Cuhureștii de Sus este un sat din raionul Florești, din Republica Moldova, reședință a comunei omonime.Monitorul Oficial al R. Moldova nr.16/53 din 29.01.2002. Legea nr. 764-XV/2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova. Satul are o suprafață de aproximativ 2,80 km², cu un perimetru de 8,57 km.Harta Topografică a Republicii Moldova 1:200,000 (actualizată în anul 2004)

Satul se află la o distanță de 123 km de orașul Chișinău, la 45 km de la Soroca, 28 km – Florești și 6 km până la stația calei ferate Unchitești.

Simboluri Stema și drapelul satului au fost aprobate în anul 2005:Decizia Comisiei Naționale de Heraldică nr.334-IV.01 din 12.06.2015 .

Stema: Pe albastru, o cruce recruciată scurtă de argint. Peste tot, pe roșu, o cruce patriarhală de aur, asuprind o semilună de același metal. Scutul timbrat de o coroană sătească de aur.

Drapelul satului Cuhureștii de Sus reprezintă o pânză pătrată albastră, purtând în mijloc o cruce recruciată scurtă albă.

Istorie Satul Cuhurești (întâlnit și sub forma Cuhareuți sau Cuharevți) este atestat oficial pentru prima dată într-un document din data de 20 decembrie 1437 într-o carte domnească de voievozii Ilie și Ștefan, urmașii lui Alexandru cel Bun în proprietatea lui Mihail de la Dorohoi:Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul I (1384-1448). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1975, p. 245-247.

La 17 octombrie 1483, pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, satul Cuharești e menționat ca localitate de hotar cu Uncheteștii a Principatului Moldovei.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, satul a devenit proprietatea boierilor Radu Bogdan și Dumitrache Mileghi. Bogdăneștii și Melengheștii vor stăpâni împreună Cuhureștii de Sus până la sfârșitul secolului XIX, de numele lor fiind legată creșterea si modernizarea acestui sat. Ioan C. Bogdan a fost cel care în anii 1849-1850 repară biserica de lemn pe cheltuiala sa și va construi o nouă biserică de piatră, cu același hram „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” sfințită în 1874.

thumb|left|Conacul lui Ioan C. Bogdan în perioada interbelică Ultimii proprietari ai satului au fost copii lui Ioan C. Bogdan: Eugenia, Vasile și Alexandrina. Pe vremea lui Vasile Bogdan (1859-1912) au fost deschise școlile primare de zemstvă la Cuhureștii de Sus (cu clasa de meserii, 1886) și Cuhureștii de Jos (1896), s-a construit clădirea școlii primare (1905), o moară, fabrica de caramidă, ambulatoriul și alte edificii importante, unele existente și azi.Andrieș-Tabac, Silviu - Cuhureștii de Sus, în Localitățile Republicii Moldova. Itinerar documentar-publicistic ilustrat. Chișinău, 2005.

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cuhureștii de Sus a făcut parte din componența României, în Plasa Cotiugenii-Mari a județului Soroca. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități de ucraineni și de evrei.Баренбойм, Моисей Михайлович. Еврейское общество с. Кугурешты до 1940 года. = Barenboim, Moisei M. Comunitatea evreiască din s. Cuhurești până în anul 1940. Numărul gospodăriilor țărănești din sat era de 229, iar numărul populației de de locuitori. La acea vreme aici activau o școală primară; un gimnaziu industrial, care în decurs de 4 ani pregătea maiștri cu specializările lăcătuș, tâmplar, rotar, botnar, strungar, turnător; două biserici; două mori cu valțuri; o oloiniță; un cămin cultural în care se afla „Marele Mut” (cinematograful nesonorizat); o cooperativă comercială „Agro”; mai multe prăvălii particulare; o farmacie; o haltă a căii ferate; o primărie; un post de jandarmi; o percepție; o frizerie; o popotă; o croitorie; o cizmărie; o măcelări;, o batoză; două tractoare Fordson și o limuzină particulară. De asemenea în sat era cantonat, în fostul conac al boierului Bogdan, un batalion al regimentului 39 de infanterie. Pentru perioada interbelică într-o comună acestea prezentau o bogăție și un mediu viabil.Drabenco, Ion. Sub semnul unirii: Memoria satului. Literatura și Arta: 22 iunie 2000. 25(2861) (PDF) În anii 1936-1938 satul a găzduit echipe culturale regale. În anul 1938 Cuhureștii de Sus a fost declarat sat-model.

Începând din anul 1991, satul Cuhureștii de Sus face parte din raionul Florești.

Demografie Evoluția demografică a satului este următoarea: 1835: (255 bărbați și 215 femei) 1997: (estimare) 2004: (recensământ)

Conform recensământului din anul 2004, satul are  locuitori, preponderent moldoveni (români), reprezentând 96,92% din populație; populația la nivelul comunei Cuhureștii de Sus constituie de oameni, 48,26% fiind bărbați iar 51,74% femei. Compoziția etnică a populației comunei arată în felul următor:Biroul Național de Statistică a Republicii Moldova. Rezultatele Recensământului Populației din 2004. 92,01% moldoveni/români 6,47% ucraineni 1,19% ruși 0,04% bulgari 0,29% - alte etnii.

Societate În prezent în satul Cuhureștii de Sus există 788 gospodării casnice, 2 asociații agricole, ocol silvic, moară, oloiniță, spital de circumscripție, școala profesională polivalentă nr. 2, liceu teoretic, cinematograf, 4 biblioteci, 2 farmacii, farmacie veterinară, oficiu poștal, secție de poliție, parc, stadion.

Puncte de interes În Cuhureștii de Sus, se află Conacul lui Ioan C. Bogdan și Biserica „Sfânta Treime”, ultima a fost construită după proiectul arhitectului Alexei Șciusev. Construcția a început în anul 1913 sub stăpânirea imperiului rus, finalizată în 1930, pe timpul României Mari și protejată de către sovietici datorită autorității pe care o avea în acele timpuri arhitectul Șciusev.

Conacul este amplasat într-un parc, monument de arhitectură peisagistică.

Conacul lui Ioan C. Bogdan

Biserica Sfânta Treime

Parcul din localitate

Personalități Dumitrache Mileghi (1813–1890), proprietar al moșiei Cuhurești de Sus, s-a stabilit la Iași, unde a desfășurat o bogată activitate politică în preajma și în zilele Unirii Principatelor, activând sub Alexandru Ioan Cuza în calitate de Director al Ministerului Dreptății, iar apoi Președinte al curții de Apel. Constantin I. Cozub (1925–2008), om de stat, doctor în științe economice, economist emerit Ion Drabenco (1929–2010), fizician, inventator și profesor universitar sovietic moldovean, doctor habilitat în științe tehnice, laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1974). Constantin N. Cozub (1931–2009), doctor în medicină. Om emerit din Republica Moldova. Nicolae Fruntaș (n. 1935), medic-generalist, profesor universitar, doctor habilitat în științe medicale. Este autor și coautor a peste 130 de lucrări științifice, inclusiv 3 monografii, 2 invenții și 61 propuneri-inovații. Gheorghe Cozub (1937–2009), inginer-enolog, vinificator emerit al Republicii Moldova și al Franței, profesor universitar, doctor habilitat în științe tehnice, de două ori laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1974; 1983), membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei din 1993. Maria Sagaidac (n. 1942), matematician, pedagog, actriță de cinema, doctor în științe fizico-matematice. Are 30 studii științifice în domeniul matematicii. Laureată a concursului „Antena de Aur”. Maestru al artei. Cetățean de onoare al comunei Cuhurești de Sus. Elena Țau (1946–2021), scriitoare, critic literar, istoric, doctor și conferențiar universitar

Bibliografie Silviu Andries- Tabac//Cuhurestii de sus/Localitățile Republicii Moldova, vol.5, p.371- 381, 2005

Note

Legături externe

Cuhureștii de Sus, Florești pe bastina.md Zubco, Roman Trofimov, Silvia. Istoria Bisericii “Sf. Treime”, din satul Cuhureștii de Sus, r. Florești . - Chișinău 2010 Biserica din Cuhureștii de Sus, județul Soroca, în perioada interbelică , 10 octombrie 2012, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina Biserica lui Șciusev din Cuhureștii de Sus

Categorie:Localități din raionul Florești