Jiří Staca, cunoscut și ca George StacaStephen Taylor (ed.), Who's who in Central and East-Europe 1933/34, vol. 2, The Central European Times Publishing, Zürich, 1935, p. 922.***, „Relațiile culturale româno-cehoslovace — Premergătorii prieteniei cehoslovace — Relațiile universitare — Opere românești traduse in limba cehă — Convorbire cu d-na dr. Jindra Huskova-Flajshansova”, în Universul, anul XLVIII, nr. 272, luni 3 noiembrie 1930, p. 4. sau Gheorghe Staca,Gh. Staca (prof. dr.), „Limba și literatura românească în Cehoslovacia”, în Universul, anul XLVI, nr. 250, sâmbătă 27 octombrie 1928, pp. 5–6.Traian Ionescu-Nișcov, Relații social-culturale ceho-române (Epoca modernă), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 156. () a fost un filolog și traducător româno-ceh de origine aromână,Vladimír Hořejší, „«Časopis pro moderní filologii» (Revista de filologie modernă) Anul XXXVI, Praga, 1954”, în Academia Republicii Populare Romîne, Institutul de Lingvistică din București, Studii și cercetări lingvistice (SCL), Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, anul VII, nr. 1–2, ianuarie–iunie 1956, p. 152.Nota 6 a lui Traian Ionescu-Nișcov la scrisoarea din 22 iulie 1909 a lui Jan Urban Jarník către Andrei Bârseanu, în Jan Urban Jarník, Corespondență, vol. 1, Ed. Minerva, București, 1980, p. 113. care a avut o contribuție importantă la cunoașterea limbii române în Cehoslovacia și la dezvoltarea relațiilor româno-cehoslovace în perioada interbelică.Neamul Românesc, anul XX, nr. 49, 1 martie 1925, p. 4.I.C. Cazan, „Carte românească pentru străini”, în România, anul II, nr. 471, 20 septembrie 1939, p. 2.

S-a născut în regiunea Macedonia de Vest a Imperiului Otoman și, după ce a urmat studii de filologie romanică la a Universității Caroline din Praga (FFUK), s-a stabilit în Cehoslovacia, unde a lucrat mai întâi ca profesor la Gimnaziul Real din districtul Královské Vinohrady al Pragăi***, Vysoké, střední a odborné školství. A školské úřady republiky Československé. Ročník III (1922–1923), Nákladem Ministerstva školství a národní osvěty, Praga, 1923, p. 135. și apoi pentru o lungă perioadă, începând din anul 1921,Scrisoarea din 13 august 1921 a lui Jan Urban Jarník către Horia Petra-Petrescu, în vol. Jan Urban Jarník, Corespondență, vol. 1, Editura Minerva, București, 1980, p. 352. ca profesor de română, italiană și spaniolă la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Praga.„Předmluva” („Prefață”), în Jiří Staca, Vladimír Hořejší, Ioan Săcăreanu și Zdeněk Wittoch, Rumunsko-český slovník („Dicționar româno-ceh”), Státní pedagogické nakladatelství, Praga, 1961, p. 5.Scrisoarea de „înainte de aprilie 1915” a lui Jan Urban Jarník către Horia Petra-Petrescu, în Jan Urban Jarník, Corespondență, vol. 1, Ed. Minerva, București, 1980, p. 317. El a predat în paralel ca lector extern, începând din anul 1919, cursuri de limba română la Universitatea Carolină din Praga și a făcut parte, alături de Marie Kavková,Paul Magheru, „Limba și literatura română în universitățile din Cehoslovacia”, în Societatea de Științe Filologice din Republica Socialistă România, Limbă și literatură, vol. I, 1986, p. 61.Teodora Alexandra, „Dr. Docent Jiři Felix, profesor Honoris Causa al Universității din București, la cei 80 de ani ai săi”, în Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, vol. XLVII (volum dedicat celei de-a 90-a aniversări a profesorului Mirco Jivcovici), nr. 3, Editura Universității din București, 2011, p. 259. Antonín KřečanJirí Felix, „Cehii și limba română”, în Analele Universității București: Limbi și literaturi străine, Editura Universității din București, anul LX, 2011, nr. 1, p. 155. și Josef Dvořák, din primul colectiv de profesori ai noii secții de limba română, care a fost înființată în anul universitar 1950–1951 în cadrul Catedrei de Limbi Romanice de la Facultatea de Filosofie a Universității Caroline din Praga.

A publicat în perioada interbelică două manuale pentru studiul limbii române, un manual ceh de gramatică a limbii române intitulat Učebnice jazyka rumunského : mluvnice, praktické rozhovory a korespondence („Manual de limba română: vocabular, conversații practice și corespondență”, 1925), pe care l-a redactat în colaborare cu dr. Gustav Žďárský, și un ghid de conversație ceho-român intitulat Čech mezi Rumuny (rumunsky) („Cehul printre români”, 1938), și a adunat material pentru un dicționar român-ceh de mărime medie, care a fost publicat însă abia în 1961 sub titlul Rumunsko-český slovník („Dicționar româno-ceh”). A tradus, de asemenea, câteva piese de teatru românești, printre care Năpasta și O scrisoare pierdută ale lui Ion Luca Caragiale și Omul cu mârțoaga a lui Gheorghe Ciprian.Zdeněk Bár (prof.), „Literatura română în Cehoslovacia”, în Patria, anul XIX, nr. 144, 4 iulie 1937, p. 1.

George Staca a fost, alături de profesorul Jan Urban Jarník, unul dintre fondatorii Societății Ceho-Române,Fr. Bous, „Praga–București. Legăturile culturale între cele două țări”, în Dimineața, anul XXVIII, nr. 9297, 12 noiembrie 1932, p. 7.V. Șesan, „Legături culturale economice ceho-românești”, în Glasul Bucovinei, Cernăuți, anul III, nr. 398, 11 aprilie 1920, p. 1.František Bous, „Relațiunile culturale cehoslovaco-române”, în Adevěrul, ediție specială, anul L, nr. 16185 (16186), 30 octombrie 1936, p. 23. înființate în aprilie 1920 la Praga, imediat după încheierea Primului Război Mondial, și a îndeplinit apoi funcția de vicepreședinte al Institutului Cehoslovaco-Român,***, „Institutul cehoslovac-român”, în Adevěrul, anul XLIII, nr. 14384, 15 noiembrie 1930, p. 2.***, „Propaganda românească în Cehoslovacia”, în Curentul, anul III, nr. 1012, 15 noiembrie 1930, p. 7.***, „Cursuri de limba română la Praga”, în Epoca, nr. 541, 15 noiembrie 1930, p. 1.***, „Activitatea institutului cehoslovac-român din Praga”, în Universul, anul XLVIII, nr. 285, 16 noiembrie 1930, p. 5.***, „Conferințe despre România în Cehoslovacia”, în Epoca, nr. 833, 5 noiembrie 1931, p. 2. care fusese format în anul 1927 prin transformarea vechii societăți ceho-române. A promovat imaginea României în Cehoslovacia prin intermediul unor conferințe de informare, care au fost organizate în capitala Praga și în mai multe orașe din provincieN. Batzaria, „Cunoașterea României în străinătate”, în Dimineața, anul XXX, nr. 9709, 8 ianuarie 1934, p. 1. și a desfășurat, de asemenea, o amplă activitate diplomatică în calitate de consul general onorific al României la Praga, pe care a îndeplinit-o timp de mai mulți ani, începând din 15 noiembrie 1922.Decretul Regal nr. 5410 din 5 decembrie 1922, publicat în Monitorul Oficial, nr. 203, sâmbătă 16 decembrie 1922, p. 9602. Decretul precizează că înființarea consulatului onorar (de categoria a II-a) de la Praga s-a făcut în urma raportului nr. 59.074 al ministrului secretar de Stat ad-interim al afacerilor străine, G.G. Mârzescu.***, „Consulare”, în Argus, anul XIII, nr. 2901, luni 18 decembrie 1922, p. 1.***, „Ultime informații”, în Adevěrul, anul XXXV, nr. 11897, duminică 17 decembrie 1922, p. 3. În semn de recunoaștere a meritelor sale, a fost decorat în perioada interbelică cu mai multe ordine românești și străine, printre care Ordinul „Coroana României” și Ordinul „Coroana Italiei”.

Biografie Primii ani

S-a născut la 19 februarie 1884 în satul Samarina din regiunea Macedonia de Vest (care făcea parte atunci din Imperiul Otoman, iar astăzi este o parte componentă a Greciei),Scrisoarea din decembrie 1905 a lui Jan Urban Jarník către Ioan Bianu, în Scrisori către Ioan Bianu, vol. II, Editura Minerva, București, 1975, pp. 108–110.Libuša Vajdová (îngr. ed.), Jindra Hušková-Flajšhansová și corespondenții săi români, Editura Minerva, București, 1991, p. 187. într-o familie aromânăScrisoarea din 22 iulie 1909 a lui Jan Urban Jarník către Andrei Bârseanu, în Jan Urban Jarník, Corespondență, vol. 1, Editura Minerva, București, 1980, pp. 112-113. (macedoromână).N. Batzaria, „Românismul în străinătate”, în Dimineața, anul XXXI, nr. 10253, 13 iulie 1935, p. 1.Într-o scrisoare trimisă ziarului Românul din Arad și publicată în numărul din 1/14 martie 1915, apoi reprodusă în numărul din 4/17 martie 1915 al Gazetei Transilvaniei, profesorul Jan Urban Jarník îl descrie pe dr. Staca cu următoarele cuvinte: „un tânăr profesor de obârșie Român din Macedonia Dr. George Staca”. Redactorii lucrării Rumunsko-český slovník („Dicționar româno-ceh”) – care a început să fie elaborată în anul 1928 de profesorul Staca, a fost continuată, cu asentimentul și colaborarea sa, de dr. Vladimír Hořejší, Ioan Săcăreanu și dr. Zdeněk Wittoch și a fost publicată de Státní pedagogické nakladatelství din Praga în anul 1961, după moartea profesorului, dar cu trecerea sa ca prim autor – scriu în prefață că Jiří Staca era „”, adică „de origine română”. Într-o scrisoare din 28 noiembrie 1964 către Jindra Hušková, profesorul Tache Papahagi, etnograf și folclorist de origine aromână, îl descrie ca „aromânul Gh. Staca din satul Sămărina din Pind”.