Karol Hušek () a fost un jurnalist și om politic slovac și cehoslovac. A condus ziarul (organul de presă al Partidului Agrarian) în perioada interbelicăJozef Vladár, ‎Vladimír Hajko, Encyklopedický ústav SAV, Malá encyklopédia Slovenska, Veda, Bratislava, 1987, p. 185. și a îndeplinit, în paralel, funcțiile de președinte al Uniunii Jurnaliștilor SlovaciEncyklopédia slovenska, vol. II (E–J), VEDA (Vydavateľstvo Slovenskej akadémie vied), Bratislava, 1978, p. 370. și președinte al filialei Bratislava a Sindicatului Jurnaliștilor Cehoslovaci (1927–1938). După eliberarea Cehoslovaciei de sub ocupația Germaniei Naziste, a condus ziarul Čas (organul de presă al din Slovacia) în anii 1945–1948 și a fost ales membru al (1945–1946) și al (1946–1948), pe listele aceleiași organizații politice.

Biografie Formarea profesională S-a născut la 2 iunie 1891 în orașul Ružomberok (care făcea parte atunci din Austro-Ungaria, iar în prezent se află în districtul Liptovský Mikuláš, regiunea Žilina, Slovacia). A studiat dreptul la Universitatea din Budapesta și la Universitatea Comenius din Bratislava, obținând titlul de doctor în drept. A lucrat ca jurnalist în perioada anterioară Primului Război Mondial, fiind mai întâi redactor al revistei lunare pentru tineret (1913–1914), care apărea la Bratislava, și apoi al ziarului săptămânal (1914–1915), care fusese fondat în anul 1903Daniel E. Miller, Forging Political Compromise: Antonín Švehla and the Czechoslovak Republican Party, 1918–1933, University of Pittsburgh Press, Pittsburgh, 1999, p. 102. de liderul politic Milan HodžaMiroslav Pekník, Milan Hodža: Statesman and Politician, VEDA, Bratislava, 2007, p. 39. (deputat în Dieta Ungariei în perioada 1905–1910 și luptător pentru drepturile națiunii slovace***, „Relațiile bilaterale româno-cehoslovace. Un interview al d-lui Emandi”, în Epoca, nr. 237, 13 noiembrie 1929, p. 2.) și apărea la Budapesta. În noiembrie 1915 a devenit membru al grupului de rezistență antiaustriacă, format în jurul intelectualului slovac (fondatorul și editorul ziarului Hlas, cu o orientare politică în favoarea unității ceho-slovace, și un apropiat al lui Tomáš Masaryk),Daniel E. Miller, Forging Political Compromise: Antonín Švehla and the Czechoslovak Republican Party, 1918–1933, University of Pittsburgh Press, Pittsburgh, 1999, pp. 101–102. și a servit ca agent de legătură între Šrobár și Hodža.

În anul 1918 a salutat formarea noului stat Cehoslovacia, dar, în rezoluția adoptată la scurt timp după proclamarea republicii, a pledat „pentru constituirea pe teritoriul locuit de slovaci a unui stat slovac independent în cadrul Republicii Populare Ceho-Slovace”. Hušek a devenit un susținător al Partidului Agrarian și a avut un conflict puternic cu preotul catolic Andrej Hlinka (președintele Partidului Popular Slovac de orientare clerical-fascistă) și cu adepții acestuia.Andrej Hlinka, Karol Sidor, Štefan Baranovič, Zápisky z Mírova, Spoločnost' Andreja Hlinku, Bratislava, 1991, p. 104. S-a deplasat în septembrie 1919 în orașul Ružomberok, unde a vorbit localnicilor în calitate de emisar guvernamental și le-a prezentat proiectul de trecere a școlilor bisericești în proprietatea statului, fiind salvat de mânia populației de scriitorul František Unger.

Cariera jurnalistică interbelică După constituirea statului cehoslovac, Karol Hušek a lucrat începând din 8 ianuarie 1919 ca redactor al ziarului („Cotidianul slovac”;Jindra Hušková-Flajšhansová, „Mărturisire”, în vol. Libuša Vajdová (îngr. ed.), Jindra Hušková-Flajšhansová și corespondenții săi români, Editura Minerva, București, 1991, p. 43. organul de presă al Partidului Agrarian, condus de Antonín Švehla and Milan Hodža), îndeplinind funcția de redactor-șef în perioadele 1920–1921 și 1922–1938. El a fost, de asemenea, cofondator în perioada interbelică al Uniunii Jurnaliștilor Slovaci și primul președinte al acestei organizații, precum și președinte al filialei Bratislava a Sindicatului Jurnaliștilor Cehoslovaci (1927–1938).

S-a căsătorit la 26 decembrie 1923 cu filologa, critica de teatru și traducătoarea Jindřiška (Jindra) Flajšhansová (1898–1980),Libuša Vajdová, „Tabel cronologic al vieții și activității Jindrei Hušková-Flajšhansová”, în Libuša Vajdová (îngr. ed.), Jindra Hušková-Flajšhansová și corespondenții săi români, Editura Minerva, București, 1991, p. 37.Notele 1 și 2 la scrisoarea din 6 februarie 1924 a lui Ovid Densusianu către Jindra Hušková, în vol. Libuša Vajdová (îngr. ed.), Jindra Hušková-Flajšhansová și corespondenții săi români, Editura Minerva, București, 1991, p. 102. care a lucrat ca bibliotecară la în perioada 1921–1952 și a predat cursuri de limba și literatura română la Universitatea Comenius din Bratislava timp de aproape 50 de ani (1922–1971), introducând, astfel, studiul limbii și literaturii române în cadrul acestei universități și contribuind la dezvoltarea relațiilor culturale româno-cehoslovace. Printre prietenii lor de familie s-au numărat poetul slovac Ivan Krasko (1876–1958), traducător al poeziilor lui Mihai Eminescu, care obișnuia adesea să recite din versurile poetului român la întâlnirile lor,Jindra Hušková-Flajšhansová, „Mărturisire”, în vol. Libuša Vajdová (îngr. ed.), Jindra Hušková-Flajšhansová și corespondenții săi români, Editura Minerva, București, 1991, p. 43. și poetul și omul politic slovac Ján Halla (1885–1955), care manifesta interes față de România și de literatura română.Nota 4 la scrisoarea din 14 octombrie 1934 a lui Ovid Densusianu către Jindra Hušková, în vol. Libuša Vajdová (îngr. ed.), Jindra Hušková-Flajšhansová și corespondenții săi români, Editura Minerva, București, 1991, p. 137. Soții Hušek au contribuit la înființarea Asociației Cehoslovaco-Române din Bratislava (filială a Institutului Cehoslovaco-Român din Praga) la 10 noiembrie 1929, ocazie cu care Jindra Hušková a fost aleasă secretar, iar Karol Hušek membru al comitetului asociației.***, „Mari manifestații pentru România în Cehoslovacia. Impresii dela festivalul din Bratislava”, în Gazeta Transilvaniei, Brașov, anul XCII, nr. 122, joi 21 noiembrie 1929, p. 3.***, „Festivalul românesc de la Bratislava. O entuziastă manifestație de simpatie. «Năpasta». Institutul cehoslovac-român”, în Epoca, nr. 241, 17 noiembrie 1929, p. 2.***, „Impresii de la festivalul românesc din Bratislava”, în Rampa, anul XIV, nr. 3549, 17 noiembrie 1929, p. 3.***, „Festivalul românesc de la Bratislava. O entuziastă manifestație de simpatie. «Năpasta». Institutul cehoslovac-român”, în Neamul românesc, anul XXIV, nr. 255, 20 noiembrie 1929, p. 1.

Karol Hušek a făcut parte, alături de soția sa, dr. Karel Hoch (redactorul șef al ziarului democrat Národní listy), Věnceslav Švihovský (director al European Central Press și redactor al ziarului independent Prager Presse), Václav Tannenberger (redactor al ziarului Venkov), Karel Nový (redactor al ziarului de stânga Národní osvobození), Karel Zdeněk Klíma (redactorul șef al ziarului Lidové noviny din Brno), František Method Žampach (redactor șef al revistei Illustrované Listy din Brno), Ladislav Zamykal (dramaturg, foiletonist și prim-redactor al ziarului catolic Našinec din Olomouc), Josef Jiront (redactorul șef al ziarului social-democrat Nová doba din Plzeň), Ivan Milec (secretarul Legației Cehoslovaciei de la București) și dna Joska Klímová (soția lui Karel Klíma), dintr-un grup de publiciști cehoslovaci care au vizitat România în octombrie 1924 cu scopul de a cunoaște mai bine acestă țară și de a contribui la dezvoltarea relațiilor culturale româno-cehoslovace.***, „Ziariști cehoslovaci la Timișoara”, în Viitorul, anul XVII, nr. 4980, 11 octombrie 1924, p. 4.***, „Vizita publiciștilor cehoslovaci și relațiunile între noi și Cehoslovacia”, în Adevěrul Literar și Artistic, anul V, nr. 205, duminică 9 noiembrie 1924, p. 8.***, „Vizita ziariștilor cehoslovaci în Banat”, în Dimineața, anul XXI, nr. 6437, 12 octombrie 1924, p. 5.***, „Primirea ziariștilor. Incidentul dintre ziariștii ro­mâni și auto­­ritățile locale. Ziariștii cehoslovaci la Reșița, Anina și Oravița”, în Adevěrul, anul XXXVII, nr. 12502, 14 octombrie 1924, p. 2.***, „Ziariștii cehoslovaci la Brașov. Impresii”, în Gazeta Transilvaniei, Brașov, anul LXXXVII, nr. 124, duminică 19 octombrie 1924, p. 1.Libuša Vajdová, „Jindra Hušková-Flajšhansová și rolul ei în relațiile culturale slovaco-române”, introducere la vol. Libuša Vajdová (îngr. ed.), Jindra Hušková-Flajšhansová și corespondenții săi români, Editura Minerva, București, 1991, p. 20. Vizita delegației de ziariști cehoslovaci a avut loc ca răspuns la invitația guvernului RomânieiVenceslav Șvihovsky [Věnceslav Švihovský], „Ziariștii cehoslovaci și România”, în Universul, anul XLVI, nr. 250, sâmbătă 27 octombrie 1928, p. 5. și a ziariștilor româniJindra Hušková-Flajšhansová, „Mărturisire”, în vol. Libuša Vajdová (îngr. ed.), Jindra Hušková-Flajšhansová și corespondenții săi români, Editura Minerva, București, 1991, pp. 45–46. și s-a desfășurat pe parcursul unei luni întregi (6–23 octombrie 1924)Nota 3 la scrisoarea din 30 septembrie 1924 a lui Ovid Densusianu către Jindra Hušková, în vol. Libuša Vajdová (îngr. ed.), Jindra Hušková-Flajšhansová și corespondenții săi români, Editura Minerva, București, 1991, p. 104. atât în regiunile Vechiului Regat, cât și în Transilvania și Basarabia. Oaspeții cehoslovaci au ajuns în România cu un tren special, au călătorit cu trenul, automotorul, automobilul și vaporul***, „Ziariștii cehoslovaci”, în Dimineața, anul XXI, nr. 6440, 15 octombrie 1924, p. 3. și au poposit la Oradea, Arad, Timișoara, Reșița, Anina, Oravița, Orșova, Turnu Severin, Râmnicu Vâlcea, Govora, Călimănești, Căciulata, Brezoi, Sibiu, Săliște, Brașov, Bran, București și Iași, fiind întâmpinați cu căldură de autoritățile civile și militare locale (care, după cum a remarcat Karol Hušek, au lăsat deoparte pentru un moment conflictele politice), de intelectuali (precum Vasile Goldiș, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Valeriu Braniște, Aurel Lazăr, episcopul Roman Ciorogariu) și de un public numeros și entuziast. Presa românească, care a acoperit substanțial acest eveniment, a menționat că gările erau pavoazate cu drapelele României și Cehoslovaciei, iar fanfara militară și corurile au intonat imnul național al Cehoslovaciei și cântece naționale românești. Ziariștii străini au asistat (uneori activ) la spectacole de cântece și dansuri populare românești și au vizitat monumente istorice, instituții de cultură, fabrici și spitale. Soții Hušek s-au întâlnit în cursul acestei călătorii cu profesorul Ovid Densusianu la București și au publicat apoi o relatare laudativă a vizitei în ziarul Slovenský denník.Scrisorile din 30 septembrie, 15 noiembrie și 23 decembrie 1924 ale lui Ovid Densusianu către Jindra Hušková, plus notele aferente, în vol. Libuša Vajdová (îngr. ed.), Jindra Hušková-Flajšhansová și corespondenții săi români, Editura Minerva, București, 1991, pp. 104–106. În semn de reciprocitate, o delegație de ziariști români a vizitat Cehoslovacia în mai 1925,***, „Ziariștii români — Călduroasa primire făcută de autorități, ziariști și populație — Vizitele făcute în diverse localități”, în Argus, anul XVI, nr. 3627, 28 mai 1925, p. 1. iar soții Hušek au venit special pentru a-i întâmpina în orașul montan Poprad și au călătorit împreună cu ei în stațiunea balneoclimaterică Tatranská Lomnica.