thumb|right|200px|Tablele de bronz pe care erau scrise legile erau expuse în Forumul roman, unde puteau fi consultate. Legile celor XII table (în sau, mai simplu, tot în ) este primul cod scris de legi romane (lat. ius scriptum).

Redactarea lor constituie actul fondator al ius scriptum, „dreptul scris”. Corpusul a fost redactat de un colegiu de decemviri între anii 451 î.Hr. și 449 î.Hr. Apariția acestor legi scrise marchează o anumită laicizare a dreptului roman, în raport cu ius oral practicat anterior.

Context După suspendarea Constituției Republicii Romane în 451 î.Hr., legile au fost formulate în 450 - 449 î.Hr. de două consilii de zece persoane (lat. Decemviri legibus scribundis), numite în doi ani succesivi cu sarcina de a pregăti un cod de legi scrise, și adoptate în 449 î.Hr.

Codul de legi a stat la baza dreptului roman, dezvoltat continuu de magistrați (de exemplu, de pretori în ius honorarium) și de juriști, cu legislația necesară odată cu expansiunea Romei (reglementarea contractelor comerciale, administrarea provinciilor, drepturile locuitorilor care nu erau cetățeni, etc.).

Legile celor XII table au reprezentat culminarea conflictului social purtat de mai multe generații între patricieni și plebei, ce a constat în încercarea celor din urmă de a obține mai multe drepturi în cadrul statului roman. Odată cu înființarea instituțiilor dedicate în mod exclusiv plebeilor, precum tribunul plebeilor, a apărut necesitatea publicării normelor de drept și principiilor în vigoare, cu scopul ca acestea să poată să satisfacă necesitățile subiecților lor.Poste, p. xxi

Unele precepte legale din Legile celor XII table au rămas în vigoare timp de unsprezece secole, până la Codul de legi al sfântului Împărat Iustinian I cel Mare, care a reafirmat jurisprudența romană clasică după decăderea de la mijlocul secolului al III-lea.

Cele 12 table de bronz expuse în For, pe care era gravat textul original, au fost distruse în timpul incendierii Romei de către gali, în anul 387 î. Hr.., dar textul a fost reconstituit după scrierile unor juriști romani.

Conținut Legile celor XII table exprimă un compromis între patricieni și plebei, din perioada în care Roma era un oraș-stat relativ mic. Ele sunt cunoscute fragmentar, din citate sau comentarii. Principalele prevederi vizau organizarea familiei, dreptul de proprietate, succesiunea. Cicero afirma că toată legislația romană de mai târziu a fost, în fond, o dezvoltare a principiilor enunțate în cele XII table.

Procedura legală (tablele I și II) Orice persoană trebuie să îl urmeze pe acuzator în fața magistratului.

„Dacă ești chemat în judecată, mergi.” Tabla I, lat. „Si in ius uocat, ito.”..

„Dacă i se încălzesc picioarele [o ia la goană], pune mâna pe el.” lat. „If calvitur pedemve struit, manum endo iacito.”

Un magistrat definea obiectul disputei în această primă întâlnire cu părtile implicate (litis contestatio). Ca și in alte coduri de legi contemporane, formulările legale erau orale, solemne și fixe (legis actio), dar, spre deosebire de alte coduri, ele erau clare și puține la număr. Formulările orale au fost înlocuite de un document scris în perioada clasică.

„Dacă se împacă, proclamă asta.” lat. „Rem ubi pacunt, orato.”

În caz contrar, părțile se prezentau în fața unui comitet sau în Forum. Magistratul numea un judecător (iudex), care de obicei nu avea o pregătire juridică specială (judecătorii devin profesioniști în perioada imperială târzie) și care prezida procesul propriu-zis, unde se prezenta evidența și se ascultau martorii.

„După-amiază începe procesul.” lat. „Post meridiem praesenti litem addicito.”

„Dacă ambele părți sunt prezente, disputa este decisă la apusul soarelui.” lat. „If ambo praesentes, solis occasus suprema tempestas esto.”

Datorii (III) Pedepsele în cazuri civile erau de obicei amenzi sau confiscarea proprietății. În contrast, pedepsele în cazuri în care orașul-stat avea un interes erau deosebit de severe. De obicei se aplica pedeapsa capitală (lat. poena capitis), ca în legislația lui Dracon. Romanii nu utilizau închisoarea corecțională, iar o amendă mare putea fi o pedeapsă numai pentru cei cu venituri mari, variantă exclusă de egalitatea în fața legii.

„Cel care a recunoscut [o datorie] în judecată, are 30 de zile [pentru plata ei].” lat. „Aeris confessi rebusque iure iudicatis XXX dies iusti sunto.”

Neplata datoriilor dădea creditorului dreptul de a-l ține pe datornic legat sau în lanțuri.

Familie (IV) și moștenire (V) „Femeile, chiar și cele majore, sunt sub tutelă.” lat. „Feminas, etiamsi perfectae aetatis sint, in tutela esse.”

Bunuri (VI) și bunuri imobiliare (VII) Exemple concrete sunt preferate unor concepte generale.

„Este permisă colectarea fructelor căzute pe un teren străin.” lat. „Ut glandem in alienum fundum procidentem liceret colligere.” .

„Dacă un copac de pe un teren vecin este înclinat de vânt pe terenul tău, poți să îl îndepărtezi acționând în dreptul tău.” lat. „If arbor ex vicini fundo vento inclinata in tuum fundum ist, de adimenda ea recte agere gueres.”

Delicte civile (VIII)

Tablele conțin și expediente obișnuite pentru acea perioadă.

„Dacă cuiva i-a fost rupt un braț sau picior și nu există o înțelegere amiabilă între victimă și acuzat, atunci se aplică răzbunarea.” Adică ruperea brațului sau piciorului celui acuzat. lat. „If membrum rupsit, nor cum eo pacit, talio esto.”

Principii constituționale (IX) Toți cetățenii sunt egali în față legii (gr. isonomia). Noi legi nu pot fi propuse pentru a obține un privilegiu.

„Nu cere [un privilegiu].” lat. „[Privilegia] ne irroganto.”

„Nu te înfierbânta.” lat. „Ne fervnto.”

Rituri funerare (X) „Un mort nu poate fi înmormântat sau cremat în Oraș.” lat. „Hominem mortuum in Urbe ne sepelito neve urito.”

Căsătorie (XI) „Căsătoriile plebeilor cu patricienii sunt interzise.” lat. „Conubia plebi cum patribus sanxerunt.”

Crime (XII) „Dacă cineva a revendicat în mod fals un bun ... sunt numiți trei judecători ... sancțiunile sunt stabilite la dublul pagubelor.” lat. „Si vindiciam falsam tulit, si velit is ... tor arbitros tris dato, eorum arbitrio ... ...fructus duplione damnum decidito.”

Note

Bibliografie Lucrări generale Oxford Classical Dictionary, 1948;

.

Lucrări despre lege Poste, E.; revizuită de Whittuck, E. A.; Institutes of Roman law by Gaius, Clarendon Press, Oxford, 1904;

Categorie:Înființări în secolul al V-lea î.Hr. în Republica Romană

Categorie:Inscripții latine