Insula Ré (În dialectul vechi local, Ile de Rét) este o insulă franceză situată în Golful Biscaya, în largul coastei Aunis.
Facând parte din arhipelagul charentez, este a patra cea mai mare insulă din Franța metropolitană, după Corsica, insula Oléron și Belle-Île-en-Mer. Odată parte integrantă a provinciei Aunis, acum este atașată departamentului Charente-Maritime și regiunii Nouvelle-Aquitaine. Din martie 2015, formează un singur canton: cantonul Île de Ré.
Centrul istoric al insulei este Saint-Martin-de-Ré, care, împreună cu comuna vecină La Flotte, formează unitatea urbană La Flotte, având o populație de 5 302 locuitori în 2013. Totuși, comuna cu cea mai mare populație este Sainte-Marie-de-Ré (3 363 locuitori).
Insula Ré este separată de continent prin strâmtoarea Bretonă și se află la nord de insulele Aix, Oléron, Madame și Nôle, precum și a forturilor Boyard, Énet și Louvois situate în strâmtoarea Antioche la sud. Din 19 mai 1988, este legată de continent prin podul insulei Ré. Destinație turistică, insula este poreclită „Ré la blanche” datorită nuanței caracteristice a caselor sale tradiționale.
Geografie
Insula Ré este situată pe coasta de vest a Franței, în mijlocul litoralului Atlantic, în largul coastelor Charente-Maritime și la sud de Vendée, în fața portului La Rochelle și la 1,7 km în punctul cel mai apropiat de continent.
Caracteristici Insula Ré, orientată general de la NV la SE, se întinde pe o lungime de 24,6 km și lățimea sa variază între 1,30 și 5,9 km. Are o lungime totală a litoralului de aproape 100 km, din care jumătate este alcătuită din plaje, în special pe coasta de sud-vest.
Suprafața sa este de aproximativ 85 km², ceea ce o face a patra insulă ca mărime din Franța metropolitană, mult în spatele Corsicii (8 680 km²), și apropiată de Insula Oléron (174 km²) și Belle-Île-en-Mer (85,63 km²). Insula are un istm: Martray. Foarte îngust, acesta măsoară doar 0,33 km în lățime și separă Fier d'Ars, un golf situat la nord de strâmtoarea d'Antioche, la sud. Relief-ul insulei este predominant plat și cel mai înalt punct se află la Peu-des-Aumonts, o localitate din comuna Le Bois-Plage-en-Ré, la 20 de metri altitudine.
La extremitatea sa estică, pe teritoriul comunei Rivedoux-Plage, în punctul Sablanceaux, insula este legată de continent în La Repentie/La Pallice prin podul insulei de Ré, lung de trei kilometri și inaugurat la 19 mai 1988. Forma în clopot a podului în partea sa centrală a fost impusă de Marina Națională - la 30 de metri deasupra mării - permițând astfel trecerea navelor de război. Virajul pe care îl face podul pe aproape întreaga sa lungime permite ocolirea unei gropi adânci întâlnite pe traseul axei La Pallice - Sablanceaux (conform fostului deputat al insulei, Alain de Lacoste-LareymondiePrefața la ).
Coastele insulei Ré
Coasta de nord, de la est la vest Golf mare, plajă de nisip, dune mici (Rivedoux-Plage) Stânci mici (10 m, La Flotte, Saint-Martin-de-Ré) Coastă joasă, pietriș (La Couarde nord) Golf mărginit de mlaștini (La Fosse de Loix) Plajă mică apoi pietriș și bolovani (Loix) Golf mare mărginită de mlaștini (Fier d'Ars) Plajă de nisip și dune mari (20 m, Les Portes-en-Ré) Cap stâncos, plajă de nisip, dune mari (20 m) și cap stâncos (Saint-Clément-des-Baleines)
La maree joasă sunt dezvăluite numeroase ferme de stridii. Fier d'Ars este un golf de 800 de hectare situat în nord-vestul insulei.
Coasta de sud, de la est la vest Plajă cu nisip, dune mici, stânci mici (5 m, Rivedoux-Plage) Plajă cu nisip, stânci mici (5 m, Sainte-Marie-de-Ré) Plajă mare cu nisip, dune mari (20 m, Le Bois-Plage-en-Ré, La Couarde-sur-Mer) Coastă joasă și plajă cu nisip (Le Martray, cel mai îngust loc de pe insula Île de Ré, un istm de câțiva zeci de metri, în timpul mareelor mari). Coastă joasă și plajă cu nisip (Ars-en-Ré sud vest). Plajă cu nisip și dune mari (20 m, Saint-Clément-des-Baleines)
Coasta de sud este întărită cu un dig dincolo de La Couarde până la Saint-Clément-des-Baleines, cu excepția locurilor unde dunele mari protejează terenurile (capul Grignon, La Combe à l’Eau), riscul fiind ca furtunile dinspre vest să invadeze terenurile și să taie insula în două (Le Martray).
La reflux, este posibil să se observe vestigiile ecluzelor pentru pescuit, dintre care unele au fost restaurate la Sainte-Marie-de-Ré.
Mediul maritim La nord, strâmtoarea Bretonă: Coastele departamentului Vendée.
La est, La Rochelle: Portul La Pallice; Portul Minimes.
La sud-est și sud, strâmtoarea Antioche: Insula Aix; Insula Madame; Fortul Boyard; Insula Oléron.
La vest: Golful Biscaya.
Comune Insula Ré este formată din zece comune, care alcătuiesc cantonul Île de Ré. Aceste zece comune sunt, în ordine alfabetică (populația în 2021 este indicată între paranteze): Ars-en-Ré (1 297 loc.) ; Le Bois-Plage-en-Ré (2 229 loc.) ; La Couarde-sur-Mer (1 104 loc.) ; La Flotte (3 017 loc.) ; Loix (739 loc.) ; Les Portes-en-Ré (587 loc.) ; Rivedoux-Plage (2 374 loc.) ; Saint-Clément-des-Baleines (698 loc.) ; Saint-Martin-de-Ré (2 263 loc.) ; Sainte-Marie-de-Ré (3 372 loc.).
Cel mai populat oraș este Sainte-Marie-de-Ré. Saint-Martin-de-Ré, capitala istorică a insulei, formează însă, împreună cu comuna vecină La Flotte, o aglomerație, unitatea urbană La Flotte, care adună 5.302 de locuitori în 2013INSEE, Cifre cheie (în franceză)., ceea ce o face cel mai important centru urban al insulei. Cea mai puțin populată comună este Les Portes-en-Ré.
De mici așezări vechi, care formează în prezent sate, au devenit sedii de comună (Le Bois și Saint-Clément); în timp ce alte așezări, rămase izolate geografic, sunt administrativ atașate unor comune, cum ar fi Le Martray la Ars-en-Ré, sau La Noue și Les Grenettes la Sainte-Marie-de-Ré.
Clima
thumb|left|Insula Ré se bucură de un climat blând. Mimozile în februarie. thumb|O străduță și un ghiveci cu nalbe. Climatul de pe insula Ré este oceanic. Insula Ré beneficiază de un climat destul de blând datorită poziției sale geografice și curentului marin cald al Golfului. Insula este foarte însorită, cu aproximativ 2.300 de ore pe an, situându-se după sud-estul Franței și Corsica. În schimb, ploile sunt destul de frecvente în timpul iernii și toamnei. Aceste caracteristici se datorează faptului că relieful este aproape inexistent. În timpul verii, căldura este atenuată de apropierea mării. În timpul iernii, temperatura este destul de blândă, iar căderile de zăpadă sunt puțin frecvente.
Totuși, au existat câteva evenimente meteorologice importante care au marcat istoria insulei Ré. În 1606, insula a fost lovită de o iarnă teribilă, cronicarii au relatat că "trecerea de la Loix și Fier d’Ars erau atât de înghețate încât se putea trece liber pe gheață". Evenimente similare au avut loc în 1890 și în 1891.
Fauna si Flora Rezervația naturală natională Lilleau des Niges (în franceză). este situată în partea de nord a insulei. În fiecare an, zeci de mii de păsări migratoare tranzitează aici, inclusiv gâște și rațe iarna, privighetori și rândunici de mare primăvara, precum și călifari, egrete și alte specii de păsări.
La câțiva kilometri distanță, pădurile Trousse-Chemise, Lizay, Combe-à-L'eau și Henri IV, mărginite de plaje și dune, dezvăluie o floră specifică mediilor dunare (linaria, garofite de plajă). Pinii maritimi și stejarii verzi găzduiesc în subpădure plante caracteristice plante caracteristice maquisului și tufășurilor din sudul Mediteranei.
Amplasate puțin în afara insulei, la La Couarde, Loix și Ars-en-Ré, mlaștinile sărate ascund, de asemenea, o floră specifică zonelor mlăștinoase: salicornie, limba-peștelui, muștar negru (Brassica nigra).
În 1994, a fost publicat un inventar complet al plantelor vasculare prezente pe insula Ré. Într-adevăr, insula Ré găzduiește câteva plante rare, printre care celebrul Ciste hirsute (Cistus hirsutus = C. psilosepalus) în pădurea Trousse Chemise.
Seismicitate L'insulă a experimentat cutremure de-a lungul istoriei sale, iar legendele atribuie crearea insulei unor cutremure teribile (vezi mai jos la Legende).
thumb|Pădurea Trousse-Chemise, Les Portes-en-Ré: retragerea cordonului de dune determină expunerea rădăcinilor unui pin după o maree ridicată.
Amenințări climatice și naturale Datorită altitudinii sale reduse, insula Ré se află în prima linie în fața creșterii nivelului mării ca urmare a schimbărilor climatice globale. O creștere a nivelului mării între 110 și 770 mm (adică între 11 și 70 de centimetri), consecutivă topirii ghețarilor, ar putea duce la dispariția insulei Ré (care se află la o altitudine maximă de 20 de metri deasupra nivelului mării) până la sfârșitul secolului al XXI-lea. Cu toate acestea, ridicarea regională a terenului, măsurată în 2010 la peste 2,7 mm/an (conform maregrafului din La Pallice)Apărare litorală – Studii de consultanță generală (în franceză)., pare să fie mai mare decât creșterea nivelului mării, ceea ce face acest risc puțin probabil.
Semnele de retragere a litoralului sunt vizibile în mai multe locuri de pe periferia insulei:
eroziunea micilor stânci de pe coasta nordică (mai mulți metri pe an la pădurea Trousse-Chemise); reducerea lățimii plajelor de pe coasta sudică și atacul cordoanelor de nisip în timpul mareelor mari.
La sfârșitul anului 2019, în urma unei consultări publice, prefectul regiunii Nouvelle-Aquitaine a decis să interzică pescuitul cu plasă de fund pe platoul Rochebonne, în largul coastei insulei, pentru a proteja peștii zburători și delfinii. Suprafața de aproximativ 100 km² este clasificată Natura 2000 datorită fragilității sale.
Date demografice Omul a fost prezent pe insulă cu câteva mii de ani în urmă, așa cum o atestă un silex din perioada protoistorică. Cu toate acestea, insula rămâne mult timp izolată, chiar și în perioada galoromană, când insula Ré, care era atunci un arhipelag compus din insule mici, este puțin colonizată.
La începutul Evului Mediu, Ré rămâne foarte puțin locuită, dar exploatarea terenurilor sale și în special exploatarea sărăturilor în timpul perioadei medievale generează o populație pe insulă care se dezvoltă treptat. În mijlocul Evului Mediu, satele sunt create peste tot, în jurul bisericilor parohiale, iar întreaga viață rurală este deja bine organizată. În acea perioadă, insula Ré numără probabil între 8 000 și 10 000 de locuitori.
În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, în plină "epocă de aur", insula Ré numără aproape 17 000 de locuitori, puțin mai puțin decât în prezent.
Vârful este atins în 1831, cu 17 976 de locuitori. Acest număr scade constant începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (încă din timpul celui de-al Doilea Imperiu) până în perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial.
thumb|Rivedoux-Plage. Portul și podul în fundal. Din 1946, populația insulei Ré nu a încetat să crească, accelerând semnificativ după construcția podului în 1988.
Printre statisticile interesante, trebuie menționat faptul că 20% dintre locuitorii din Ré au mai puțin de douăzeci și cinci de ani.
Densitatea populației este de 207 locuitori pe km² în 2006, iar creșterea populației a fost semnificativă între 1990 și 1999 (+18%).
În afara sezonului, insula este locuită de aproximativ 18.000 de locuitori, acest număr fiind multiplicat de zece în plin sezon estival.
De la închiderea maternității din Saint-Martin-de-Ré, în anii 1970, cu rare excepții, nu mai au loc nașteri pe insula Ré. De fapt, femeile gravide sunt direcționate către maternitățile din La Rochelle.
Toponimie Atestări vechi Numele insulei este menționat sub formele "Ratis" în secolul al VII-lea (Anonimul din Ravenna, cosmografie) și "Radis" (fără dată). André Cherpillod citează doar ultimele două forme latine, menționând în mod curios că prima dintre ele, adică "Radis", a fost schimbată în "Rhea", numele unei zeițe, Insula Rhea în latină medievală în secolele al XII-lea și al XIII-lea.
Etimologie