De la mijlocul lunii ianuarie 2024, un val de proteste împotriva partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) au avut loc în Germania, după ce investigația grupului Correctiv a scos la iveală prezența unor membri ai partidului la întâlnirea extremiștilor de dreapta de la Potsdam din 2023, care s-a concentrat pe propunerile de „remigrație” și de organizare a unor deportări în masă a tuturor oamenilor străini născuți în Germania, inclusiv pe cei care au cetățenie germană. Protestatarii „caută”, așa cum afirmă manifestanții, să apere democrația germană de AfD, mulți cerând ca partidul să fie investigat de către Oficiul Federal pentru Protecția Constituției, sau interzis cu totul.

Context

Alternativa pentru Germania (AfD) a fost fondat în 2013 ca un partid de dreapta și eurosceptic scindat din Uniunea Creștin-Democrată. A început să obțină putere politică ca urmare a crizei europene a refugiaților din 2015, în care în jur de un milion de imigranți au fugit de conflictele militare în timpul iernii arabe și au fost primiți în Germania. AfD a intrat în Bundestag după alegerile federale din 2017, devenind al treilea cel mai mare partid în spatele CDU și a Partidului Social Democrat (SPD). De la invazia rusiei în Ucraina din 2022, AfD a început să câștige popularitate, din cauza crizei energetice globale și a inflației costurilor cauzate de invazie. Până în iulie 2023, AfD a fost pe al doilea cel mai popular partid politic în sondajele de opinie din Germania, situat la 20%, în spatele CDU. În același an, de asemenea, a ales și doi oficiali pentru prima dată în istoria sa.

Pe 10 ianuarie 2024, o investigație făcută de grupul Correctiv a publicat informația conform căreia membri ai AfD s-au întâlnit cum mai multe grupări neonaziste și activiști din mișcarea identitară în orașul Potsdam, unde au plănuit și propus o „remigrație” pentru oamenii născuți în afară, inclusiv noncetățenii precum și oamenii care au cetățenia germană. Raportul a câștigat o tracțiune masivă în Germania, fiind făcute comparații critice cu Planul Madagascar din 1940 de deportare a patru milioane de evrei și cu Conferința de la Wannsee din 1942, unde care a fost organizată soluția finală. Liderul AfD, Alice Weidel, a apărat partidul, spunând că i-a înlăturat pe cei implicați în întâlnire și i-a criticat pe jurnaliștii Correctiv drept „activiști de stânga care folosesc metodele Stasi”. La eveniment au participat și doi membri ai Uniunii Valorilor conservatoare, o facțiune a CDU, iar în urma reacțiilor, liderul grupului, Hans-Georg Maaßen, a anunțat că mișcarea își rupe legăturile cu CDU.

Numeroase persoane și grupuri au solicitat interzicerea partidului, inclusiv istorici și grupuri de activiști a căror activitate datează încă din perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial. Jens-Christian Wagner, directorul Fundației Memoriale Buchenwald și Mittelbau-Dora din Turingia, a declarat: „Este inadmisibil ca democrația liberală să permită unui partid care urmărește abolirea democrației liberale să participe la alegeri și să își finanțeze campania electorală”. Într-un apel lansat în ianuarie 2024 pentru interzicerea formațiunii, VVN-BdA a citat cuvintele lui Erich Kästner: „Împotriva evenimentelor din perioada 1933–1945 ar fi trebuit să se lupte cel târziu în 1928. Mai târziu, a fost prea târziu. Nu trebuie să așteptăm până când lupta pentru libertate este calificată drept trădare. Nu trebuie să așteptăm până când bulgărele de zăpadă se transformă într-o avalanșă. Trebuie să zdrobim bulgărele care se rostogolește...”. Florian Gutsche, președintele federal al VVN-BdA, a afirmat: „Dezvăluirea planurilor de deportare a adus ideologia inumană a AfD în centrul dezbaterii publice. Totuși, aceste planuri nu sunt noi. Programul partidului demonstrează deja clar că este vorba despre o formațiune naționalistă de tip *völkisch*. Prin intermediul finanțării partidelor, AfD oferă de ani de zile sprijin de stat naziștilor”.

Lidera AfD, Alice Weidel, a apărat partidul, afirmând că i-a înlăturat pe cei implicați în reuniune, și i-a criticat dur pe jurnaliștii de la Correctiv, numindu-i „activiști de stânga care folosesc metode specifice Stasi”. La eveniment au participat și doi membri ai Uniunii Valorilor (Werteunion), o facțiune a CDU, iar în urma reacțiilor negative, liderul grupului, Hans-Georg Maaßen, a anunțat că mișcarea își întrerupe legăturile cu CDU. Uniunea Valorilor a anunțat pe 20 ianuarie că se va constitui ca partid politic.

Protestele În 2024

Pe 13 ianuarie 2024, primele proteste împotriva AfD au avut loc în orașul Duisburg în vestul Germaniei. Acesta a fost urmat în următoarea zi de sute de proteste în Potsdam și la Berlin la Poarta Brandenburg. Printre aceștia, la protestele din Potsdam de pe 14 ianuarie s-au aflat cancelarul Olaf Scholz și ministrul afacerilor externe Annalena Baerbock, ambii membri aleși ai Bundestag în oraș. Intervievată de Deutsche Presse-Agentur, Baerbock a spus că protestatarii sunt „pentru democrație și împotriva fascismului vechi și nou”, în timp ce primarul Potsdamului, Mike Schubert, a spus că planurile de remigrare „amintesc de cel mai întunecat capitol al istoriei germane”.

Protestele au continuat să atragă mulțimi mai mari de-a lungul săptămânii, inclusiv un protest la Köln, la care au participat aproximativ 30.000 de oameni. Politicieni non-AfD din întregul spectru politic al Germaniei și-au exprimat sprijinul pentru proteste; Scholz a scris pe Twitter că „Nu vom permite nimănui să distingă „noi” în țara noastră în funcție de faptul că cineva are sau nu antecedente de imigrare”, politicianul pro-business al Partidului Liber Democrat, Christian Dürr, a comparat direct AfD cu Partidul Nazist, vicecancelarul Robert Habeck de la Partidul Verzilor a descris protestele drept „impresionante” pentru democrație, iar liderul CDU, Friedrich Merz, a spus că este „foarte încurajator faptul că mii de oameni demonstrează pașnic împotriva extremismului de dreapta”.

Mai multe biserici din întreaga Germania au apelat la oameni să protesteze față de AfD, precum și antrenori din Bundesliga. Josef Schuster, președintele Consiliului Central al Evreilor din Germania, a descris protestele ca o reabilitare a credinței evreilor în democrația germană, care a fost deteriorată în urma antisemitismului în timpul războiului Israel-Hamas. AfD a fost de asemenea condamnat de mai multe companii, incluzând Siemens, Evonik Industries, Infineon Technologies, și Düsseldorf Airport. Amploarea protestelor a întrecut așteptările atât ale poliției, cât și a organizatorilor, cu proteste de 50.000-80.000 la Hamburg. Primarul Hamburgului, Peter Tschentscher, a ținut un discurs împotriva AfD la proteste, spunând că „Suntem majoritatea și suntem puternici, pentru că suntem uniți și suntem determinați să nu lăsăm țara și democrația noastră să fie distrusă pentru a doua oară după 1945”.

Între 19 și 21 ianuarie, protestele au ajuns la amploarea de 1.4 milioane de oameni, potrivit organizatorilor Campact și Fridays for Future. Ca urmare a protestelor, un marș planificat la München a fost anulat din motive de siguranță, deoarece 100.000 de oameni, de patru ori suma așteptată, au venit la demonstrația planificată. Membrii guvernului german au îndemnat protestele să continue, Scholz îndemnând cât mai mulți oameni să iasă pentru democrație

În cadrul protestelor, au fost susținute diverse propuneri de interzicere a AfD, inclusiv din partea a 25 de membri ai Bundestagului din SPD. Printre cei care cer ca AfD să fie interzis se numără Saskia Esken, co-lider al SPD. Aceste propuneri au fost respinse de alții, în special de Habeck și Merz, care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la potențialele riscuri pe care le-ar putea prezenta o astfel de mișcare dacă nu va avea succes. Unele dintre comentariile lui Habeck, totuși, au fost interpretate public ca exprimând sprijinul pentru o interdicție pe măsură ce protestele au escaladat, spunând că AfD intenționează să înlocuiască democrația germană cu un sistem similar cu cel al Rusiei sub Vladimir Putin. Alții, cum ar fi cercetătorul constituțional Horst Meier, au susținut că o interdicție, deși este posibilă, ar fi prost recomandată ca urmare a popularității AfD. AfD ar fi doar al treilea astfel de partid interzis la nivel național, după Partidul Socialist German și Partidul Comunist din Germania, ambele au fost interzise în anii 1950, deși filialele lor din statele Saxonia, Saxonia-Anhalt și Turingia au fost declarate extremiste. Ministrul de Interne Nancy Faeser și-a exprimat sprijinul pentru interzicerea partidului, dar numai ca ultimă soluție.

Analiză asupra protestelor din 2024 Până în ultima săptămână a lunii ianuarie 2024, protestele deveniseră cele mai ample din Germania de la cele împotriva Războiului din Irak din 2003. La scurt timp după aceea, potrivit unor cercetători, acestea deveniseră cele mai mari din istoria Republicii Federale Germania.

La începutul lunii februarie 2024, sociologul Dieter Rucht a afirmat că rapiditatea cu care au izbucnit protestele nu fusese, în general, anticipată.

La sfârșitul lunii ianuarie 2024, Tareq Sydiq, cercetător în cadrul Centrului pentru Studii privind Conflictele de la Universitatea din Marburg, a afirmat că protestele au infirmat o narațiune răspândită în rândul grupurilor de extremă dreapta, întrucât nu au provenit exclusiv de la grupări de stânga din marile orașe. El a mai precizat că nu trebuie subestimate efectele protestelor – chiar și ale celor de mică amploare – din zonele rurale, subliniind influența mai puternică a relațiilor personale comparativ cu simpla urmărire a protestelor prin intermediul mass-mediei.

La protestele de la începutul anului 2024, participarea creștin-democraților din CDU/CSU a fost mult mai redusă decât cea a partidelor situate mai la stânga pe spectrul politic.

Unii observatori au apreciat că nu era clar dacă primul val de proteste declanșase schimbări dincolo de o conștientizare ceva mai pronunțată, în mediul politic și în societate, a legăturilor dintre AfD și extremiștii de dreapta. La sfârșitul anului 2024, cota AfD în sondaje era doar ușor mai scăzută decât înainte de proteste.

În 2025 Un val de proteste împotriva AfD, desfășurat în lunile ianuarie și februarie 2025, a fost comparat de observatori cu protestele din 2024. Noul val de proteste, care a avut loc cu puțin timp înainte de alegerile federale din 23 februarie, a reprezentat parțial o reacție la o rezoluție fără caracter obligatoriu privind restricționarea imigrației, pe care CDU/CSU o promovase în parlament cu sprijinul AfD pe 29 ianuarie 2025. Pentru manifestațiile din cadrul acestui val, unele instituții media au utilizat denumirea Brandmauer-Demos (demonstrații pentru „zidul de foc”), termen folosit anterior pentru a desemna strategia de a împiedica AfD să exercite orice influență asupra deciziilor parlamentare. Cu o zi înainte de alegeri, Merz a făcut declarații sfidătoare la adresa protestelor. +Proteste cu cel puțin 25.000 de participanțiDatăLocațieParticipanțiHamburg–StuttgartBerlinat least Munich–Berlin–