Isfiya, în arabă: عسفيا, în ebraică:עִסְפִיָא), numită uneori și Usfiya, este o comună în mare majoritate druză din nordul Israelului, guvernată de un consiliu local. Este locuită și de o minoritate de locuitori creștini și musulmani suniți și de câteva familii de evrei. Ea este situată pe Muntele Carmel și face parte din Districtul Haifa. În 2021 populația localității a fost de 12.136 locuitori, În 2003-2008 s-a făcut o încercare de a uni comuna cu orașul vecin Daliyat al-Karmel pentru a forma Ir Carmel (Carmel City), însă din 2008 cele două localități au revenit la statutul lor independent. Numele S-a presupus că numele Isfiya sau Usfiya ar fi legat de denumirea ebraică Husifa din vechime. După altă ipoteză, numele localității provine din cuvântul arab „'asfa” care înseamnă „vânt puternic”, „viscol” I.Reuveni 1999 p.773 si care face aluzie la vânturile și furtunile care lovesc așezarea în timpul iernii.
Istoria 250px|miniatura|dreapta|Suburbie a localității Isfiya 250px|miniatura|dreapta|Monede - shekeli fenicieni din Tyr - din tezaurul de la Isfiya 250px|miniatura|dreapta|Imagine din partea veche a localității Preistorie Locul a fost locuit încă din epoca bronzului. Perioada romană și bizantină Nucleul vechi al așezării Isfiya, la est de drumul regional 676, a fost clădit pe ruinele unei așezări antice și casele sale cu curți sunt foarte vechi.. Arheologii au dezvelit o clădire din secolele al II-lea -al IV-lea, precum și obiecte de ceramică și monede din această epocă . În 1930 a fost excavate ruinele unui oraș evreiesc (iudeu) din secolul al V-lea, Husifa sau Huseifa. Între vestigiile găsite s-au numărat o sinagogă cu un paviment cu mozaic având simboluri iudaice si inscripția „Pace asupra Israelului” - Shalom al Israel. S-a mai gasit și un tezaur de 4500 monede de argint din perioada romană. Numele Husifa este menționat și într-un cântec de jale (Kiná) ebraic din 629 e.n. care a fost găsit în Gheniza din Cairo. I.Reuveni 1999 p.772 și care deplânge distrugerea unor comunități evreiești din Husifa și Haifa, când creștinii s-au răzbunat pe evrei pentru sprijinul acordat cuceritorilor perși sasanizi.
Perioada califatelor arabe in locul numit Khirbet Sharak s-au gasit vestigiile unei așezări din epoca elenistică, bizantină și arabă timpurie.
Perioada cruciaților În localitate s-au găsit și vestigii cruciate. Isfiya este menționată ca fiind parte din domeniul Sultanatului mameluc în urma acordului de armistițiu (Hudna) încheiat în 1283 de cruciații din Acra cu sultanul mameluc Al-Mansur (Qalawun)
Dominația otomană După 1600 în vremea domniei emirului libanez Fahr ad-Din al Doilea, care a stăpânit în Munții Liban și s-a revoltat împotriva stăpânirii otomane, druzi din Liban Yuval Elezri 2003, p.418>s-au stabilit în aceste locuri care au devenit avanposturi de sud ale emiratului său Ei s-au întreținut, în principal, din producția de ulei de măsline, miere și struguri. În secolul al XVIII-lea au venit și câteva familii creștine din Ramallah și Bethlehem. După tradiția druză locală, localitatea a fost întemeiată de trei frați druzi din familia Wahib care fugiseră din Liban de teama unei vendete. Ei s-au așezat, mai întâi,la poalele Carmelului, deasupra locului unde se află astăzi kibuțul Yagur, dar au fost nevoiți să procure apă din râul Kishon care era destul de îndepărtat. Observând că păsările se adăpau mai sus, din izvorul pârâului Nahal Yagur, numit în arabă Ayn al Balad, ei s-au mutat acolo, asezându-se în două case dărăpănate. Ruinele uneia din ele, pe care fusese un relief cu cruce, se văd în piațeta dinaintea casei șeicului Labib și a vechii Hilwe (casă de rugaciuni druză) (ulița nr.3) Apoi frații s-au întors în Liban pentru a-și lua cu ei familiile. Locului găsit de ei i s-a dus vestea și așa au mai venit în zonă multe alte familii druze care au înființat 17 sate. Opt din ele - pe locul unor așezări din vremea stăpânirii bizantine (după mărturia lui Laurence Oliphant). În secolul al XIX -lea s-au stabilit în comuna și câteva familii egiptene. După izgonirea în 1841 a trupelor egiptene ale lui Ibrahim Pașa de către turcii otomani, Isfiya a fost unul din cele două comune de pe Muntele Carmel care au supraviețuit. Celelalte 17 sate au fost distruse de turci. Supraviețuirea localității s-a datorat, între altele, locului propice pentru apărare al așezării, vitejiei sătenilor ulterior și datorită cumpărării unei protecții din partea unei căpetenii din Galileea, Aqil Agha. Tristram 1864 p.112. care s-a făcut cunoscut ca apărător al druzilor, creștinilor si evreilor în fața atacurilor musulmane. . Mai târziu, când securitatea în zonă s-a ameliorat, locuitorii din Isfiya de la est de Yagur, au înființat așezarea sezonieră Jalami care a slujit agricultorilor care își lucrau ogoarele de pe poalele Carmelului.. În 1858 consulul englez Rogers estima numărul locuitorilor din Isfiya la 400, aceștia cultivând 20 feddani (8.4 hectare) de pământ.Conder and Kitchener, 1881, SWP I, p.282 282. În 1863 Henry Baker Tristram a vizitat comuna care, după descrierea sa, era, în acel moment, o așezare mixtă druză-creștină, condusă de un șeic creștin. .Tristram, 1865, pp 111 - 114 Tristram a observat că îmbrăcămintea femeilor din sat semăna mult cu cea a femeilor din Al-Bassa si era fie „simplă, fie peticită sau brodată cu cele mai fantastice și grotești forme” Weir, 1989,p. 80 citând pe Tristram 1865 p.68 68. În 1870 exploratorul francez Victor Guérin a constatat un număr de 600 locuitori, aproape toți druzi, cu excepția a 60 creștini ortodocși, aparținând Biserici Grecești Ortodoxe a Ierusalimului. Pretutindeni în sat erau grădini. Unele case erau foarte vechi și păreau să dateze din Evul Mediu inclusiv din vremea cruciadelor.Guérin, 1875, pp.248-249 În 1881 Fondul de Explorare a Palestinei a publicat descrierea Palestinei de Vest în care se menționează ca localitatea Isfiya se afla pe partea cea ma înaltă a cumpănei apelor Carmelului. Era un sat de mărime mijlocie din case de piatră, și având un izvor în sud-vest.Locuitorii erau cu toții druzi. În jurul satului se cultivau cereale și măsline.Conder and Kitchener, 1881, SWP I, pp. 281 -282 O listă a populatiei din 1887 număra 555 locuitori, din care 480 druzi și 75 creștini catolici.Schumacher, 1888, p.178 Când la nord de Safed, în 1896 la Mutallah (Metula) s-a întemeiat o așezare evreiască, druzii de acolo au refuzat să părăsească locul înainte de a primi despăgubiri rezonabile în 1904.L.Arie The Claim of Dispossession: Jewish Land-settlement and the Arabs, 1878-1948, 1984 Transaction Publishers isbn= 0-87855-964-7 pp.96-98. Unii din ei, între care familia Wahb, s-au mutat la IsfiyaFalah 1975, p. 45.
Palestina sub mandat britanic În 1922 recensământul efectuat de autoritățile mandatare britanice a găsit la Isfiya o populație de 733 locuitori - din care 590 druzi, 17 musulmani și 126 creștini. Creștinii erau divizați între 6 ortodocși, 6 romano-catolici, 107 greco-catolici (melkiți) și 7 maroniți. Barron, 1923, Table XI, Sub-District of Haifa, p.33 Barron, 1923, Table XVI, p. 49 La recensământul din 1931 Isfiya avea 251 case locuite, și o populație de 742 druzi, 187 creștini și 176 musulmani, în total:1105 locuitori. Cifrele acestea se referau și la câteva sate mai mici din apropiere - Ferma Damun, Ferma Shallala si Al-Jalama, Haifa. Mills, 1932, p. 92 În 1940 scriitorul evreu Yehoash a descris satul într-un reportaj în ziarul ebraic „Davar”:
Statistica din 1945 arăta un număr de 1790 locuitori: 1130 "alții" adică druzi, 180 musulmani și 300 creștini. Department of Statistics, 1945, p. 14 Aria localității era de 4.690 hectareGovernment of Palestine, Department of Statistics. Village Statistics, April, 1945. Quoted in Hadawi, 1970, p. 48 110 hectare erau destinate plantațiilor și zonei irigabile, iar 1735 hectare pentru cultivarea cerealelor.,Government of Palestine, Department of Statistics. Village Statistics, April, 1945. Quoted in Hadawi, 1970, p. 90 7,4 hectare reprezentau zona urbană.Government of Palestine, Department of Statistics. Village Statistics, April, 1945. Quoted in Hadawi, 1970, p. 140 Druzii din Isfiya i-au ajutat pe vecinii evrei in timpul răzmeriței arabe din 1929. În timpul Marii Revolte Arabe din Palestina (1936-1939), locuitorii satului au sprijinit un grup rebel local condus de Yusuf Abu Durra. Totuși, după ce mai mulți conducători locali au fost răpiți și omorâți, notabilii satului s-au adresat autorităților britanice și acestea au reprimat rebeliunea. Cu ajutorul unor arme primite de la britanici, druzii locali s-au organizat într-o unitate de auto-apărare. Ei au primit ajutor și de la kibuțul vecin Yagur În acea perioada druzii din Carmel au facut cunoștință cu liderul evreu Abba Hushi, poreclit de ei „Al Rais”, secretarul Consiliului muncitoresc (sindicat) din Haifa si s-a ajuns la o cooperare între ei si prncipala forta paramilitară evreiască Hagana care le-a furnizat uneori arme
Druzii au ajutat Hagana cu informatii și în obtinerea de arme, si la un anumit moment au ascuns comandanți evrei căutați de autoritățile britanice. În timpul valului britanic de arestări de „Sâmbata neagră” )(29 iunie 1946), Abba Hushi a fost ascuns vreme de trei luni în casa șeicului Labib Hussein Abu Rukun, muhtarul satului Isfiya. În cele din urmă, cu complicitatea gazdelor, Abba Hushi a reușit să fugă travestit în femeie in kibuțul Yagur.
Statul Israel În timpul Războiului arabo-israelian din 1948-1949, cunoscut ca Războiul de independență al Israelului, o unitate de voluntari druzi din Isfiya a fost cea dintâi care s-a înrolat în armata israeliană. 8 dintre fiii comunei au căzut de partea Israelului în luptele din Galileea. În 1956 druzii și-au asumat serviciul militar obligatoriu în armata israeliană. Cei dintâi ofițeri druzi în armata israeliană, Muna Ismail Kablan și Karm Mansur, au fost din Isfiya. Sub administrația israeliană, Isfiya a rămas predominant druză, iar câțiva evrei s-au așezat aici ca și în alte sate druze din cauza chiriei mai scăzute. .http://www.israelnationalnews.com/News/News.aspx/142435 Canalul TV 7 Începând din anii 1960 localitatea a căpătat un caracter semi-urban, majoritatea locuitorilor întreținându-se din comerț, servicii și din serviciul în armata israeliană. În a doua jumătate a anilor 1990 au fost alipite la Isfiya satul arab creștin nerecunoscut oficial Ruhana (la 2 kilometri nord-vest de Isfiya), satul beduin nerecunoscut Sueitat (la 2.5 kilometri nord-vest de Isfiya) și satul beduin nerecunoscut oficial Kleitat (la 2 kilometri nord-vest de Isfiya) de asemenea Isfiya a absorbit pe locuitorii satului nerecunoscut Arab al Ray (care se afla la 3 kilometri est de Isfiya) În anii 2003-2008 s-a încercat unirea localităților Daliyat al Karmel si Isfiya într-un oraș Ir Karmel sub conducerea lui Wajih Kayuf, și apoi a unui comitet numit condus de Gabi Ofir. În cele din urmă Knessetul a anulat unificarea.
La 18 august 2009 rezultatele alegerilor pentru primărie au fost anulate de tribunal din motiv de falsificări și s-au ținut din nou la 16 septembrie, când candidatul Wajih Kayuf l-a învins pe Bahij Mansur cu o diferență de 898 voturi. La 2 decembrie 2010 mii de locuitori au trebuit evacuați din cauza marelui incendiu care a lovit pădurile de pe Muntele Carmel. În 2018 comisia geografică Haifa a recomandat extinderea ariei de jurisdicție a primăriei Isfiya de la 700 hectare la 1900 hectare. În iunie 2022 această măsură a fost aprobată de Ministerul de interne.
Politica și administrație Lista primarilor - din 1948 încoace: Labib Abu Rokun Najib Mansur Raslan Abu Rokun Sharif Abu Rokun Kanj Mansur Wajiya Kayuf Akram Hassun
Geografie Așezarea geografică Isfiya se află la 15 kilometri sud-est de Haifa (5-8 km de marginea aglomerației urbane Haifa), la 1 kilometru nord de Daliyat al Karmel și la circa 75 kilometri nord-est de Tel Aviv.
Relieful