Liduina van Schiedam, cunoscută și ca Liduïna, Sfânta Liduina, Lidwina sau Liedewij, (Schiedam, 18 martie 1380 – 14 aprilie 1433) este o sfântă catolică, patroana bolnavilor cronici și una dintre cele mai cunoscute sfinte olandeze. Sfințenia ei a fost confirmată în 1890 de Papa Leon al XIII-lea.

Hagiografie Liduina s-a născut în Duminica Floriilor și a crescut într-o familie cu opt frați. La vârsta de 12 ani, a fost cerută în căsătorie, dar a refuzat hotărât această ofertă deoarece dorea să-și dedice viața lui Dumnezeu.

La vârsta de 15 ani, a mers împreună cu prietenele ei să patineze pe Maas, înghețată. A căzut și și-a fracturat o coastă, după care a suferit de gangrenă. A rămas paralizată și imobilizată la pat pentru restul vieții. Când, după câțiva ani, a fost din nou nemulțumită de suferința ei, confesorul său, Jan Pot, i-a recomandat să contemple Pasiunea lui Isus. Când aceasta nu i-a adus alinare, a renunțat. După ce îndrumătorul ei spiritual a încurajat-o, a încercat din nou și de această dată a găsit atâta satisfacție încât nu ar fi schimbat suferința ei pentru o rugăciune Ave Maria.

Prin această atitudine, a impresionat profund numeroșii vizitatori pe care i-a primit și, în special, bolnavii cronici pentru care a fost o mare consolare. Mulți au plecat de la ea încurajați. Suferința ei a fost un exemplu de suferință eroică în dragostea lui Dumnezeu față de oameni. Se spune că a trăit doar cu Sfânta Ostie (abstinență alimentară). Primele descrieri ale vieții Liduinei nu menționează stigmatele, însă hagiografii ulteriori o fac.Charles M.A. Caspers, O femeie supranaturală. Șase secole de venerare a Liduinei din Schiedam. Hilversum, Verloren, 2014Charles M.A. Caspers, Evlavia euharistică și sărbătoarea Corpus Christi în Țările de Jos în Evul Mediu târziu, Leuven, Peeters, 1992. Pag. 244-247

Liduina a avut viziuni în care, împreună cu îngerul ei păzitor, a vizitat Roma, Țara Sfântă, raiul, iadul și purgatoriu. În timpul unei călătorii în paradis, a văzut un trandafir. Îngerul ei păzitor i-a dat o ramură și i-a spus că nu va muri până când toate trandafirii nu vor înflori. După treizeci și opt de ani de suferință, viața ei a ajuns la sfârșit. În ultima sa viziune, a văzut un trandafir înflorit și a murit cu o strălucire rozalie pe față, ca și cum ceva din ea încă trăia.

miniatura|Relicvarul Sfintei Liduina la Procesiunea relicvelor de la Maastricht în 2018 Pe 17 aprilie 1433, Liduina a fost înmormântată în cimitirul Sf. Janskerk din Schiedam. Sicriul nu a fost pus în pământ și nici acoperit cu pământ, ci a fost așezat pe grinzi de lemn care traversau fundul mormântului. Liduina a cerut în mod expres ca trupul ei să nu intre în contact cu pământul, deoarece ea însăși nu a călcat pe pământ o lungă perioadă. La locul ei de deces a fost construită o capelă.<ref>A. van der Poest Clement, Mormântul Sf. Liduina, 'fecioara din Scyedam''', Schiedam, De Schiedamse Gemeenschap, 1955</ref>

Viața ei este descrisă în Viața Liduinei, conform unor surse de Jan Gerlachsz, un membru al familiei Liduinei.H. van Oerle, "Viața Liduinei, fecioara din Scyedam", în: Ons Geestelijk Erf 54 (1980), p. 241-266. Pentru text: Ludo Jongen, Cees Schotel, cu colaborarea lui Josephine Franken, Viața Liduinei, fecioara din Schiedam. Textul medieval după sursele păstrate, tradus și comentat, Schiedam, Fonds Historische Publikaties Schiedam, 1989 Thomas a Kempis (1380-1471) i-a descris viața în Vita Lidewigis.Thomas a Kempis, Viața Sfintei Liduina din Schiedam, tradusă de Joannes Mercator, Amersfoort, De Eembode, a doua ediție 1924 De asemenea, predicatorul din secolul al XV-lea Johannes Brugman ('Vorbitor ca Brugman') (1400-1473) a scris o hagiografie despre ea.Johannes Brugman, Vita alme virginis Lüdwine, red. A. De Meijer, Groningen, Wolters-Noordhoff, 1963

De la moartea ei, mormântul Liduinei a devenit un loc de pelerinaj.

Venerare După Evul Mediu faima Liduinei s-a stins, dar în 1890, Vaticanul a revigorat venerarea ei. La 14 martie 1890 papa Leon al XIII-lea a emis un decret în care a confirmat concluziile unei investigații de către Congregația pentru Riturile Sacre privind venerarea Liduinei și le-a declarat valabile și recunoscute. Congregația a concluzionat că Liduina era venerată ca sfântă de peste 100 de ani în 1634, ceea ce o includea printre excepțiile menționate în decretul lui Papa Urban al VIII-lea (1634). Decretele papale ale lui Urban al VIII-lea și Leon al XIII-lea implică faptul că Liduina este, în sens canonic, o sfântă deplină. În 1890 Liduina nu a fost canonizată oficial, ci sfințenia ei, existentă de secole, a fost recunoscută.

Toate diecezele olandeze au fost obligate de atunci să celebreze ziua de sărbătoare a Liduinei. În 1925 relicvele ei au fost mutate în mănăstirea sfântă Liduina și în biserica de pelerinaj din Schiedam. Biserica este acum cunoscută sub numele de Bazilica Sf. Liduina și Maica Domnului a Rozariului. În această biserică, rămășițele Sfintei Liduina sunt păstrate într-un sarcofag de marmură albă.

La Schiedam există și o statuie a Liduinei, realizată în 1930 de sculptorul Jan Wils.Peter Don, Liduina, biografia Sfintei Liduina, ediția a 3-a, Schiedam, Gopher, 2010

Interpretări alternative

În 1979, neurologul R. Medaer din Weert a sugerat că Liduina de Schiedam a fost una dintre primele persoane la care ar putea fi diagnosticată boala scleroză multiplă.

Psihiatrul Pieter J. Stolk din Delft sugerează în "De maagd van Schiedam" (1980) că simptomele bolii Liduinei, așa cum au fost transmise din Evul Mediu, erau rezultatul imobilității sale prelungite, lipsei de lumină și alimentației nesănătoase. Statul prelungit la pat a provocat răni de decubit cu larve și infecții. Gândurile și viziunile ei erau legate de împlinirea dorințelor. Liduina se identifica cu Maria, mama blândă pe care o pierduse. Refuza hrana dar visa la banchete cerești, nu dorea să se căsătorească dar se vedea încununată ca 'Mireasa lui Hristos'. Era foarte milostivă, dar vedea și oameni din jurul ei arzând în iad. Acest lucru îi conferă multă putere în comunitate. Pe măsură ce îmbătrânea, viziunile ei deveneau tot mai puțin productive. A murit singură și părăsită.Pieter J. Stolk, De maagd van Schiedam - een kritische hagiografie, Amsterdam, Wetenschappelijke bibliotheek, 1980

Denumiri

Numele Liduinei trăiește în diverse instituții și clădiri din Schiedam, inclusiv în bazilica Liduina. Din 2002, Fundația Intorno Ensemble organizează o dată la doi ani un teatru muzical într-una dintre bisericile din Schiedam despre viața 'sfântului orașului'.

În satul Kelpen-Oler din Limburg există o biserică numită după ea. De asemenea, atelierul protejat din Mol, Belgia, este numit după Liduina. Comuna Bonheiden are o biserică Sf. Ludwina; și Hillegersberg are o biserică Sf. Liduina.

Mai multe școli din Țările de Jos poartă numele ei.

Influență În istoria misticii (feminine) și a stigmatizărilor, hagiografia Liduinei a fost un exemplu important. Astfel, mistica germană Anna Katharina Emmerich (1774-1824) a fost clar inspirată de Liduina de Schiedam. Profesorul Titus Brandsma, specialist în mistică, care a studiat fenomenul în perioada interbelică, a descris-o pe olandeza Janske Gorissen (1906-1960) ca pe o 'nouă Liduina' și a tras o paralelă cu germana Therese Neumann (1898-1962).Titus Brandsma, Het Steenbergsche geval, indruk ter plaatse, în: De Tijd, 2 iunie 1937, ediția de seară. Titus Brandsma a considerat că Janske Gorissen era o combinație între Liduina de Schiedam și fericita italiană Gemma Galgani (1878-1903), pentru care era în curs un proces de canonizare. Aceste femei cunoșteau toate exemplele care le-au precedat și au copiat ceea ce părea să funcționeze. De-a lungul secolelor, prin copiere și standardizare, s-a format o familie mondială de mistici/stigmatizați feminini.Peter J. Margry, Vurige liefde: het geheim rond het bloedige bruidje van Welberg, Prometheus, 2021, pag. 120, 124

Imagini

Referințe

Lectură suplimentară

Charles M.A. Caspers, Een bovenaardse vrouw. Zes eeuwen verering van Liduina van Schiedam; Thomas van Kempen, Viața Sfintei Fecioare Liduina, tradusă de Rijcklof Hofman. Hilversum: Verloren, 2014

Ludo Jongen și Cees Schotel, cu colaborarea Josephine Franken, Viața Liedewij, fecioara din Schiedam, Textul în olandeză medie publicat, tradus și comentat pe baza surselor păstrate. Schiedam, Fonds Historische Publikaties, 1989

J.B.W.M. Möller, Sf. Liduina din Schiedam în mistică și în timpul ei, Haga, Editura Pax, 1942

Hans van Oerle, "O fecioară numită Lydewy Peterdochter. Încercare de biografie istorică a Liedwy din Schiedam", în: Ons Geestelijk Erf 58 (1984), p. 322-350

A. van der Poest Clement, Mormântul Sf. Liduina, Fecioara din Scyedam'', Schiedam, 1955

Legături externe

Digitaal Vrouwenlexicon Pelerinaj la Liduina în Schiedam Sfânta Liduina din Schiedam Sfânta Liduina din Schiedam (Patron Saint Index)

Categorie:Nașteri în 1380 Categorie:Nașteri pe 18 martie Categorie:Decese în 1433 Categorie:Decese pe 14 aprilie Categorie:Neerlandezi din secolul al XV-lea Categorie:Sfinți creștini Categorie:Sfinți neerlandezi Categorie:Mistici creștini Categorie:Stigmatizați Categorie:Oameni din Schiedam