Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este în același timp una din variantele limbii abstand comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroată”, și o limbă ausbau cu propriul său standard. Este limbă oficială în Muntenegru Corform articolului 13 din Constituția Muntenegrului (accesat la 4 septembrie 2018)..

Vorbitori și statut

thumb|left|250px|Distribuția populației Muntenegrului după limba maternă, pe localități, în 2011.

La recensământul populației din 2011, din totalul de 620.029 de locuitori s-au declarat de naționalitate muntenegreană 278.865 de persoane, adică 44,98% din populație, 178.110 (28,73%) declarându-se sârbiDate ale recensământului din 2011, p. 6 (accesat la 4 septembrie 2018).. În ceea ce privește limba, 265.895 au declarat că limba lor maternă este sârba, și 229.251 că aceasta este muntenegreanaDate ale recensământului din 2011, p. 10 (accesat la 4 septembrie 2018).. Prin urmare, 42,88% din locuitorii Muntenegrului considerau că vorbesc sârbește, iar 36,97% că vorbesc muntenegreana.

Mai există date despre muntenegrenii din următoarele țări:

+ Țară Număr de persoane Statutul persoanelor Serbia 38.527 de naționalitate muntenegreanăDate ale recensământului din 2011, p. 21 (accesat la 4 septembrie 2018). Este de menționat că recensământul nu s-a efectuat de către autoritățile sârbe și în Kosovo. Aici a fost făcut de autoritățile locale. 2.519 cu limba maternă muntenegreanăDate ale recensământului din 2011, p. 16 (accesat la 4 septembrie 2018). Croația 4.517 de naționalitate muntenegreanăDate ale recensământului din 2011, p. 12-13 (accesat la 2 februarie 2023). 876 cu limba maternă muntenegreană Slovenia 2.667 de naționalitate muntenegreanăDate ale recensământului din 2002 (accesat la 4 septembrie 2018). Albania 366 de naționalitate muntenegreanăDate ale recensământului din 2011, p 71 (accesat la 4 septembrie 2018).

Numărul total al persoanelor care au declarat la recensămintele din diferite țări muntenegreana ca limbă maternă este de 232.646.

Muntenegreana este limbă oficială numai în Muntenegru, limbile minorităților naționale (sârba, bosniaca, albaneza și croata) fiind și ele de folosință oficială.

Polemica în jurul ideii de limbă muntenegreană

Controversa creată în jurul limbii muntenegrene a apărut odată cu tendințele de separare a Muntenegrului de Iugoslavia, iar mai apoi de Serbia. Adepții ideii de limbă muntenegreană sunt totodată adepții independenței Muntenegrului. Intelectualii din Centrul PEN muntenegrean, protestând împotriva constituției Republicii Muntenegru din 1992, care prevedea că limba oficială a republicii este sârba, aduc ca argument principal dreptul fiecărei națiuni de a-și avea limba proprie, sprijinindu-se pe exemplele limbilor croată și bosniacă. Ei nu neagă apartenența limbii muntenegrene la același diasistem slav de centru-sud ca și celelalte trei limbi din acesta, dar cer ca limba lor să se numească oficial muntenegreanăJezik kao domovina. Deklaracija crnogorskog P.E.N. centra o ustavnom položaju crnogorskog jezika (Limba ca patrie. Declarația Centrului PEN muntenegrean despre situația constituțională a limbii muntenegrene) (accesat la 4 septembrie 2018)..

Principalul susținător al ideii de limbă muntenegreană a fost profesorul Vojislav P. Nikčević, de la Universitatea din Nikšić, care a dezvoltat această idee încă din 1968, fiind autorul primelor lucrări normative pentru această limbă (vezi mai jos Oficializarea limbii muntenegrene). Adepți ai acestuia sunt Vuk Minić, Sreten Zeković, Jevrem Brković, Rajko CerovićArticole ale acestor autori pe site-ul Nauka. Jezik (Știință. Limbă) al portalului Montenegrina (accesat la 4 septembrie 2018). etc.

Ei aduc ca argumente și atestările mai vechi ale termenului „limbă muntenegreană”.

Prima atestare datează din 1837, fiind notată de Vuk Stefanović Karadžić care, de altfel, nu accepta decât ideea unei limbi sârbe unitare. Acesta pomenește despre un colonel francez care a vizitat Muntenegrul în 1813, și care credea că limba muntenegreană este un dialect grecescÎn lucrarea sa apărută în limba germană, Montenegro und die Montenegriner (Muntenegrul și muntenegrenii), Stuttgart, 1837, tradus ulterior în sârbă (accesat la 4 septembrie 2018)..

În 1857, scriitorul sârb Ljubomir Nenadović notează în legătură cu o vizită a sa în Muntenegru: „În toate școlile limba este muntenegreana, în mare parte deosebită de limba aceea recunoscută și frumoasă în care este tradusă BibliaAdică limba sârbă normată de Vuk Karadžić.. Dacă muntenegrenii continuă cu școlile lor ca până acum, atunci peste o sută de ani între cele două limbi va fi o deosebire mai mare decât între portugheză și spaniolă.”Originalul aici (accesat la 2 februarie 2023).

Denumirea „limba muntenegreană” mai apare și la alt scriitor sârb, Simo Matavulj. Acesta îl citează pe un muntenegrean care spune că nici cei mai buni actori sârbi nu știu să vorbească po naški „pe limba noastră”, čisto crnogorski „curat în muntenegreană”În Bilješke jednog pisca (Notele unui scriitor), operă autobiografică neterminată, apărută mai întâi în foileton, între 1898 și 1903, în revista Letopis Matice srpske din Belgrad. Cf. Montenegrina (accesat la 2 februarie 2023)..

Elena, prințesă muntenegreană devenită în 1896 regină a Italiei, la sfârșitul unei întrevederi cu ministrul sârb Janjić, care îi face complimente pentru felul în care vorbește limba sârbă, îi replică acestuia că vorbește limba muntenegreanăPrvi pomen crnogorskog jezika (Prima menționare a limbii muntenegrene), Montenegrina (accesat la 2 februarie 2023)..

Și Encyclopædia Britannica din 1911 scrie despre limba muntenegreană, precizând imediat că e practic identică cu sârbocroataEncyclopedia Britannica, vol. XVIII, p. 773; online: 1911 Encyclopædia Britannica/Montenegro (accesat la 2 februarie 2023)..

Adversarii ideii de limbă muntenegreană sunt totodată adepții uniunii statale cu Serbia, de exemplu lingviștii Mihajlo SćepanovićCf. polemica dintre Mihajlo Sćepanović și Vojislav Nikčević , moderată de Omer Karabeg, Radio-Most, 5 aprilie 1998 (accesat la 4 septembrie 2018)., Branislav Brborić, Slobodan Remetić, Drago Ćupić și Mato PižuricaVioleta Arsenić, Govorite li crnogorski? (Vorbiți muntenegreana?), Vreme, nr. 478, 4 martie 2000 (accesat la 4 septembrie 2018).. Ei consideră că muntenegrenii vorbesc limba sârbă și aduc ca argument principal faptul că nu există diferențe semnificative între limba vorbită în Muntenegru și cea vorbită în Serbia.

Alt argument este că în general muntenegrenii s-au considerat în decursul istoriei sârbi, deși Muntenegrul a fost multă vreme independent de Serbia. Într-adevăr, Muntenegrul a reușit să-și asigure autonomia în cadrul Imperiului Otoman, ba chiar a devenit practic independent la sfârșitul secolului al XVII-lea, în timp ce Serbia era ocupată efectiv. Independența celor două țări a fost recunoscută de Congresul de Pace de la Berlin în 1878, iar Muntenegrul a rămas independent până în 1918, când a devenit parte a Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, viitoarea Iugoslavie. Că în general muntenegrenii se considerau sârbi reiese și din legea muntenegreană a învățământului din 1911, conform căreia era obligatoriu învățământul primar în școli sârbești de stat sau private, și printre materiile principale era istoria sârbilor și limba sârbăLegea privitoare la școlile populare în Regatul Muntenegru din 1911 (accesat la 4 septembrie 2018)..

În general, lingviștii din afara spațiului ex-iugoslav, neimplicați emoțional în problemă, fac o distincție netă între punctul de vedere sociolingvistic și cel lingvistic propriu-zis. De exemplu, Paul-Louis Thomas, profesor la Universitatea Paris-Sorbona (Paris IV), unde are oficial specialitățile numite „limbă și literaturi bosniace, croate, muntenegrene și sârbe (BCMS)”Pagina lui Paul-Louis Thomas pe site-ul unversității (accesat la 4 septembrie 2018)., admitea în 2001 noțiunea de limbă muntenegreană, precizând că aceasta ține numai de domeniul sociolingvisticii și că din punctul de vedere al lingvisticii optează pentru noțiunea de limbă sârbocroată, uzuală în slavisticăAleksandar Manić, Crnogorski na Sorboni (Muntenegreana la Sorbona) (interviu cu Paul-Louis Thomas), Glas javnosti, Belgrad, 5 iunie 2001 (accesat la 4 septembrie 2018)..

Oficializarea limbii muntenegrene

Acțiunea de standardizare a limbii începe încă din 1997, când apare prima ortografieVojislav P. Nikčević, Pravopis crnogorskog jezika (Ortografia limbii muntenegrene), Centrul PEN, Cetinje, 1997., apoi prima gramaticăVojislav P. Nikčević, Gramatika crnogorskog jezika (Gramatica limbii muntenegrene), Dukljanska akademija nauka i umjetnosti, Podgorica, 2001..

În 2003 se înființează la Cetinje Institutul Limbii Muntenegrene și de Lingvistică, sub conducerea profesorului Vojislav Nikčević, cu statut de organizație non-guvernamentală, dar sprijinită financiar de Ministerul Culturii.

În 2004, guvernul modifică planul cadru din învățământ, folosind termenul „limba maternă (sârbă, muntenegreană, croată, bosniacă)” în loc de „limba sârbă” Mirko Boskovic, Montenegro Says Farewell to ‘Mother Tongue’ (Muntenegrul spune adio „limbii materne”), BalkanInsight.com, 14 septembrie 2010 (accesat la 4 septembrie 2018)..

În 2005 se ține la Podgorica un simpozion internațional pe tema standardizării limbiiMeđunarodni naučni skup „Norma i kodifikacija crnogorskog jezika”. Zbornik radova (Simpozionul internațional „Normele și standardizarea limbii muntenegrene”. Culegere de comunicări), Institut za crnogorski jezik i jezikoslovlje, Cetinje, 2005..

În 2007, după referendumul pentru independență și proclamarea acesteia, noua constituție precizează statutul oficial al limbii muntenegrene.

În 2008, Ministerul Învățământului și Științei anunță că din anul 2009, manualele școlare vor fi editate în limba muntenegreană.

În iulie 2009 apare documentul care fixează și oficializează ortografia (vezi Surse bibliografice).

În august 2010, guvernul aprobă gramatica oficială a limbii muntenegrene, iar volumul care o cuprinde apare la 4 septembrie (vezi Surse bibliografice).

În aprilie 2016 apare volumul I al primului dicționar al limbii muntenegrene, editat de Academia Muntenegreană de Științe și ArteMajda Šabotić, CANU objavila prvi dio Rječnika crnogorskog narodnog i književnog jezika (AMȘA a publicat partea I a Dicționarului limbii muntenegrene populare și literare), Vjesti online, 8 aprilie 2016 (accesat la 4 septembrie 2018), care provoacă indignare. Pe de o parte, lingviști, autori ai primelor lucrări normative, cele ale ortografiei și gramaticii, de exemplu Adnan Čirgić, îl consideră neștiințificAdnan Čirgić, Rječnik CANU – crnogorskoj nezavisnosti na dar (Dicționarul AMȘA – dar de jubileul independenței Muntenegrului), Spiritus movens., pe de altă parte, bosniacii și albanezii muntenegreni, musulmani, găsesc în el elemente șovine, ofensatoare pentru ei, și 114 intelectuali muntenegreni mulsulmani și nemusulmani cer într-o scrisoare deschisă retragerea volumuluiOtvoreno pismo CANU: izvinite se gradjanima i povucite rjecnik (Scrisoare deschisă către AMȘA: Cereți iertare cetățenilor și retrageți dicționarul), ULINFO, 7 iunie 2016 (accesat la 4 septembrie 2018)..

La 8 decembrie 2017, denumirea „limbă muntenegreană” primește codul internațional pentru reprezentarea numelor de limbi [cnr], conform ISO 639-2ISO 639.2 Registration Authority. Codes for the Representation of Names of Languages (Autoritatea de înregistrare. Coduri pentru reprezentarea numelor de limbi)..

Particularități ale standardului limbii muntenegrene