Baraboi, Dondușeni

Baraboi este un sat din raionul Dondușeni, Republica Moldova. Satul este situat în nordul Republica Moldova, în extremitatea sudică a raionului. Comuna se află la distanță de 16 km de centrul raional - or. Dondușeni, 174 km de capitala țării - m. Chișinău.

Etimologie Numele satului corespunde termenului botanic - baraboi (lat. Chaerophillum bulbosum) – plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu rădăcina în formă de bulbi, care poate fi cultivată și ca plantă alimentară.Eremia, Anatol. Orașele și satele Moldovei. Dicționar Toponimic, geografic și istoric (2). In: Studii și cercetări de onomastică și lexicologie, 2022,pp. 46-92. Legenda satului zice că denumirea satului este provine de la boierului Gheorghe Zavur, poreclit Baraboiul.

Toponimie istorică

Geografie La nord, moșia satului se învecinează cu moșiile satelor Frasin, Codreni Noi, Elenovca și Briceva, la est – cu cele ale satelor Fântânița și Antoneuca, la sud – cu cele ale satelor Ochiul Alb și Mihăileni, la vest – cu cea a satului Ciubara, iar la nord-vest cu cele ale satelor Chetroșica Noua și Caraiman. Prin Baraboi trece șoseaua secundară ce vine din Dondușeni și, urmând prin Mihăileni, se unește cu cea naționala Chișinău-Bălți-Briceni. Moșia satului Baraboi are o suprafață totala de 5062,85 ha, dintre care 1535 ha constituie vatra satului.

În structura pedologică predomină cernoziomurile, cele mai fertile soluri. Cernoziomul este reprezentat prin 3 subtipuri: argiloiluvial, răspândit la altitudini de peste 190 m; levigat și tipic.

În perimetrul satului sunt șapte iazuri, cu suprafața totală de 157 ha.

Istorie Perioada Rusiei Țariste PÂNĂ LA FONDAREA SATULUI BARABOI, acest pământ a fost parte a unei moșii mari ce, în prima jumătate a sec. XIX era una întreagă. Aceasta cuprindea un șir geografic de sate ce, în ordine de la sud la nord sunt: Corlăteni, Aluniș, Recea, Nicoreni, Ochiul Alb, Popornița și satul Dondușeni (C. Georgescu-Vrancea, Boierimea basarabeană și pacea din București din anul 1812, în ,,Arhivele Basarabiei", 1934, nr. 2, p. 175-176).

CĂTUNUL POPORNIȚA a existat în Valea lui Enclău, ce desparte moșiile satelor Baraboi și Mihăileni, și a dispărut, ca localitate, după fondarea acestor sate între care s-a aflat și care au fost întemeiate de Mihail Sturdza. Nici un document vechi, inclusiv hărți amănunțite de până la 1835, nu indică existența satelor Baraboi și Mihăileni, ci doar „mitocul Popornița” (Spețialnaia karta Zapadnoi ceasti Rossii Șuberta 1816-1840 goda). Acest fapt spune că locul marelor sate noi nu era populat până la vremea ceea. Deci, orice urmă de viață omenească poate fi din vremi mai vechi, precum și toponime similare, aflate în acte istorice, poate fi al altor sate. Sat ,,Baraboi" există și în ținutul Odessa. Cătunul Popornița, ce a fost la 4 km de Baraboi, nu poate fi considerat ca „Baraboiul Vechi", căci actualul sat s-a format prin deportare a țăranilor aduși din mai multe sate vecine, precum e scris mai jos. Prin acest toponim, „Popornița”, aflat în acte, se are în vedere cea mai mare parte din moșia satului Baraboi până la fondarea lui.

LUNGA MOȘIE a satelor sus-numite, ce a ajuns, în 1835, ocina lui Mihail Sturdza, a fost hotărâtă după drumuri principale (existente și planificate). Altfel zis, prin partea sudică trecea drumul strategic ce lega centrele județene Bălți și Hotin (actuala magistrală). Iar de la această cale, era prevăzut un nou drum spre Movilău, ce avea să treacă prin pământul satelor nordice a moșiei respective, adică și pe la Popornița. Aceasta a început să trebuiască mai tare de la 1812 încoace, căci după trecerea Moldovei dintre Prut și Nistru, de sub turci sub ruși, drumurile spre Moscova au devenit prioritare. Așa s-a făcut că ,,lunga moșie" a satelor respective a fost sub mâini sigure, situația fiind urmărită de puterile centrale, pentru investițiile ce s-au făcut, pe vremea fondării satelor Baraboi și Mihăileni.

În 1813 GRIGORE STURDZA vistiernicul, ce stăpânea aceste sate, adică și Popornița, a făcut schimb de moșii cu IONIȚĂ BAȘOTĂ spătarul ce avea, până atunci, mai multe sate în preajma Dorohoiului. Acestea s-au petrecut pe fondalul schimbărilor politice în pământul Moldovei, când ambii moșieri s-au strămutat cu traiul. I. Bașotă urma să fie procuror provincial al guberniei Basarabia, iar Gr. Sturdza plecase în dreapta Prutului, cu gândul de ași lua înapoi lunga moșie (Dinu Poștarencu, Un studiu al lui Nicolae Iorga despre Basarabia mai puțin cunoscut p. 290). În dreptul Poporniței, lunga moșie era loc pustiu, de la Ochiul Alb până la Scăieni, pentru care fapt noul moșier, Ioniță Bașotă, cumpără de la Dimitrie Bogdan de la Cuhurești satul vecin, Hnilovodea, adică Ghizdita sau Fântânița. Ultimul și-a luat înapoi satul Fântânița, pentru fiica lui, Smaranda, pe fondalul problemelor lui I. Bașotă, când în 1821 nu a declarat nici un sat din acestea și așa a avut a le pierde pe toate.Gh. Bezviconi. Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru. București, 1940, vol, I, p. 181. Așadar, încercarea lui Bașotă, de a exploata ce există, a fost oprită de puterea centrală ce urmărea popularea uniformă și investiții în locuri ce nu puteau fi schimbate de la o stăpânire la alta.

În 1835 fostul domnitor Mihail Sturdza, fiul lui Grigore Sturdza, ia în stăpânire satele respective: „Corlăteni, Aluniș, Recea, Nicoreni, Ochiul Alb, Popornița și Dondușani”.ANRM, F. 134, inv. 2, d. 834, passim. Acesta a fondat satele Baraboi și Mihăileni, concomitent, în preajma anului 1840, precum e scris mai jos.

FONDAREA SATULUI BARABOI, 1840-1843. Careva ipoteze, cercetând dacă satul ar putea fi mai vechi, adeveresc inexistența lui până la acești ani. Conform unor date satul ar fi fost întemeiat în 1823, dată care figurează într-o serie de publicații apărute ulterior (Dicționarul statistic al Basarabiei,1923). Satul Baraboi nu era înregistrat nici în anul 1830, în lista satelor din județul Iași, nici în alte acte din 1832. Într-un contract, încheiat la 20 decembrie 1839, între comisul Nicolae Cristofor Spiro, mandatarul domnitorului Mihail Sturdza, și împuterniciții comunității satului Scăieni, Lari Tudor și Iacob Dănilă, se stipulează: „ ... comisul a pus la dispoziția împuterniciților comunității satului Scăieni o parte de pământ, din moșia Nicoreni (sau Ochiul Alb), numită „Baraboi”, care aparține domnului Moldovei Mihail Sturdza, în vederea strămutării obștii acestui sat”. Așadar, potrivit acestui act de arhivă, satul Baraboi nu exista nici la 1839, care fapt e arătat și în harta sus-numită, pe care sunt indicate însă cătunele vecine, Popornița și Pohor (Spețialnaia karta Zapadnoi ceasti Rossii Șuberta 1826-1840 goda). Satul urma să fie întemeiat, precum se menționează în contract, în primăvara lui 1840, după strămutarea locuitorilor din Popornița, Pohor și jumătate de sat Scăieni pe moșia domnitorului Mihail Sturdza. Data întemeierii satului este considerată 3 ianuarie 1843, când pentru prima dată este atestat documentar.

FORMAREA SATULUI BARABOI SAU VREMEA LUI STURDZA, 1840-1848. Așezat în ținutul Iași, apoi Bălți, la marginea acestuia, satul avea să crească repede. Nu se știe dacă s-au făcut pe timpul lui Mihail Sturdza sau de el ar fi fost începute, dar la mijlocul sec. XIX, la Baraboi erau 5 mori de vânt; la Popornița era o moară de vânt și magazin, iar la Pohor era fermă mare. Datorită creșterii satului, pământul Pohor, din ținutul Soroca, a trecut de la Frasin la Baraboi.Harta topografică militară a Imperiului Rus, 1846-1863 sau Planul lui Schubert, 1868-1893, f. 27-6 Cât despre atârnarea lui M. Sturdza față de țărani, biografia lui arată că deși era ,,lacom la avere, a fost drept cu țăranii". În timpul revoluției din 1848, fuge la Paris, de unde nu mai poate supraveghea situația moșiilor, ce a început a degrada sub noii proprietari.

DUPĂ DECLINUL STURDZENESC, 1848. În 1859 satul Baraboi avea 132 de curți, 570 bărbați și 478 femei;Список населенных мест по сведениям 1859 года. III. Бессарабская область. -СПб, 1861. în 1875 – 920 bărbați, 961 femei și 276 de case, în 1886 – 295 de curți și 1440 locuitori, volostea Copăceanca, ținutul Bălți.Волости и важнейшие селения Европейской России. Вып. 8. Губернии Новороссийской группы. Санкт-Петербург: Издание Центрального Статистического Комитета. 1886. Pentru construcția bisericii, în 1873, prin dispoziția conducerii eparhiale din Basarabia, preotul Teofil Mahu de la biserica Adormirea Maicii Domnului din satul vecin Ghizdita (acum Fântânița) a fost transferat în satul Baraboi. În doi ani biserica a fost finisată.

La 1 septembrie 1897, sub grija mitropolei Chișinăului și Hotinului, în Baraboi a fost deschisă „școala normală de băieți” - „Baraboiskaia vtoroklasnaia școla”, care, după însemnătate, era de gradul II. Procesul instructiv-educativ se desfășura după programa de învățământ a Bisericii Ortodoxe Ruse, obiectele de studiu fiind: religia, limba slavonă-bisericească și cea rusă, cântul bisericesc, aritmetica, caligrafia, istoria Rusiei, geografia, fizica, igiena și didactica. Director de școală era Vladimir Mahu; absolvenții școlilor de acest fel erau angajați în calitate de învățători în școlile bisericești parohiale și în cele de învățare a scris-cititului, iar unii dintre ei își continuau studiile în seminarele pedagogice (școli normale de un grad mai înalt în sistemul învățământului din Imperiul Rus). Clădirea școlii a fost construită în 1902. În anul 1904-1905, au fost introduse ore de agricultură. Școala parohială de pe lângă Școala normală din Baraboi a fost deschisă în 1898, activând în paralel și în special pentru învățarea scris-cititului. Aceasta avea o singură clasă, fiind în clădirea școlii normale.

Zamfir Arbore ne informează că în 1904 localitatea era inclusă în volostea Copăceanca. Avea 301 case cu o populație de 2.003 oameni, o biserică, cu hramul Sf. Nicolae. Țăranii posedă pământ 2.740 desetine. Sunt vii și grădini cu pomi. S-a introdus uscarea prunelor și a fructelor, care se transportă în Rusia prin Călărași.Zamfir Ralli-Arbore. Dicționarul geografic al Basarabiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001. 235 p. Într-o publicație din 1910 se arată că satul avea 619 curți, 2031 de oameni, 2220 desetine de pământ împroprietărit (acordat țăranilor în virtutea legii agrare din 1868) și 1120 desetine de pământ propriu al locuitorilor.

Perioada Regatului Român În 1917 Școala de învățare a scris-cititului, se reorganizează în Școala bisericească parohială de două clase. Între 15 mai și 1 iunie 1918, Directoratul Instrucțiunii Publice al Basarabiei a organizat în orașul Bălți cursuri pedagogice pentru învățătorii din raza județului Bălți. La aceste cursuri au participat și cadre didactice din Baraboi: Nichifor Nehuleanu, Ioan Eladi, Vasile Focșa și Ioan Spijavca. Într-un tablou de școli primare și medii din județul Bălți, întocmit la 20 aprilie 1920, se arată că în satul Baraboi funcționau 2 școli primare (nr.1 și nr. 2) și o școală medie. În 1923 în Baraboi sunt menționate: cooperativa de consum “Furnica”, înființată în 1917, poștă rurală, primări, 3 cârciumi.Dicționarul statistic al Basarabiei. Chișinău, 1923. Prin decretul regal din 7 decembrie 1929 intervin unele modificări în structura administrației publice locale, potrivit cărora localității Baraboi i se retrage statutul de comună și, în calitate de sat, este inclusă în componența comunei Râșcani. recensământul general din 1930 înregistrează în Baraboi o populație de 3781 persoane și 847 gospodării. La 4 iulie 1932 are loc o revizuire teritorial-administrativ a județului Bălți și Baraboiului i se restabilește statutul de comună (în care era inclus și satul Ciubara) făcând parte din plasa Râșcani.