că trebuie să evite să atragă atenția publicului când merge la închisoare sau când pleacă din ea și i se interzice să ofere oricărei persoane spre publicare detalii cu privire la subiectul îndatoririi sale. alt=Cutie, circa 1 m lungime, 30 cm adâncime și 30 cm lățime, conținând tot echipamentul necesar unui călău, inclusiv funie, scripeți, curele etc.|stanga|miniatura| Caseta de execuție numărul opt, cuprinzând toate echipamentele necesare unui călău; prezentată la muzeul închisorii Wandsworth Spre sfârșitul lui decembrie 1932, Pierrepoint a efectuat prima sa execuție. Unchiul său, Tom, fusese contractat de guvernul Statului Liber Irlandez pentru spânzurarea lui Patrick McDermott, un tânăr fermier irlandez care-și omorâse fratele; Tom a fost liber să-și aleagă propriul asistent, deoarece era în afara Regatului Unit și l-a luat pe nepotul său cu el. Au călătorit la , Dublin, pentru spânzurare. Ea era programată pentru ora 8:00 am, și a durat mai puțin de un minut. Treaba lui Pierrepoint ca asistent a fost să îl urmeze pe condamnat pe eșafod, să-i lege picioarele, apoi să se îndepărteze de trapă înainte ca călăul principal să declanșeze mecanismul.
În restul deceniului anilor 1930, Pierrepoint a lucrat la băcănie și ca asistent călău. Cele mai multe dintre execuțiile la care a participat au fost efectuate de unchiul său Tom, de la care Pierrepoint a învățat multe. El a fost impresionat în special de abordarea și comportamentul unchiului său, care erau demne și discrete; a urmat, de asemenea, sfatul lui Tom „dacă nu poți să o faci fără whisky, nu o face deloc”.
În iulie 1940, Pierrepoint a fost asistent la execuția lui , un revoluționar indian care fusese condamnat pentru împușcarea administratorului colonial . Cu o zi înainte de execuție, Stanley Cross, călăul principal care fusese recent promovat, s-a încurcat în calculele sale privind lungimea căderii, iar Pierrepoint a intervenit cu sfaturi cu privire la măsurătorile corecte; Pierrepoint a fost adăugat pe lista călăilor principali la scurt timp după aceea.
Călău principal, 1940–1956 În octombrie 1941, Pierrepoint a efectuat prima sa execuție în calitate de călău principal, când l-a spânzurat pe ucigașul interlop Antonio „Babe” Mancini. El a urmat rutina așa cum era stabilită de liniile directoare ale -ului și așa cum o urmaseră predecesorii săi. El și asistentul său au sosit cu o zi înainte de execuție, unde i s-a spus înălțimea și greutatea condamnatului; l-a privit pe condamnat prin „gaura lui Iuda” din ușă pentru a-i judeca constituția. Pierrepoint s-a dus apoi în sala de execuție – aflată în mod normal lângă celula condamnatului – unde a testat echipamentul folosind un sac de greutate aproximativ egală cu a condamnatului; a calculat lungimea căderii folosind , care ținea cont de fizicul omului, dacă este necesar. A lăsat sacul cântărit să atârne de frânghie pentru a se asigura că frânghia este bine întinsă pentru a o reajusta dimineața, dacă era necesar. alt=Two x-rays, showing the normal position of the neck, and then a typical break as it would be caused by a hangman's noose|miniatura| Radiografie a cu . În stânga fără adnotare, în dreapta cu. C2 (contur roșu) este deplasată înainte în raport cu C3 (contur albastru). În ziua execuției, practica era ca Pierrepoint, asistentul său și doi ofițeri ai închisorii să intre în celula condamnatului la ora 8:00. Pierrepoint a asigurat brațele bărbatului la spate cu o curea de piele și toți cei cinci au trecut printr-o a doua ușă, care ducea în camera de execuție. Condamnatul a fost dus la un loc marcat de pe trapă, după care Pierrepoint i-a pus o glugă albă peste cap și un laț în jurul gâtului. Ochiul de metal prin care era înfășurată frânghia a fost plasat sub osul maxilarului stâng care, atunci când prizonierul a căzut, a tras capul înapoi și a rupt coloana vertebrală. Pierrepoint a împins o pârghie mare, eliberând trapa. De la intrarea în celula condamnatului până la deschiderea trapei s-au scurs maxim 12 secunde. Gâtul a fost rupt în aproape exact aceeași poziție la fiecare spânzurare – .
Execuțiile din contextul războiului În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Pierrepoint a spânzurat 15 spioni germani, precum și militari americani găsiți vinovați de curțile marțiale pentru comiterea de crime capitale în Anglia. În decembrie 1941, l-a executat pe spionul german la . Când Pierrepoint a intrat în celula condamnatului pentru spânzurare, Richter s-a ridicat, l-a aruncat deoparte pe unul dintre paznici și s-a avântat cu capul înainte zidul de piatră. Imobilizat pentru o clipă, s-a ridicat și a clătinat din cap. După ce Richter s-a luptat cu gardienii, Pierrepoint a reușit să pună cureaua de piele în jurul mâinilor lui Richter. Acesta a smuls cureaua de piele, rupând-o între două ochiuri și s-a eliberat din nou. După încă o luptă, cureaua i-a fost înfășurată strâns în jurul încheieturilor. El a fost adus la eșafod unde i-a fost înfășurată o curea în jurul gleznelor, urmată de o glugă și laț. Exact când Pierrepoint a împins pârghia, Richter a sărit în sus cu picioarele legate. În timp ce Richter se prăbușea prin trapă, Pierrepoint a văzut că lațul alunecase, și i se blocase sub nas. În ciuda poziției neobișnuite a lațului, ofițerul medical al închisorii a stabilit că a fost o moarte instantanee, curată. Scriind despre execuție în memoriile sale, Pierrepoint a numit-o „cea mai grea sesiune a mea pe eșafod din toată cariera mea de călău”. Cureaua ruptă i-a fost dată lui Pierrepoint ca amintire; a mai folosit-o ocazional pentru execuțiile pe care le considera importante.
În august 1943, Pierrepoint s-a căsătorit cu Anne Fletcher, pe care o curtase timp de cinci ani. Nu i-a spus despre rolul său de călău decât la câteva săptămâni după nuntă, când a fost dus cu avionul în Gibraltar pentru a spânzura doi sabotori; la întoarcere, el a explicat motivul absenței sale, și ea l-a acceptat, spunând că știa despre al doilea loc de muncă al lui tot timpul, din bârfele de prin oraș. alt=A man and a woman in a prison garden|miniatura| Irma Grese și Josef Kramer, oficiali ai lagărului de concentrare Bergen-Belsen, în așteptarea procesului; ambii au fost executați de Pierrepoint.