Metoděj Jan Zavoral OPraem, menționat, de asemenea, ca Metoděj Zavoral, Methoděj Zavoral, Method Zavoral, Metodiu Zavoral sau Metodie Zavoral, () a fost un preot romano-catolic și om politic ceh, care a îndeplinit funcția de abate al mănăstirii premonstratense Strahov din Praga (1906–1942) și a devenit una dintre cele mai importante personalități catolice cehe din prima jumătate a secolului al XX-lea.Michal Pehr, Cestami křest̕anské politiky: biografický slovník k dějinám křst̕anských stran v českých zemích, Akropolis, Praga, 2007, p. 304.
Abatele Zavoral a desfășurat o activitate susținută în domeniul carității: a înființat și a condus instituțiile pentru nevăzători din cartierul Hradčany și de pe insula Kampa (ambele din Praga) și a înființat un spital mănăstiresc în timpul Primului Război Mondial, unde au fost primiți în mod preferențial, la intervenția profesorului Jan Urban Jarník, soldați români răniți din Transilvania. După proclamarea independenței Cehoslovaciei, a fost deputat al în (1918–1920) și apoi senator în (1920–1924).
S-a implicat activ în perioada interbelică în dezvoltarea relațiilor culturale cehoslovaco-româneGh. Staca, „Limba și literatura românească în Cehoslovacia”, în Universul, anul XLVI, nr. 250, 27 octombrie 1928, pp. 5–6.Libuše Valentová, „Relațiile ceho-române – un exemplu de apropiere prin cultură”, în Quaestiones Romanicae, Lucrările Colocviului Internațional Comunicare și cultură în România europeană (ediția a VI-a / 16–17 iunie 2017), Universitatea de Vest din Timișoara – Universitatea din Szeged, „Jozsef Attila” Tudomanyi Egyetem Kiado Szeged, 2018, pp. 32–33. și a fost unul din fondatorii și primul președinte al Institutului Cehoslovaco-Român din Praga,Antonin Mach, „Scrisori din Praga. Noul președinte al Institutului Român din Praga”, în Universul, anul LVIII, nr. 190, 17 iulie 1941, p. 7. fiind ales membru de onoare din străinătate al Academiei RomâneDorina N. Rusu, Istoria Academiei Române în date: (1866–1996), Editura Academiei Române, București, 1997, p. 200.Marcel D. Popa, Dicționar enciclopedic, vol. 7 (T–Z), Editura Enciclopedică, București, 2009, p. 514. și distins cu decorații și numeroase onoruri românești.
Biografie Stareț al Mănăstirii Strahov stanga|miniatura|În anul 1908, la inițiativa abatelui Metoděj Zavoral, a fost construită o replică a statuii Sf. Ioan Nepomuk, ce fusese amplasată în 1722 deasupra zonei de început a torentului Svatojánské. S-a născut la 28 august 1862Milan Churaň, Kdo byl kdo v našich dějinách ve 20. století, partea II-a, Nakl. Libri, Praga, 1998, p. 295.Stephen Taylor (ed.), Who's who in Central and East-Europe 1933/34, vol. 2, The Central European Times Publishing, Zürich, 1935, p. 1096. în orășelul Neveklov (care făcea parte atunci din Austro-Ungaria, iar astăzi se află în districtul Benešov din regiunea Boemia Centrală a Cehiei), în familia dulgherului săracH. Petra-Petrescu, „Însemnări: Abatele Metodiu Zavoral”, în revista Transilvania, Sibiu, anul LXXIII, nr. 7–8, iulie–august 1942, pp. 642–644.Horia Petra-Petrescu, „Abatele Zavoral a fost iarăși între noi”, în revista Societatea de mâine, Cluj, anul VII, nr. 21, 1 noiembrie 1930, pp. 369–370. Jan Zavoral și al soției sale, Anna Pantak. Tatăl său sărăcise în urma crahului financiar al Bursei de Valori din Viena din mai 1873 și nu și-a putut trimite fiul la o școală înaltă. Unul din primele momente când micul Jan a conștientizat că erau săraci a fost atunci când tatăl său a murit, iar medicul a venit abia după 4-5 ore pentru a constata decesul și nici măcar nu a mai intrat în cameră, ci a completat din pragul ușii actul de deces. „Eu stăteam lângă pat. N'am să uit căutătura medicului niciodată! Și nici starea mea sufletească! — Simțeam că sunt sărac.”, a mărturisit el ulterior.
Micul Jan a început astfel studiile secundare la Gimnaziul Piarist din Benešov și le-a încheiat în anul 1880 la Gimnaziul Academic din Praga. Caracterul său mândru l-a făcut să-și ascundă sărăcia și a mâncat adesea doar o coajă de pâine la prânz, spunând colegilor săi că mănâncă la „mensa academica”.***, „Cronică: Cronica culturală”, în revista Transilvania, Sibiu, anul LIII, nr. 9, septembrie 1922, pp. 601–602. S-a dovedit a fi un elev eminent și a putut să-și încheie studiile cu ajutorul unei burse oferite de un protector. În 1880, anul absolvirii studiilor secundare, s-a alăturat Ordinului Premonstratens și a intrat ca novice în Mănăstirea Strahov din Praga. A urmat apoi studii la Facultatea de Teologie a Universității Caroline din Praga, a depus profesiunea solemnă de credință în 1884 și a fost sfințit preot romano-catolic în 1885.
A activat în anii următori pe post de capelan în târgul Sepekov (1885–1888) și apoi capelan în orașul Jihlava (1888–1905), unde a lucrat simultan ca profesor de religie și limba și literatura cehă la Școala Reală Superioară Germană. A acumulat în acești ani o cultură generală bogată și a învățat să vorbească mai multe limbi străine: germană, engleză, latină, franceză și spaniolă, devenind un admirator pasionat al limbilor romanice.Jindra Hušková-Flajšhansová și corespondenții săi români, Editura Minerva, București, 1991, p. 40. În anul 1905 a fost chemat la Praga și un an mai târziu, la 24 ianuarie 1906, a fost ales abate al mănăstirii premonstratensiene Strahov.Marek Šmid, Daniel Atanáz Mandzák, Eva Hajdinová, Svatý stolec a Československo, vol. II: Edice dokumentů z let 1923–1925, Nakladatelství Karolinum, Praga, 2022, p. 96. Și-a ales ca motto pe blazonul abațial versetul „Charitas omnia vincit!” („Caritatea le învinge pe toate!”). A condus obștea Mănăstirii Strahov în perioada 1906–1942 și a administrat 23 de parohii bogate. Mănăstirea Strahov (care fusese înființată pe la 1140 de episcopul Jindřich Zdík de Olomouc, în timpul domniei regelui Vladislav al II-lea) era în acea vreme un focar principal de cultură al Boemiei și avea cea mai mare bibliotecă, după cea a Universității Caroline,I.Ș. [Ioan Șiadbei], „Recenzii: Dr. Ioan Urban Jarnik, Șezători romînești de pe muntele Sion din Praga, Tipografia „Politika”, Praga”, în revista Viața Romînească, Sibiu, anul XIV, nr. 7, iulie 1922, pp. 141–142. cu peste 100.000 de volume, 2.000 de manuscrise și 1.200 de incunabule, o galerie cu peste 1.100 de tablouri și colecții mari de arme, minerale, instrumente științifice, odăjdii și vase sfinte.
Sărăcia îndurată în anii copilăriei l-a apropiat de cei necăjiți, cărora a încercat să le aline suferințele în măsura posibilităților sale, și a căutat, prin predicile sale, să sădească responsabilitatea socială în sufletele enoriașilor săi. Abatele Zavoral a desfășurat, astfel, pentru aproape întreaga viață o activitate susținută în domeniul carității: a vizitat ani de zile spitalele, închisorile și casele săracilor, și, în paralel, a înființat și condus zeci de ani instituțiile pentru nevăzători din cartierul Hradčany și de pe insula Kampa (ambele din Praga), fiind supranumit „părintele orbilor” (în ). După începerea Primului Război Mondial, a fost ales președintele unei societăți pentru ajutorarea văduvelor de război din Boemia și, mai târziu, a fost ales pentru a conduce secția cehă a Crucii Roșii. Rangul său ecleziastic îl obliga să participe la diverse adunări și ședințe cu membri ai aristocrației austriece, dar a mărturisit de multe ori că se simțea cel mai bine în mijlocul săracilor și bolnavilor, căci aceștia aveau suflete curate și spuneau ceea ce gândeau.
Primul Război Mondial dreapta|miniatura|250 px|Abatele Metoděj Zavoral. În timpul Primului Război Mondial (1914–1918) a înființat un spital mănăstirescJirí Felix, „Cehii și limba română”, în Analele Universității București: Limbi și literaturi străine, Editura Universității din București, anul LX, 2011, nr. 1, p. 155. cu peste 100 de paturiTr. Ionescu-Nișcov, „Relații cehe-române în cursul primului război mondial. Jan Urban Jarník, Josef Špachta, abatele Metodiu Zavoral și soldații răniți, români de origină, aflați în lazaretele din Praga”, în Romanoslavica, Asociația Slaviștilor din Republica Socialistă România, Universitatea din București, anul XVIII, 1972, p. 494. în sălile spațioase ale vechiului restaurant (sau, după alte surse, în sala de teatru sau sala de festivități), unde au fost primiți în mod preferențial, la intervenția profesorului Jan Urban Jarník, soldați români răniți, care erau originari din Transilvania, Banat și Bucovina și fuseseră înrolați în Armata Austro-Ungară. Jarník a căutat răniți români internați la diferite spitale militare din Boemia și i-a adus la spitalul mănăstiresc, patronat de prietenul său, abatele Zavoral, unde le-a citit în traducere poveștile populare ale Boženei Němcová și le-a alinat suferințele, vorbindu-le pe limba lor.Traian Ionescu-Nișcov, „Jan Urban Jarník mezi Rumuny” („Jan Urban Jarník printre români”), în Acta Universitatis Carolinae: Historia Universitatis Carolinae Pragensis, tomul XVI, fasc. 1, Univerzita Karlova, Praga, 1976, pp. 25–27. Profesorul a adus acolo eleve cehe pentru a-i îngriji pe răniți, iar una dintre acestea, Jindřiška (Jindra) Flajšhansová, a fost impresionată de doinele fredonate de răniții aflați departe de țară și a urmat mai târziu studii de limba română, punând bazele Lectoratului de limba română de la Universitatea Comenius din Bratislava. Tot el a scris un scurt ghid de conversație româno-ceh pentru uzul medicilor și surorilor de caritate, care îngrijeau militari români răniți.***, „15 ani dela independența Cehoslovaciei. Frăția cehoslovaco-română. Un interview al abatelui Zavoral”, în Gazeta Transilvaniei, Brașov, anul XCVI, nr. 84, duminică 29 octombrie 1933, pp. 2–3.Tr. Ionescu-Nișcov, „Relații cehe-române în cursul primului război mondial. Jan Urban Jarník, Josef Špachta, abatele Metodiu Zavoral și soldații răniți, români de origină, aflați în lazaretele din Praga”, în Romanoslavica, Asociația Slaviștilor din Republica Socialistă România, Universitatea din București, anul XVIII, 1972, p. 497.Traian Ionescu-Nișcov, „Jan Urban Jarník mezi Rumuny” („Jan Urban Jarník printre români”), în Acta Universitatis Carolinae: Historia Universitatis Carolinae Pragensis, tomul XVI, fasc. 1, Univerzita Karlova, Praga, 1976, pp. 25–26.