Nicolae Haralambie (n. 27 august 1835, București – d. 3 aprilie 1908, București) a fost un politician și general român, unul dintre cei trei membri ai Locotenenței Domnești care a condus statul în 1866, de la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și până la înscăunarea lui Carol I.
Distincții A fost distins cu 20pxOrdinele „Steaua României” în grad de Mare Ofițer (11 martie 1878) și 20px „Coroana României” în grad de Mare Cruce (14 iunie 1882).Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 102
Note
Categorie:Nașteri în 1835 Categorie:Nașteri pe 27 august Categorie:Decese în 1908 Categorie:Decese pe 3 aprilie Categorie:Bucureșteni Categorie:Generali români Categorie:Guvernele Ion Ghica Categorie:Miniștrii apărării naționale Categorie:Politicieni români din secolul al XIX-lea Categorie:Români din secolul al XIX-lea Categorie:Mare Ofițer al Ordinului Steaua României Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României Categorie:Decese în București Categorie:Înmormântări în Cimitirul Bellu