Cortinarius obtusus (Elias Magnus Fries, 1821 ex Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,Index Fungorum este o specie de ciuperci necomestibile nu frecventă care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește între Polytrichum commune (mușchi de pământ), respectiv între mușchiul de turbă Sphagnum precum pe sol ierbos, în grupuri mai mici sau mai mari în păduri de conifere sub brazi, molizi și pini, dar, de asemenea, prin tubării, evitând azotul. Apare de la câmpie la munte, dar nu la câmpie, din august până în noiembrie (decembrie).Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 220-221 - 6, ISBN 978-3-440-13447-4Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 198-199 - 1, ISBN 3-405-12124-8
Taxonomie thumb|left|120px|Elias M. Fries Numele binomial Agaricus obtusus a fost determinat de marele savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 1 al operei sale Systema mycologicum din 1821.Elias Fries: „Systema mycologicum”, vol. 1, Editura Ernest Mauritius, Greifswald, 1821, p. 11, 233
Apoi, în 1838, el însuși a transferat specia la genul Cortinariussub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838,Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 313 fiind numele curent valabil (2023).
Toate celelalte încercări de redenumire (vezi infocaseta) sunt acceptate sinonim.
Epitetul este se trage din cuvântul latin (=slab mat, obtuz,Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 718, ISBN 3-468-07202-3 și (=aici în sensul: piele tăbăcită aspră),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 816 datorită aspectului pălăriei.
Descriere thumb|left|225px|Cooke: Cortinarius obtusus Pălăria: subțire, higrofană, cu un diametru de 2-5 cm, la început acoperită în permanență de un văl parțial alb, este inițial în formă de clopot, apoi repede conică, aplatizând pe măsură ce avansează în vârstă, atunci în mijloc cocoșată lat, turtit sau ascuțit. Cuticula este umedă, lucioasă, spre margine striată și parțial translucidă, acoperită de solzi ai vălului minusculi. Coloritul, în tinerețe brun-roșiatic, se decolorează din cauza higrofanității pe vreme uscată și cu timpul din ce în ce mai deschis, anume brun-ocru viu până chiar și gălbui. Lamelele: sunt destul de subțiri și îndepărtate între ele, cu lameluțe intercalate, nu rar ceva ondulate la margine, nu prea înalte, arcuite precum bombat aderente la picior, uneori slab decurente. Sunt învăluite la început de sus menționata cortină, fiind în tinerețe galben-portocalii, iar în vârstă ruginii. Coloritul este inițial ocru crem până galben-maroniu, apoi ruginiu, brun-roșiatic până la brun de scorțișoară închis. Muchiile sterile sunt mai palide, adesea aproape albicioase. Piciorul: cu o lungime de 4-6 (8, uneori chiar și 10) cm și un diametru de 0,5-0,8 (1) cm, este foarte apos, mai mult sau mai puțin cilindric, rar slab îndoit, cu o bază moale, conică sau ceva bulboasă, oarecum turtită, , suprafața fiind striată fibros-albicios. Coloritul inițial albicios, galben-maroniu pal sau galben de paie deschis, devine mai târziu galben-brun murdar până la brun-roșiatic, în treimea superioară cu fibre apoase bej și alb-argintii. Nu poartă un inel. Carnea: subțire de colorit alb până gălbui se decolorează repede după tăiere maroniu în picior precum în centrul pălăriei. Mirosul, în tinerețe de ridichi, primește repede unul de iod sau de dulap cu medicamente care se intensifică în decursul uscării, gustul fiind neremarcabil și blând. Caracteristici microscopice: are spori maronii, elipsoidali în formă de migdale, moderat dens de verucoși și dextrinoizi (palid ocru-bruni în KOH), măsoară 7-9 x 4,5-5,3 microni, pulberea lor fiind brun de scorțișoară. Basidiile cilindric clavate cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 23-35 x 7-10 microni. Epicutis (stratul superior de hife din pielea multistratificată a calotei ciupercii) prezintă celule foarte fin incrustate și neevidențiate la culoare; Hipodermul este slab dezvoltat cu celule de abia peste 10 µm lățime, dar cu pereți groși și cu pigment granular, de culoarea chihlimbarului, cu pereți groși (încrustând și în dungi transversale). Subcutis (stratul inferior de hife) cuprinde celule obișnuite, umflate de obicei cu o dimensiune de 40 µm x 15 µm. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) clavate până veziculoase sunt prezente, dar numai puțin diferențiate și rare, asemănătoare basidiolelor. Suprafața pileipellis în sine constă din elemente alungite, de obicei înălțate, cu diametrul de 5-8 µm.https://www.first-nature.com/fungi/cortinarius-obtusus.php First Nature]Interhias, nr. 26Pilzflora Ehingen
Reacții chimice: cu hidroxid de potasiu, carnea se decolorează imediat brun, iar cuticula negru.MycopediaBormio.it
Confuzii Specia poate fi confundată cu suratele sale aceluiași gen cum sunt de exemplu: Cortinarius armeniacus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 224-225, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius cagei sin. Cortinarius bicolor (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 226-227-2, ISBN 88-85013-25-2Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 248-249, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Cortinarius casimirii (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 208-209, ISBN 88-85013-37-6 Cortinarius corrugatus (suspect),Mushroom expert Cortinarius croceus (otrăvitor),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 128-129, ISBN 88-85013-37-6 Cortinarius damascenus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 244-245, ISBN 88-85013-46-5 Cortinarius decipiens (necomestibil),Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, p. 429, ISBN 978-3-440-17027-4 Cortinarius fasciatus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 266-267, ISBN 88-85013-46-5 Cortinarius fulvescens (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 242-243, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius gentilis (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 194-195, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius hinnuleus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 204-205, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius malicorius (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 234-235, ISBN 3-405-12116-7 Cortinarius subbalaustinus (necomestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 214-215, ISBN 3-405-12081-0 sau Cortinarius uliginosus (otrăvitor).Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 126-127 - 1, ISBN 88-85013-37-6
Specii asemănătoare în imagini
Valorificare Cortinarius obtusus'' este din cauza gustului oribil absolut necomestibil.
Note
Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Reinhard Agerer: „Zur Ökologie der Mykorrhizapilze”, Editura J. Cramer, Braunschweig 1985, ISBN: 978-37682-1423-0 Josef Breitenbach, Fred Kränzlin: „Pilze der Schweiz“, vol. 5, partea a 3-a „Blätterpilze“, Editura Mykologia, Lucerna 1995 ISBN 3-85604-050-1 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Stefan Buczacki, David Attenborough: “New Generation Guide to the Fungi of Britain and Europe”, Editura University of Texas Press, Austin 1989, p. 93, ISBN: 978-02927-5536-9 Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, ISBN 978-3-440-17027-4 Bruce Ing: „The Fungi of North East Wales: A Mycota for Vice-Counties 50 (Denbighshire) and 51 (Flintshire)”, Editura University of Chester Press, Chester 2020, ISBN: 978-1910-48142-4 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 5: „Ständerpilze. Blätterpilze III“, Editura Ulmer, Stuttgart 2010, ISBN 978-3-8001-3572-1 Jakob Emanuel Lange și Morten Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2 Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983 Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4 Yves-François Pouchus: „Guide de poche de mycologie officinale”, Editura Lavoisier, Paris 2012, ISBN: 978-27430-1474-2 Carleton Rea: „British Basidiomycetae: A handbook to the larger British fungi”, Editura Cambridge University Press, Cambridge 1922, p. 165
Legături externe
Cortinarius obtusus, mai multe imagini 1 Cortinarius obtusus, mai multe imagini 2 [ http://www.pilzflora-ehingen.de/pilzflora/arthtml/cobtusus.php Cortinarius obtusus, mai multe imagini 3]
Categorie:Cortinarius Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:1821 în știință