Rudolph Christopher Puggaard () a fost un comerciant, armator, industriaș și bancher danez, care a rămas cunoscut, de asemenea, ca patron al artelor și filantrop.
Biografie Tinerețea stanga|miniatura|Cei trei copii ai soților Hans și Bolette Puggaard (1827), pictați de . Copiii sunt (1823–1864, stânga față), Arnette Marie Bolette (1821–1849, dreapta față) și Rudolph Christopher (1818–1885, în spate).
Rudolph Puggaard s-a născut la 7 ianuarie 1818 în orașul Copenhaga, într-o familie de negustori. Tatăl lui era negustorul (1788–1866), care fondase compania comercială în anul 1813,Ove Krak, Danmarks ældste forretninger, Bianco Lunos Bogtrykkeri, Copenhaga, 1910, p. 155. iar mama lui era pictorița (1798–1847), născută Hage, care era fiica lui , un negustor bogat din orașul de pe din sud-estul Danemarcei. Rudolph era primul copil al familiei Puggaard și a avut o soră: Arnette Marie Bolette (1821–1849)Johann Carl Louis von Lengnick, Genealogier over adelige og borgerlige familier, Trykt i H. G. Brills Bogtrykkerie, Copenhaga, 1844, p. 269. și un frate: (1823–1864), viitor geolog. Rudolph a absolvit în 1837 și a urmat apoi un stagiu de pregătire ca negustor la Hamburg și Londra.Johan Peter Emilius Hartmann, Inger Sørensen, J.P.E. Hartmann och hans kreds : en komponistfamilies breve, 1780-1900 / 4 Breve i privat eje, Det Kongelige Bibliotek, Copenhaga, 2002, p. 47.
Cariera profesională
H. Puggaard & Co. După încheierea stagiului de pregătire, s-a întors în Danemarca în anul 1839 și a fost angajat la sucursala din Nakskov a companiei H. Puggaard & Co., care era fondată și deținută de tatăl său. Sucursala din Nakskov fusese înființată în 1832 și era condusă de unchiul său, (1803–1872). Alfred Hage a venit în anul 1841 la sediul central al companiei din Copenhaga, unde i s-a alăturat începând din 1842 nepotul său, Rudolph, care a obținut după un timp o poziție de conducere. Rudolph Puggaard a obținut în anul 1856 licența de angrosist (), care-i permitea să desfășoare în nume propriu activități de comerț angro pe teritoriul Danemarcei, și, după moartea unchiului său în 1872, a devenit singurul conducător al companiei. El i-a luat ulterior ca asociați pe fiul său, Hans Puggaard (1845–1903), în 1868 și pe ginerele său, (1843–1911), în 1873.
Hans Puggaard s-a retras din afacere în 1882, iar în anul 1885, după moartea lui Rudolph, Henry Tegner a devenit unicul proprietar până în 1888, când l-a luat ca asociat pe Fritz Blom (n. 1841) și a schimbat numele companiei în Henry Tegner & Co. După retragerea lui Henry Tegner în 1897 și a lui Fritz Blom în 1901, afacerea a fost preluată de fiul primului, Wilhelm Tegner (n. 1876), care l-a luat ca asociat în anul 1903 pe fratele său mai mic, Hans Tegner (1878–1948).
Puggaard a înființat în anul 1865 întreprinderea („Compania de transport maritim din Copenhaga”) ca subsidiară de transport maritim a companiei H. Puggaard & Co. a cumpărat în anul 1866 rafinăria de zahăr Phønix (), fondată de în 1657 și amplasată pe insula , la intersecția străzilor și , de la Bernt Wilhelm WestermannOve Krak, Danmarks ældste forretninger, Bianco Lunos Bogtrykkeri, Copenhaga, 1910, p. 39. și a închiriat în 1869 (apoi a cumpărat în 1872) rafinăria de zahăr Helsingørsgade, achiziționată în 1833 de de la moștenitorii lui Johan Ludvig SurleauOve Krak, Danmarks ældste forretninger, Bianco Lunos Bogtrykkeri, Copenhaga, 1910, p. 67. și amplasată pe fosta stradă Helsingørsgade (între și ), de la William Axel Tutein (care o preluase de la tatăl său, Ferdinand, în 1859).
Activele companiei , cu excepția navelor, au fost preluate în 1872 de compania nou-înființată ,Ove Krak, Danmarks ældste forretninger, Bianco Lunos Bogtrykkeri, Copenhaga, 1910, pp. 39 și 67. care fusese fondată de și a fost condusă în primii ani de . Partea rămasă a companiei a intrat într-o perioadă de declin în ultimii ani de viață ai lui Rudolph Puggaard, ceea ce a condus la lichidarea ei după moartea industriașului.
Alte afaceri Puggaard și-a diversificat afacerile și s-a implicat, de asemenea, în fondarea și administrarea altor companii. El a fost unul dintre fondatorii băncii particulare („Banca privată de credit din Copenhaga”, 1854), al cărei președinte al consiliului de administrație a fost de la înființare până la moartea sa, și al companiei de asigurări („Noua asigurare de incendiu daneză”, 1864).
Câțiva ani mai târziu, Puggaard s-a asociat cu industriașul și bancherul , comerciantul și industriașul Philip Heyman și avocatul Ole Lange, Stormogulen : C.F. Tietgen - en finansmand, hans imperium og hans tid 1829–1901, Gyldendal, Copenhaga, 2006, p. 374. și au cumpărat în parteneriat cu suma de 100.000 de un teren aflat în zona portului din suburbia de pe coasta de nord a Copenhagăi. Cei patru nu aveau planuri speciale cu privire la utilizarea acelui teren, dar au presupus că amplasarea sa îl făcea potrivit unor scopuri industriale și, după câteva luni de discuții, au decis să demareze acolo un proiect industrial major și să construiască trei fabrici: o fabrică de îngrășăminte și acid sulfuric, o fabrică de bere și o fabrică de sticlă. Astfel, ei au fondat în 13 mai 1873 societatea pe acțiuni Tuborg Fabrikker,Ove Krak, Danmarks ældste forretninger, Bianco Lunos Bogtrykkeri, Copenhaga, 1910, p. 70. cu un capital social de 1 milion de rigdaleri. După câțiva ani de pierderi,Ole Lange, Stormogulen : C.F. Tietgen - en finansmand, hans imperium og hans tid 1829–1901, Gyldendal, Copenhaga, 2006, pp. 374–380. Heyman a preluat conducerea companiei în anul 1880 și a adoptat o nouă strategie de afaceri: a închis fabrica de îngrășăminte și acid sulfuric și fabrica de sticlă, care nu erau profitabile, și s-a concentrat pe dezvoltarea fabricii de bere, orientându-se către piața internă și renunțând la export. Compania a fost reorganizată în perioada conducerii lui Heyman și transformată într-una dintre cele mai mari și mai respectate fabrici de bere din Danemarca.
Viața personală miniatura|261x261px|Portretul lui Puggaard, realizat de Carl Heinrich Bloch Rudolph Puggaard s-a căsătorit la 19 iulie 1843 în din orașul de pe cu Casperfine Andresine (Signe) Andréa Brandt (21 aprilie 1824, Albuen, – 28 decembrie 1897, ), fiica adoptivă a căpitanului de navă Claus Hansen Brandt (1793–1859) și a soției sale, Christiane Brandt, născută Kisky (1800–1877). Părinții ei biologici erau pilotul naval Kaspar Andréa (1797–1824) și Anne Danielsdatter. Soții Puggaard au avut cinci copii: Bolette (1844–1929), Hans (1845–1895), viitor comerciant, Signe Elisabeth (1847–1899), Rudolph Christopher (1849–1873) și Marie Christine (1854–1877).Johan Peter Emilius Hartmann, Inger Sørensen, J.P.E. Hartmann och hans kreds : en komponistfamilies breve, 1780-1900 / 4 Breve i privat eje, Det Kongelige Bibliotek, Copenhaga, 2002, p. 45. Bolette Puggaard s-a căsătorit în anul 1864 cu compozitorul (1836–1898),Haavard Rostrup, Billedhuggeren H.W. Bissen, 1798–1868, vol. 2, Udgivet af Kunstforeningen med Støtte af Ny Carlsbergfondet, Copenhaga, 1945, p. 138. care a compus o cantată pentru aniversarea nunții de argint a socrilor săi (cor și pian, 1868), și a fost mama filantroapei (1867–1959), a horticultorului (1870–1948) și a pictorului (1879–1910), Hans Puggaard s-a căsătorit cu Magna Marie Meinertz (1846–1899), Signe Puggaard s-a căsătorit în anul 1871 cu bancherul (1843–1911)Theodor Hauch-Fausbøll, Hans Rudolf Hiort-Lorenzen, Patriciske slaegter. Tredie samling. Med 28 portraetter og 15 vaabenafbildninger, Dansk Genealogisk Instituts Forlag, Copenhaga, 1915, p. 125. și a fost mama sculptorului (1873–1950),Philip Weilbach, Nyt dansk kunstnerlexikon, vol. 2, Gyldendal, Copenhaga, 1897, p. 443. iar Marie Christine Puggaard s-a căsătorit în anul 1872 cu Carl Milberg Brøchner (1850–1926), dar a murit cinci ani mai târziu.Johan Peter Emilius Hartmann, Inger Sørensen, J.P.E. Hartmann och hans kreds : en komponistfamilies breve, 1780-1900 / 4 Breve i privat eje, Det Kongelige Bibliotek, Copenhaga, 2002, p. 48.
Familia Puggaard a locuit la etajul superior al (azi Palatul Odd Fellows) de pe strada din Copenhaga, o clădire impunătoare în stil rococo, împrejmuită cu un gard vechi din fier forjat și care avea în spatele ei o grădină cu copaci înalți și bătrâni. După moartea fratelui său, geologul , Rudolph Puggaard a preluat conacul din provincia sudică Halland a Suediei, pe care îl cumpărase în anul 1851. El l-a angajat pe arhitectul danez să proiecteze o nouă clădire principală,Inger Sørensen, Hartmann: et dansk komponistdynasti, Gyldendal, Copenhaga, 1999, p. 561. care a fost construită în perioada 1872–1875.
La fel ca părinții săi și ca urmare a pasiunii pentru artă insuflată de mama sa, Puggaard a fost un susținător puternic al artelor și i-a ajutat financiar pe mulți dintre pictorii „”, ajungând să posede o colecție foarte bogată.Johan Peter Emilius Hartmann, Inger Sørensen, J.P.E. Hartmann och hans kreds : en komponistfamilies breve, 1780-1900 / 4 Breve i privat eje, Det Kongelige Bibliotek, Copenhaga, 2002, pp. 45–47. Clădirea Krathuset, construită pentru el de în suburbia nordică , a fost decorată cu fresce realizate de Christen Købke și . El a fost, de asemenea, un filantrop care a susținut diverse instituții caritabile, printre care și , care finanța educația băieților (din 1853) și fetelor (din 1866) care trăiau în condiții grele.S. Hennings (red.), Kongelig dansk hof- og statskalender, statshaandbog for kongeriget Danmark, J.H. Schultz Universitetsbogtrykkeri, Copenhaga, 1905, p. 977.
Nepotul său, viitorul sculptor , l-a descris astfel pe bunicul său: „Rudolph Puggaard era înalt și zvelt, cu o atitudine distinsă, englezească și rezervată. Cu părul și perciunii albi și lungi și cu cravata albă purtată la costumul negru, cu nasturi, făcea o impresie de om demn de respect și distant.”.
Moartea Rudolph Puggaard a ocupat o poziție proeminentă în cercul oamenilor de afaceri a capitalei daneze și a exercitat o serie de funcții oficiale: membru al (1862–1875), judecător la (, 1862–1867) și membru al comitetului din Copenhaga (, 1876–1885). A fost decorat, de asemenea, cu Ordinul Dannebrog în 1869.
A murit în 9 decembrie 1885 la conacul din provincia sudică Halland a Suediei și a fost înmormântat în din Copenhaga. Situația financiară a companiei intrase în declin în ultimii ani de viață ai lui Rudolph Puggaard, iar, după moartea lui, clădirea Den Puggaardske Gaard de pe strada centrală , în care locuise, și bunurile de acolo, precum și vilele Hjuleberg și Krathuset, au fost vândute la licitație. În posesia familiei a rămas doar casa Majorgården din până la moartea lui Signe Puggaard în 1897.
Galerie
Note
Bibliografie Kirsten Nørregaard Pedersen, Pompejanske Rumudsmykninger i 1800-tallets Danmark, vol. I–III, Forlaget Rhodos, Copenhaga, 2011 , 50 palaeer og landsteder, Gyldendal, Copenhaga, 1976, pp. 48, 127–130 Heinrich Lehmann, Hans Puggaard, Et Hundredaars Mindeskrift, Reitzels Forlag, Copenhaga, 1888 , „Puggaardske studier”, în: Meddelelser fra Thorvaldsens Museum, 1978, pp. 72–116 , Minder fra Fuglsang: Mennesker jeg mødte gennem et langt Liv (Erindringer), Gad, Copenhaga, 1944 Bodil Neergaard, Spredte Træk af mit Liv (Erindringer), Copenhaga, 1941 Bodil Neergaard, Bodil Neergaard : hendes Slægt og Virke skildret af Familie og Venner i anledning af hendes 80-Aars Dag, Thaning & Appel, Copenhaga, 1947 , Livsminder fra Danmark, Ashehoug, Copenhaga, 1923
Legături externe Christopher Rudolph Puggaard Rudolph Puggaard
Categorie:Nașteri în 1818 Categorie:Nașteri pe 7 ianuarie Categorie:Decese în 1885 Categorie:Decese pe 9 decembrie Categorie:Oameni de afaceri danezi Categorie:Oameni din Copenhaga Categorie:Danezi din secolul al XIX-lea