Le Vésinet este o comună franceză, situată în departamentul Yvelines, în regiunea Île-de-France.
Oficial înființată ca o comună autonomă la 31 mai 1875, aceasta prezintă particularitatea de a fi luat naștere dintr-unul dintre primele lotizări create în regiunea pariziană la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Este o comună rezidențială din vestul parizian, organizată în jurul unor parcuri, lacuri și râuri artificiale, deservită de artere verzi cu arbori de peste o sută de ani.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Comuna Le Vésinet se află în mijlocul unei meandre a Senei, fără acces direct la fluviu, la 19 kilometri vest de Paris și la patru kilometri est de Saint-Germain-en-Laye.
Teritoriul este format dintr-o câmpie aluvionară, situată între 28 de metri altitudine (la nivelul sensului giratoriu din Le Pecq) și 45 de metri altitudine (la extremitatea estică a drumului către Montesson), cu o pantă ușoară din nord-est către sud-vest.
Comune limitrofe
Climă În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000 bazat pe o serie de date din perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vest a bazinului Parisian, caracterizată printr-o ploaie redusă, în special primăvara (120-150 mm) și o iarnă rece (3,5 °C) .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,7 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,8 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 644 mm, cu 10,6 zile de precipitații în ianuarie și 8 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Toussus-le-Noble la 14 km distanță , este de 11,5 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 677,0 mm .
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Le Vésinet este clasificată drept mare centru urban, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aceasta aparține unității urbane a Parisului, o aglomerație inter-departamentală care cuprinde 407 comune, dintre care face parte ca o comună din suburbii . În plus, comuna face parte din aria metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele de la periferie, această zonă reunind 1.929 de comune .
Căi de comunicație și transporturi Căi rutiere Comunicarea este asigurată prin patru axe principale care radiază din piața République, situată pe locul fostei intersecții forestiere în formă de stea: Drumul către Sartrouville (RD 121), în direcția nord; Drumul către Montesson (RD 311), în direcția nord-est; Bulevardul Carnot (RD 186), în direcția est; Drumul către Croissy (RD 121), în direcția sud-est. Bulevardul Carnot leagă podul din Le Pecq de podul din Chatou și reprezintă principala arteră a comunei.
Comuna este conectată la autostrada A86 prin podul din Chatou și la autostrada A13 prin nodurile rutiere din Saint-Germain-en-Laye sau Rocquencourt.
Transport feroviar Le Vésinet este deservită de două stații ale liniei RER A: Le Vésinet-Centre și Le Vésinet - Le Pecq, care oferă legături cu Parisul prin La Défense și cu Saint-Germain-en-Laye.
Toponimie Menționarea localității Vésinet apare pentru prima dată într-un document din anul 704, emis de regele Childebert al III-lea, sub denumirile Visinolium, Vesiniolum, Visiniotum, Visiniolo în anul 768.
Conform lui Dauzat, numele „Vésinet” ar proveni din latină, din cuvântul vicinicum, și ar însemna „cătun”. Însă, originea este de fapt visiniolum, care înseamnă „loc apropiat”. Această a doua ipoteză este mai plauzibilă, deoarece, în perioada redactării celor mai vechi documente, între secolele al VIII-lea și al IX-lea, când apar termenii visiniolum și visiniolo, nu exista încă un cătun, ci doar un teren, o pădure care era cedată sub formă de feudă către Alpicum (Le Pecq). Era o rezervă de lemn destinată micii mănăstiri stabilite la Le Pecq și câtorva zeci de familii adunate în jurul unui mic oratoriu de lemn dedicat Sfântului Wandrille, situat pe malul stâng al Senei.
Istorie Evul Mediu Într-un document din anul 704, regele Childebert al III-lea acordă pământurile din Pecq și anexa acestora, Le Vésinet, călugărilor de la abația Fontenelle, care va fi cunoscută sub numele de Saint-Wandrille în secolul al XII-lea.
Teritoriul actual al localității Le Vésinet era atunci acoperit de o pădure, parte a vechii păduri Yveline, achiziționată de regele Francisc I în secolul al XVI-lea, care a rămas mult timp un domeniu de vânătoare al coroanei.
Din Evul Mediu până în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, pădurea avea o reputație proastă; cu toate acestea, acest lucru nu l-a împiedicat pe Ludovic al XIV-lea să vâneze acolo folosind șoimi.
Epoca Modernă
Cardinalul de Noailles ordonă defrișarea pădurii, construind case și o capelă pentru agricultori.
Le Vésinet era un cătun al localității Chatou înainte de 1726, devenind parte din Le Pecq între 1726 și 1874.
Revoluția Franceză și Imperiul În timpul Revoluției, pe 20 frimaire anul II (adică 10 decembrie 1793), acest teritoriu este împărțit între noile comune Croissy (care primește 120 de hectare), Chatou (138 de hectare), Montesson (53 de hectare și jumătate) și Le Pecq (97 de hectare). Teritoriul comunei Le Pecq este de acum pe malul drept al Senei.
Epoca contemporană
Linia de tren și fosta gară În 1837, noua linie de cale ferată Paris-Saint-Lazare - Le Pecq este inaugurată. Trenul, neputând să urce panta până la Saint-Germain-en-Laye, avea gara situată în comuna Le Pecq, pe malul drept al Senei, la baza podului numit „podul Pecq”, reconstruit în 1963 și redenumit „podul Georges Pompidou” în 1996. Datorită unui șantier pentru un program imobiliar, vestigii ale acestei gări au fost descoperite la începutul anului 2017.
În 1848, construcția unui viaduct care traversează Sena și crearea unui tren numit „atmosferic” permit prelungirea liniei până la Saint-Germain-en-Laye; acest tren a suferit un accident în gara Le Vésinet pe 6 septembrie 1858, soldat cu trei morți și 35 de răniți.
Traseul liniei fiind modificat pentru a se conecta cu viaductul, această primă gară a fost abandonată, iar în 1862 a fost deschisă o a doua gară, situată la 1 km în amonte. Deși amplasată pe teritoriul comunei Le Vésinet, această nouă gară poartă numele „Le-Pecq”. În 1955, a fost construită o nouă clădire pentru călători pe strada Watteau, la 50 de metri mai departe, fără a distruge clădirea precedentă, care a fost dezafectată și așteaptă o reabilitare majoră (mai 2023) și o destinație încă nedefinită.
Când linia a devenit linia A a RER, în 1972, a fost construită o nouă gară, situată la 100 m în amonte. Aceasta poartă numele „Le Vésinet - Le-Pecq”, pentru a se distinge de gara „Vésinet-Centre”, amplasată în centrul orașului, la 1 km distanță.
Crearea orașului În 1855, Napoleon al III-lea a decretat că, la sud de pădurea Le Vésinet, va fi construit un azil pentru muncitorii convalescenți sau mutilați în timpul lucrărilor lor. Pe 29 septembrie 1859, azilul imperial din Le Vésinet a fost inaugurat. Acesta este și în prezent un centru de sănătate, aflat în proprietatea departamentului Yvelines .
De altfel, Henri Place, bancher, deține numeroase suprafețe împădurite în regiunea Saint-Germain-en-Laye și Marly. Gestionarea băncii sale dă semne de fragilitate, iar ducele de Morny, fratele vitreg al lui Napoleon al III-lea, este îngrijorat pentru cele două milioane pe care le are depuse acolo.
Morny (sau unul dintre apropiații săi) are ideea de a provoca un schimb între câmpia numită „de la Jonction”, situată între Saint-Germain-en-Laye și Marly, pentru a extinde terenul de vânătoare al statului, și pădurile din Le Vésinet, care se află pe teritoriul a trei comune și sunt mai puțin potrivite pentru vânătoare, dar care ar putea aduce un profit excelent pentru creditorii bancherului. Pentru a conduce această operațiune, Morny se gândește la Alphonse Pallu, un industrial dinamic stabilit în Auvergne, dar și primar al localității Pontgibaud și consilier general al departamentului Puy-de-Dôme.
Contractul provizoriu de schimb a fost semnat pe 2 octombrie 1855 între Achille Fould, ministrul Finanțelor, și Henri Place.
Pe 24 mai 1856, este fondată societatea Pallu et Cie, al cărei scop este urbanizarea pădurii din Le Vésinet pentru a înființa un oraș nou. Administratorul este Alphonse Pallu, asociat cu Auguste Morny, care a contribuit și la urbanizarea orașelor Deauville și Biarritz. Astfel, este consfințit schimbul de terenuri cu Napoleon al III-lea, prin care 321 de hectare de teren situate între pădurile Saint-Germain-en-Laye și Marly, reunind astfel terenurile de vânătoare într-un singur bloc, sunt schimbate contra 436 de hectare în Le Vésinet și 49 de hectare în pădurea Saint-Germain-en-Laye.
Crearea planului orașului a fost încredințată contelui de Choulot, conform unui concept de oraș-grădină „în stil englezesc”, cu un plan în tablă de șah pentru centrul orașului, dar cu drumuri curbe pentru rețeaua secundară de circulație, precum și spații verzi străbătute de râuri artificiale. Lucrările de defrișare, terasare, crearea rețelelor de lacuri și râuri, instalarea rețelei de apă potabilă, precum și construcțiile de artă au fost realizate de Pierre-Joseph Olive, arhitectul oficial al societății Pallu. Choulot și Olive au semnat împreună vederea cavaleristică a localității Le Vésinet (aflată în primăria din Le Vésinet), datată 1858. Conform tradiției, centrul orașului include o biserică, Sainte-Marguerite, consacrată pe 2 iulie 1865, unul dintre primele clădiri publice din beton realizate în Franța.
Societatea Pallu amenajează ceea ce va deveni una dintre primele lotizări din Franța, iar vânzarea prin licitație publică a primelor loturi începe pe 10 octombrie 1858. Sunt tipărite afișe pentru a promova caracterul de stațiune al orașului și pentru a atrage burghezia pariziană : călătoria cu trenul din gara Saint-Lazare până la această destinație devine foarte apreciată.
În 1858, este redactat un caiet de sarcini care a fost modificat în septembrie 1865 și mai 1869. Acesta stabilește regulile pe care trebuie să le respecte cumpărătorii pentru a păstra caracterul rezidențial al lotizării. În special, sunt interzise toate activitățile industriale; doar „comerțurile, meșteșugurile și industriile utile construcțiilor sau necesităților domestice” sunt autorizate să se instaleze „doar pe acele loturi care vor fi desemnate în mod special în acest scop de către domnii Pallu et Cie.” Grădinarii și florarii sunt liberi să se stabilească oriunde doresc.
Este unul dintre primele regulamente de urbanism stabilite în Franța.
În 1866, a fost amenajat un hipodrom în jurul actualului Grand Lac, numit și lacul Ibis (denumit pe atunci „lacul Hipodromului”).
La 31 mai 1875, Le Vésinet este ridicat la rangul de comună autonomă. Alphonse Pallu devine primul său primar.
În 1934, cea mai mare parte a peluzelor și a râurilor a fost clasificată sau inclusă în inventarul siturilor pitorești protejate.
Turul Franței