Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Traversată de apele Dunării, România are o largă varietate de relief, incluzând împăduriții Munți Carpați, Coasta Mării Negre și Delta Dunării, care este cea mai mare deltă europeană. De interes sunt și satele unde oamenii trăiesc și mențin de sute de ani tradițiile, arhitectura religioasă, orașele și castelele medievale, ce accentuează și valorifică potențialul turistic al României. 250px|thumb|right|Poiana Brașov 250px|thumb|right|Castelul Corvinilor, Hunedoara, Județul Hunedoara 250px|thumb|right|Castelul Peleș 250px|thumb|right|Codrul secular Slătioara, lângă Câmpulung Moldovenesc 250px|thumb|right|Munții Bucegi

Istoric thumb|right|250px|Sibiu Începuturile turismului în România Elementele turismului colectiv în România sunt atestate documentar în trecut, când a apărut turismul balnear, acesta fiind menționat în localitățile Băile Herculane - în secolul al II-lea, Băile Felix în secolul al XV-lea, Ivanda, Buziaș, Băile Călacea, Moneasa și Lipova în secolul al XVI-lea, Bazna în secolul al XVII-lea, Băile Olănești în 1760, Borsec în 1770, Vatra Dornei în 1788.

În secolul al XIX-lea se dezvoltă stațiunile balneoclimaterice, existând 23 de stațiuni de interes general, 78 de interes local și 38 de localități cu izvoare minerale.

Primele activități turistice organizate în România datează din a doua parte a secolului al XIX-lea. Au apărut o serie de asociații, organizații, societăți, cluburi etc. care desfășurau activitate turistică pe unele arii geografice, căutând să atragă turiști din toate păturile sociale, și care sponsorizau, de asemenea, amenajarea unor obiective turistice.

Aceste asociații și organizații de turism din România și-au desfășurat activitatea înainte de Primul Război Mondial și în perioada interbelică. Preocuparea acestor asociații de profil s-a îndreptat la început spre zonele montane prin construirea de cabane și case de adăpost (refugii), amenajări de drumuri, poteci, marcaje, precum și organizarea de cursuri de schi, publicarea de monografii turistice, almanahuri, ghiduri, hărți.

„Trinitatea vremelnică” din anul 1869, având ca scop „de a întreprinde excursiuni”, și „Asociația Alpină a Transilvaniei” („Siebenburgische Alpen Verein in Kronstadt” - S.A.V.K.), care a luat ființă în august 1873 la Brașov, sunt considerate a fi primele societăți de turism din România. Aveau ca scop cercetarea munților Carpați, îmbunătățirea căilor de acces și organizarea de excursii în zonele montane. SAVK a activat până în anul 1881, când a fuzionat cu „Asociația Carpatină Transilvană” („Siebenbürgischer Karpathenverein - S.K.V.”) din Sibiu, devenind filială a acesteia.

În anul 1875 s-a înființat la București Societatea Română de Geografie, care publică "Buletinul Societății geografice române" (1876-1943), Marele dicționar geografic al României (1898-1902), precum și numeroase descrieri de călătorie, expediții geografice și turism.

În Transilvania și-a desfășurat activitatea „Asociația Carpatină Transilvania” („Siebenburgische Karpathen Verein - S.K.V.”), fondată în anul 1880 la Sibiu, după modelul DOeA - „Asociația Alpină Germano-Austriacă”. Asociația își propunea ca obiectiv cultivarea spiritului turistic, făcând cunoscute și accesibile populației frumusețile naturale ale munților Carpați.

„Cercul Excursioniștilor”, înființat în 1 ianuarie 1891, a fost prima asociație turistică din București care-și propunea să întreprindă "excursiuni menite să dezvolte iubirea pentru frumusețile naturii și înmulțirea cunoștințelor prin vizitarea monumentelor și localităților din țară, ce ar putea prezenta un interes din deosebite puncte de vedere", iar "ca mijloc de locomoție adopta piciorul".

În același an, la Cluj a fost fondată Societatea Carpatină Ardeleană a Turiștilor („Erdely Karpat Turista Egyesulet”), cea mai veche asociație a turiștilor maghiari din Transilvania, care a înființat circa 20 de cabane și refugii montane și publicarea revistei de turism "Erdely" (Ardealul), în perioada 1904-1940.

În anul 1892 a fost înființată Societatea Carpatină Bănățeană, prima organizație turistică din Banat. Societatea editează în 1894 ghidul turistic "Călăuza turistică a Banatului", precum și prima revistă turistică, în 1895, "Turismul Bănățean", care, după doi ani, se transformă în primul ziar sportiv al Banatului, "Sportul Bănățean". În 1948, societatea este desființată, iar după 1990 este reconstituită, având ca obiectiv principal revigorarea turismului montan bănățean. miniatura|Crucea Eroilor pe vârful Caraiman Se înființează în martie 1893, la Sinaia, Societatea Carpatină Sinaia. Societatea a funcționat până în anul 1913 și i se datorează deschiderea mai multor drumuri în Bucegi, amenajarea potecii de pe Valea Jepilor, amenajarea peșterii Ialomiței și construcția cabanelor Omu și Caraiman.

Societatea Turiștilor din România (S.T.R.), înființată în anul 1903, a avut ca președinte pe prințul moștenitor Ferdinand și ca membri numeroase personalități ale vieții culturale și politice ale vremii: Ion I. C. Brătianu, Vintilă Brătianu, Dr. I. Cantacuzino, Barbu Știrbey ș.a. Societatea a publicat anuarul S.T.R., apărut între anii 1903 și 1915, și a construit drumul către vârful Omu pe valea Cerbului, cabana Grindu din Piatra Craiului etc. S.T.R. a fuzionat în anul 1931 cu „Turing Clubul României”.

Asociația Prietenii Naturii, înființată în 1919, a avut 15 filiale pe tot cuprinsul țării. Deși a desfășurat o activitate intensă pentru promovarea turismului în rândurile populației, asociația s-a dizolvat în 1924, iar activitatea ei, împreună cu filialele sale, a fost preluată de Asociația Sportivă Stăruința.

Societatea de Gimnastică, Sport și Muzică (S.G.S.M.) se întemeiază în noiembrie 1902 la Iași, inițiată de un grup de intelectuali ieșeni amatori de educație fizică, sporturi, muzică și drumeție, printre care Gheorghe Balș, Emanoil Panaiteanu-Bardasare, Paul Bujor și Constantin Meissner.

S.G.S.M. a avut importante realizări turistice, printre care construirea a două refugii, casa de adăpost Dochia-Ceahlău (1912-1914), prima construcție montană din beton armat din țara noastră, cel dintâi ghid turistic modern pentru masivul Ceahlău, Călăuza Ceahlăului, precum și primele marcaje turistice din Ceahlău (1931-1932).

Perioada interbelică Frăția Munteană este înființată la Cluj de Emil Racoviță în 1920, în scopul cercetării și al cunoașterii Munților Apuseni.

Hanul Drumeților, societate pe acțiuni înființată în martie 1921, are și el o importantă contribuție prin construirea în 1923 a Casei Peștera, în imediata apropiere a Cheilor și a Peșterii Ialomiței. În 10 iunie 1925, Societatea Hanul Drumeților fuzionează cu Turing Clubul României.

În anul 1926 a luat ființă societatea Turing Clubul României (T.C.R.), care avea sloganul: "Prin turism la cunoașterea și iubirea României". Societatea a cunoscut o dezvoltare intensă și prin includerea altor asociații de turism din Muntenia, și prin aderarea a numeroși membri, devenind cea mai puternică asociație de turism din țară.

În 1929 a fost fondată Asociația Drumeților din Munții Înalți ai României (A.D.M.I.R.), care și-a desfășurat activitatea în Munții Bucegi, Piatra Craiuluiși Făgăraș, având sedii în Ploiești, Pitești, Câmpulung-Muscel și Făgăraș.

miniatura|Alpinism în prăpastii „Asociatia Turistică România Pitorească” (A.T.R.P.), constituită în București în 21 mai 1930, a construit cabana Ciucaș și a tipărit revista România Pitorească, apoi Buletinul România Pitorească.

În 18 martie 1934 s-a înființat Clubul Alpin Român (C.A.R.), ocupat cu precădere de ascensiunile grele în munți. A realizat marcajele pe o serie de poteci pe versantul sudic al munților Bucegi, a construit refugiul Coștila și Căminul Alpin, a tipărit „Buletinul Alpin”, „Buletinul Clubului Alpin Român” și a organizat prima școală de cățărare alpină. Activitatea C.A.R. a fost întreruptă în anul 1948, dar reluată în 1990.

Clubul Turistic Bănățean, fondat în 16 martie 1935, cu sediul în Caransebeș, avea se editeze o revistă de turism și să construiască Monumentul Turismului la Rușchița în 1936.

„Grupul Alpin Brav” a fost înființat de câțiva elevi de la liceul Mihail Viteazul în 18 martie 1936; în 1937 s-a transformat în Clubul Carpatin Român. Acesta a construit cabana Brav, devenită Caraiman.

Asociația „Hai la drum!”, fondată în 28 iunie 1939, cu sediul în București, a propagat ideea turismului activ în toate mediile sociale și a editat buletinul Hai la drum!

După 1947 thumb|Carte de membru al asociației Turismul Popular din R.P.R. eliberată în 1949 În perioada postbelică, prima organizație de turism pe baze economico-sociale a fost Turismul Popular (1948-1950), care apoi devine Federația de Turism Alpin. În 1957 se constituie Asociația Turiștilor din România, iar în 1968, Biroul de Turism pentru Tineret (BTT).

Asociațiile de turism existente au fost dizolvate în 11 iunie 1948, iar patrimoniul acestora a trecut la Oficiul Național de Turism (ONT). România a fost singura țară din blocul sovietic ce a dizolvat asociațiile și organizațiile de turism.cluburimontane.info Primele asociații și cluburi de turism din România Accesat la 29.08.2014turistmania.ro: Începuturile practicării turismului pe teritoriul României, apariția primelor asociații și cluburi turistice, 26 septembrie 2012

În 1971 se înființează Ministerul Turismului și Sporturilor, for de conducere, îndrumare și coordonare organizatorică, căruia îi sunt subordonate oficiile județene de turism.

Pe lângă modernizarea și transformarea vechilor stațiuni balneoclimaterice, apar și altele noi ca Techirghiol, Eforie, Mangalia, Năvodari, Voineasa, Buziaș, Costinești, Moneasa, Bâlea Lac, Durău, Călacea, Piatra Arsă.

Între anii 1976 și 1980, direcțiile prioritare de dezvoltare a turismului s-au orientat spre valorificarea stațiunilor montane, dezvoltarea stațiunilor balneoclimaterice și modernizarea stațiunilor de pe litoral. Sunt amenajate mijloace moderne de transport pe cablu: telecabine, telescaune și teleschiuri.

În 1982, turismul din România cuprindea peste 155000 de locuri pe litoral, peste 38000 de locuri în stațiunile montane, aproape 45000 de locuri în stațiunile balneoclimaterice și aproximativ 20000 în cabane și alte forme de găzduire.

După 1989 După 1990, s-a instalat o tendință descrescătoare în dezvoltarea turismului în România, respectiv reducerea dramatică a numărului turiștilor, din cauza calității tot mai scăzute a serviciilor turistice și a deteriorării sensibile a condițiilor de viață pentru majoritatea românilor. Acestea au determinat petrecerea vacanțelor în străinătate de către cei cu posibilități financiare mai ridicate.

Situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO

250px|thumb|right|Biserica fortificată din Biertan, Județul Sibiu, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO

Pe listă există nouă situri culturale și două naturale.Romania, UNESCO, 2024 Primul sit din România, Delta Dunării, a fost adăugat la cea de-a XV-a Sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial, desfășurat la Cartagina în 1990. Alte situri au fost adăugate în 1993 și 1999, iar unele dintre situri au fost ulterior extinse. Cel mai recent sit adăugat pe listă este Peisajul minier de la Roșia Montană, adăugat pe listă în 2021 și trecut imediat pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol din cauza planurilor de reluare a exploatării miniere. Situl Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei este împărțit cu alte 17 țări europene. De asemenea, lista indicativă a României cuprinde în 2024 17 situri, 13 culturale și 4 naturale. România are în 2022 și 9 elemente pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial.

Zone turistice thumb|300px|left|Biserica de lemn din Brădet, Bihor