Jordan Grand Prix a fost un constructor de Formula 1 care a concurat în Campionatul Mondial din până în . Echipa a fost numită după omul de afaceri și fondatorul irlandez Eddie Jordan și avea sediul la Silverstone, Regatul Unit, dar a concurat cu o licență irlandeză.itv.com/f1 – The day EJ beat them all
Înainte de a intra în Formula 1, echipa concurase deja în clasele inferioare de curse precum Formula 3 și Formula 3000. Jordan a avut un prim sezon solid în Formula 1, clasându-se la finalul sezonului pe locul 5 în clasamentul constructorilor. Primul podium din palmaresul constructorului a fost obținut de brazilianul Rubens Barrichello la , cu o clasare pe locul 3. Prima victorie a echipei a venit la , fiind obținută de Damon Hill. De asemenea, în aceeași cursă, Ralf Schumacher a terminat pe locul 2, marcând astfel singura finalizare 1-2 din istoria echipei. Sezonul a fost cel mai bun pentru Jordan, sezon în care echipa s-a luptat chiar pentru campionatul piloților prin Heinz-Harald Frentzen. A încheiat anul pe locul 3 în campionatul constructorilor după ce Frentzen a obținut două victorii și alte patru clasări pe podium.
Începutul anilor 2000 a adus dificultăți financiare, astfel încât echipa nu s-a mai putut lupta cu giganții din față. Ultima victorie a fost obținută la de către Giancarlo Fisichella. La începutul lui 2005, echipa a fost vândută către Midland Group, care a ales să concureze pentru un ultim sezon sub numele „Jordan”, înainte de a redenumi echipa ca MF1 Racing pentru sezonul . Ultimul podium a venit la după ce Tiago Monteiro a terminat pe locul 3 într-o cursă controversată în care au luat startul doar trei echipe.
Pe parcursul perioadei petrecute în Formula 1, Jordan a participat în 250 de curse, dintre care a câștigat patru, a obținut două pole-uri, a realizat de două ori cel mai rapid tur al cursei și a obținut 19 podiumuri.
Istoric
Înainte de Formula 1 Eddie Jordan a avut o scurtă perioadă ca pilot de curse la sfârșitul anilor 1970 înainte de a fonda Eddie Jordan Racing la începutul anilor 1980. Echipa a ajuns pentru prima dată în ochii publicuui în campionatul britanic de Formula 3 din 1983, cu un duel între pilotul de testare al Jordan, Ayrton Senna, și pilotul Jordan-Ralt, Martin Brundle. Brundle a fost depășit de brazilian în ultima rundă a campionatului. Echipa a promovat la International Formula 3000 în 1988, câștigând prima cursă din categorie cu Johnny Herbert la volan. În 1989, Jordan a câștigat campionatul piloților F3000 alături de viitorul star de Formula 1 Jean Alesi. Echipa i-a mai avut în componență și pe viitori piloți de F1 precum Martin Donnelly și Eddie Irvine în F3000.
Formula 1 1991-1993: începuturile
Succesul lui Jordan în formulele inferioare a inspirat crearea unui program de Formula 1 pentru sezonul și schimbarea numelui în „Jordan Grand Prix”. Primul pilot care a testat o mașină Jordan de F1 a fost John Watson. Jordan i-a semnat italianul veteran Andrea de Cesaris și belgianul Bertrand Gachot pentru a concura cu primele sale mașini, care erau propulsate de motoare Ford. Echipa a avut un sezon de debut foarte solid, terminând pe locul 5 în Campionatul Constructorilor, de Cesaris terminând pe locul 9 în Campionatul Piloților. De Cesaris se afla pe locul al doilea pentru o mare parte din Marele Premiu al Belgiei și chiar se apropia de liderul Ayrton Senna până când mașina a suferit o defecțiune mecanică în ultimele tururi. Gachot a fost trimis la închisoare la mijlocul sezonului pentru că a atacat un șofer de taxi și a fost înlocuit pentru Marele Premiu al Belgiei de către Michael Schumacher. Echipa a primit 150.000 de dolari de la Mercedes-Benz pentru că i-a oferit tinerei vedete germane de mașini sport experiență în cursele de Mare Premiu. În ciuda acordului de principiu al Jordan cu Mercedes de a-l păstra pe Schumacher pentru restul sezonului, pilotul german a semnat cu Benetton-Ford pentru următoarea cursă. Jordan a cerut o ordonanță în instanțele din Regatul Unit pentru a-l împiedica pe Schumacher să conducă pentru Benetton, dar a pierdut cazul, deoarece aceștia nu semnaseră încă un contract. Pilotul înlăturat de la Benetton, Roberto Moreno, și viitorul câștigător al titlului Champ Car, Alessandro Zanardi, au condus ulterior a doua mașină a echipei. Succesul obținut Jordan a venit literalmente la un preț mare. Echipa a fost nevoită să treacă la motoare Yamaha mai ieftine pentru sezonul . Cu Maurício Gugelmin și Stefano Modena la volan, echipa a avut dificultăți majore și nu a reușit să marcheze niciun punct până la ultima cursă a sezonului.
Pentru , echipa a schimbat furnizorul de motoare, trecând de data aceasta la Hart. Din nou, sezonul a început cu doi piloți noi, Ivan Capelli și debutantul brazilian Rubens Barrichello. Capelli a plecat după două curse și alți cinci piloți au făcut echipă cu Barrichello în timpul campaniei din 1993. Jordan a avut doar o îmbunătățire moderată, marcând trei puncte. Semnele de stabilitate începeau să se arate aproape de sfârșitul sezonului când lui Barrichello i s-a alăturat Eddie Irvine, un fost pilot al Jordan din F3000. Irvine a terminat pe locul șase și și-a asigurat un punct în cursa sa de debut din Formula 1 de la Suzuka, după ce s-a luptat memorabil împotriva lui Ayrton Senna de la McLaren, pentru a-l depăși pe Damon Hill. După ce cursa s-a terminat, Senna, înfuriat de ceea ce a considerat un condus periculos din partea lui Irvine în condiții meteorologice nefavorabile, a intrat cu năvală în garajul Jordan și l-a lovit pe Irvine în față după ce acesta l-a împins într-o discuție aprinsă.
1994-1996: rezultatele încep să apară
Barrichello și Irvine au continuat la echipă și pentru sezonul , păstrându-se și parteneriatul cu furnizorul de motoare Hart. Irvine a avut un început prost de sezon, primind o interdicție de trei curse pentru condus nesportiv. Barrichello i-a adus echipei prima clasare pe podium în Japonia la Marele Premiu al Pacificului, dar a fost aproape să își piardă viața în cursa următoare din într-un accident înspăimântător suferit în calificări. Echipa a depășit aceste dificultăți și a revenit la forma inițială, repetând locul cinci în Campionatul Constructorilor cu 28 de puncte, o realizare notabilă a unei echipe cu buget redus și cu un motor proiectat și construit de Darrell O'Brien/Hart Engineering. Barrichello a obținut primul pole position al lui Jordan după o sesiune de calificări pe ploaie pentru Marele Premiu al Belgiei și a terminat pe locul 6 în Campionatul piloților cu 19 puncte.
Jordan a trecut la motoarele Peugeot în , după ce aceștia au petrecut un sezon cu echipa McLaren, care a trecut la motoarele Mercedes-Benz. În timpul Marelui Premiu al Canadei din acel an, atât Barrichello, cât și Irvine au terminat pe podium, terminând pe locul al doilea, respectiv al treilea. A fost punctul culminant al unui an nespectaculos, dar relativ solid pentru Jordan, deoarece au rămas la mijlocul clasamentului pentru a termina pe locul 6 în campionat.
Când Irvine a plecat în pentru a deveni coechipierul lui Michael Schumacher la Ferrari, Jordan l-a înlocuit cu veteranul Martin Brundle, fostul câștigător de la Le Mans și campion mondial de mașini sport. Echipa nu a reușit să urce din nou pe podium, dar ambii piloți au obținut mai multe clasări pe locul patru, astfel încât Jordan a terminat pe locul al cincilea în campionatul constructorilor. În 1996, echipa a adoptat, de asemenea, schema lor de culori galben strălucitor, care va deveni marca lor comercială.
1997-2001: Jordan ajunge în frunte Pentru , ambii piloți din anul precedent au părăsit echipa. Barrichello a plecat la Stewart Grand Prix, nou-intrată în campionatul mondial, în timp ce Brundle a devenit comentator de Formula 1 pentru ITV. Jordan i-a înlocuit cu italianul Giancarlo Fisichella, care a concurat pentru Minardi în anul precedent, și tânărul Ralf Schumacher, fratele lui Michael. Din nou, echipa a terminat pe locul 5 în campionat, Fisichella obținând două podiumuri. La Hockenheim, Fisichella s-a aflat la conducerea cursei, dar a pierdut în fața lui Gerhard Berger înainte de a abandona, când radiatorul mașinii lui a suferit o perforație. Celălalt punct culminant al italianului a fost realizarea celui mai rapid tur la Marele Premiu al Spaniei. Un moment slab al sezonului a venit în Argentina, când Ralf Schumacher și-a eliminat coechipierul italian în timpul cursei, care a fost însă salvat de primul podium al lui Ralf.
În , echipa a făcut cea mai mare mutare de până acum, semnându-l pe fostul campion mondial Damon Hill, înlocuindu-l astfel pe Fisichella. Echipa și-a înlocuit și furnzizorul de motoare, trecând la motoarele Mugen Honda în detrimentul Peugeot, care a mers la Prost. Până la jumătatea sezonului, Jordan nu reușise să marcheze niciun punct din cauza problemelor de fiabilitate. În acel moment, l-au semnat pe Mike Gascoyne de la Tyrrell pentru a întări echipa tehnică, iar directorul tehnic de lungă durată Gary Anderson a demisionat la câteva luni după. Lucrurile s-au îmbunătățit foarte mult spre sfârșitul sezonului și la Marele Premiu al Belgiei, desfășurat pe ploaie din acel an, în care au terminat cursa doar șase mașini, Hill i-a adus lui Jordan prima victorie în Formula 1, care a fost și cea de-a 22-a victorie a lui Hill din carieră. Ralf Schumacher a îndulcit victoria, terminând și el pe locul doi. Cu toate acestea, s-a dezvăluit mai târziu că acestea au fost de fapt ordine de echipă - lui Schumacher i s-a ordonat să nu treacă de Hill. Furios de acest lucru, fratele său Michael i-a spus lui Jordan că Ralf nu va mai concura niciodată pentru echipă și, ulterior, a cumpărat contractul fratelui său pentru 2 milioane de lire sterline. Acest lucru l-a mulțumit pe Jordan din cauza scandalului și a modului de schimbare a lui Michael de la Jordan la Benetton în 1991. Hill a terminat pe locul 6 în clasamentul piloților, cu Ralf pe locul 10. Manevra lui Hill asupra lui Heinz-Harald Frentzen din ultimul viraj al ultimului tur din Marele Premiu al Japoniei i-a permis să termine cursa pe locul al patrulea și, de asemenea, i-a adus lui Jordan pe locul patru în Campionatul Constructorilor din 1998 (acest lucru a fost marcat de speculațiile precum că Frentzen i-a „oferit” poziția lui Hill, germanul confirmând mutarea la Jordan pentru 1999, după o carieră tumultoasă cu Williams).
Cu Frentzen și Ralf Schumacher schimbând echipe pentru (Frentzen la Jordan și Ralf la Williams), sezonul se va dovedi a fi un coșmar pentru Hill, care urma să se retragă la sfârșitul sezonului. Cu toate acestea, sezonul lui Frentzen a fost un succes imens, germanul obținând două victorii și un pole position. Pentru o scurtă perioadă de timp, Frentzen a avut șanse reale la titlul mondial, dar ghinionul și viteza superioară a mașinilor McLaren și Ferrari i-au pus capăt speranțelor. Frentzen a terminat pe locul al treilea în Campionatul Piloților, iar echipa a terminat, de asemenea, pe locul trei în rândul Constructorilor. 1999 avea să fie cel mai bun sezon al echipei.
Pentru sezonul , Hill a fost înlocuit cu Jarno Trulli, liber de contract după câțiva ani la Prost și Minardi. Viteza sa în calificări a impresionat în special, dar nu a reușit să marcheze vreun podium. Frentzen nu a reușit să reproducă succesul din 1999, iar echipa a revenit pe locul 6 în Campionatul Constructorilor. Echipa fusese aproape să obțină puncte majore la Monaco, dar ghinionul a intervenit: Trulli a fost înaintea eventualului câștigător David Coulthard până când cutia sa de viteze s-a defectat, în timp ce Frentzen, aflat pe locul doi, a lovit zidul din virajul Sainte Devote cu doar opt tururi înainte de final.