Lăpușna, Hîncești

Lăpușna este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Hîncești, Republica Moldova. Este o localitate străveche situată în valea râului omonim, afluent de stângă al Prutului la 18 km nord-vest de Hîncești și la 54 km sud-vest de Chișinău.

În secolele XV-XVII, târgul Lăpușna constituia un centru administrativ, economic și militar de importantă majoră, era reședința ținutului omonim și avea o autoadministrare tradițională cu un șoltuz și 12 pârgari.Lungu, V. Ținuturile Moldovei pana la 1711 și administrarea lor. Cercetări istorice, Anul XVII, Vol. XVII, 1943, p. 211-250. Tot aici și-au avut sediul, în diferite vremi, mari vătavi de ținut, pârcălabi și hotnogi, vameși, serdari, căpitani și alți dregători domnești. Pe parcursul istoriei, Lăpușna a avut însă o evoluție neuniformă. Fiind la început un târg înfloritor și prosper, localitatea va decădea în secolul al XVIII-lea în legătură cu ridicarea Chișinăului, transformându-se într-un sat modest.

Între Lăpușna și Mereșeni este amplasată Pădurea din Hîncești, o arie protejată din categoria rezervațiilor peisagistice.

Etimologie

Vechiului târg și-a preluat numele de la râul pe malul căruia este amplasat. Hidronimul Lăpușna apare în actele medievale începând cu anul 1430.Eremia, Anatol. Hidronimia bazinului hidrografic al Prutului. Afluenții de stânga râului. In: Revista de Știință, Inovare, Cultură și Artă „Akademos”, 2014, nr. 4(35), pp. 147-152. ISSN 1857-0461. Denumirea râului provine din limba slavă (bulgară) lopuš [лопуш] / lapuš - având sensul de „brusture”.Ștef, Dorin. Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș. Cluj-Napoca: Casa cărții de știință, 2023, pp. 255-257. ISBN 978-606-17-2127-6 Topicul are răspândire în întregul spațiu românesc și se mai întâlnește în Maramureș, Transilvania, Banat, Bucovina, unde sunt atestate forme înrudite: „Lăpușnic”, „Lăpuș”.

Nu este exclusă posibilitatea ca rădăcina lapoș / lăpoș / lăpuș să fie de origine maghiară: lápos – „mlăștinos”.

Simboluri miniatura|150px|left|Sigiliul târgului Lăpușna, sec. XVI-XVII În calitatea de târg, în perioada medievală, Lăpușna avea dreptul la propriu sigiliu. S-a păstrat o singură amprentă a sigiliului Lăpușnei, pusă pe un hrisov datat cu circa 1595-1600. Pecetea Lăpușnei a mai fost aplicată pe un alt document, din 20 martie 1647, dar acesta ne este cunoscut doar în lista. Textul, gravat cu litere slavone între două cercuri liniare, este „† Печать Липушни”, tradus: „Pecetea Lăpușnei” sau „Pecetea târgului Lăpușna”.

Stema: Pe roșu o cruce recruciată scurtă de aur. Capul scutului de hermină, încărcat cu un cap de bour negru, având între coarne o stea de aur cu opt raze. Scutul timbrat de o coroană domnească de aur, din care iese o coroană murală de argint cu cinci turnuri, așezat pe o halebardă de argint și un steag militar alb cu o cruce roșie pe o hampă de argint, încrucișate, și înconjurat de o ramură de viță-de-vie cu ciorchini la dreapta, o ramură de stejar cu ghinde la stânga și două ramuri de brusture dedesubt, toate naturale și legate cu o panglică albă.Decizia Comisiei Naționale de Heraldică nr.334-IV.01 din 12.06.2015

Drapelul satului Lăpușna reprezintă o pânză pătrată de culoare roșie, încărcată cu o cruce recruciată scurtă galbenă.

Semnificația simbolurilor Stemă:

Piesa principală a stemei este crucea recruciată, preluată din sigiliul medieval al târgului. Ea exprimă esența heraldicii: stabilitatea, continuitatea și ereditatea însemnelor, precăderea emblemelor vechi fată de cele derivate sau noi, urmarea cu sfințenie a tradiției. Culoarea aurie a crucii simbolizează vechimea și nobleței. Câmpul roșu al scutului, roșul fiind culoarea domnului Țării Moldovei, semnifică faptul că târgul Lăpușna – „vechi loc domnesc” – va rămâne până târziu una din ultimele moșii domnești din stânga Prutului, dăruită abia la 23 august 1694 mănăstirii Sfântul Ioan Gură de Aur din Iași, de către Constantin Duca. De asemeni, culoarea roșie se referă aici și la funcția militară importantă de altă dată a târgului Lăpușna. Capul de hermină (partea superioară a stemei cu fond argintiu) încărcat cu un cap de bour semnifică faptul că în acest oraș s-a născut domnul Alexandru Lăpușneanu, fiul lui Bogdan al III-lea și al Anastasiei din Lăpușna. Steaua dintre coarne a fost păstrată din motivul este unul din semnele convenționale utilizate în genealogie pentru simbolizarea nașterii. Timbrul scutului heraldic, de asemenea excepțional, este o combinație dintre o coroană domnească de aur și o coroană murală de argint cu cinci turnuri. Coroana murală semnifică faptul că târgul Lăpușna a fost reședință de ținut, iar coroana domnească faptul că la Lăpușna a existat singurul conac domnesc din stânga Prutului (atestat documentar). Halebarda de argint (lancea cu vârful metalic ascuți) semnifică vama de la Lăpușna, fiind un punct economic strategic pe marele drum internațional care lega Polonia și Ardealul de Crimeea și Marea Neagră. Steagul militar așezat în bară apare în stemă ca unul dintre atributele serdarului - reprezentant al domnului în fața oștirii, care comanda călărașii de margine din ținuturile Lăpușna, Orhei și Soroca și care avea drept funcție principală apărarea hotarului de răsărit al țării contra tătarilor. Ramura de vița-de-vie simbolizează, pe de o parte, una dintre ocupațiile principale tradiționale ale lăpușnenilor, viticultura, iar pe de altă parte – existența în timp a localității. Ramura de stejar a fost preluată din stejarul din stema județului Lăpușna de la 1928 și simbolizează codrii, dar poartă și încărcătura gloriei militare de altă dată a așezării. Brusturele, în calitate de arme grăitoare, face aluzie la numele satului, în conformitate cu interpretarea tradițională a etimologiei toponimului Lăpușna. Panglica albă ce leagă împreună toate cele patru ramuri, albul fiind un simbol tradițional al inocenței, purității, devotamentului, nevinovăției și sincerității, poartă doliul pentru timpurile gloriei sale acum apuse și este chezășia renașterii pentru viitor

Drapel:

Drapelul satului Lăpușna, fiind elaborat în baza stemei și are aceeași încărcătură semantică. Crucea galbenă, în afara propriei semnificații din stemă, preia asupra sa și semnificațiile coroanei murale, a halebardei, a ramurii de viță-de-vie și a panglicii (toate simboluri legate de oraș), iar câmpul roșu, culoare domnească și militară, însumează și semnificația capului scutului, coroanei domnești, a steagului militar și a ramurii de stejar (simboluri legate de domnie).

Istoric Date arheologice Investigațiile de ordin arheologic demonstrează că pe locul Lăpușnei și al satului Rusca se găseau locuințe și așezări omenești începând cu epoca bronzului (mileniul II î.Hr.). Tot pe teritoriul localității Lăpușna și al satelor Rusca și Anini au fost descoperite numeroase așezări necropole ce țin de cultura autohtonilor geți (sec. IV și III î.Hr.).

Târgul medieval Toponimul „Lăpușna” este cunoscut din documente începând cu primele decenii ale secolului al XV-lea, el denumind mai multe realități topografice: râul Lăpușna (10 aprilie 1430), ținutul Lăpușna (10 mai 1439), vama Lăpușna (25 august 1454) și târgul Lăpușna (9 ianuarie 1489). Lăpușna a existat ca târg și pe parcursul sec. al XIV-lea, însă documentele îl atestă începând cu prima jumătate a secolul al XV-lea.

Un hrisov de la 25 august 1454 atestă că Petru Aron întărește Mănăstirii Moldovița privilegiul de scutire de orice vamă trei care ale mănăstirii, care umblau prin țară „după cumpărături de pește la Dunăre sau la Nistru ori la oricare bălți”, pentru care să nu se plătească vamă „nici în Târgul Frumos, nici în târgul Ieșilor și nici la Lăpușna”:Costăchescu, Mihai. Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare. Volumul II. Documente interne: urice (ispisoace), surete, regeste, traduceri 1438-1456. Documente externe: acte de înprumut, de omagiu, tractate, solii, privilegii comerciale, salv’conducte, scrisori 1387-1458. Iași: Viața românească, 1932, pp. 508-510.Caproșu, Ioan; Zahariuc, Petronel. Documente privitoare la istoria orașului Iași. Volumul I: Acte interne (1408-1660). Iași: Editura „Dosoftei”, 1999, pp. 9, 10.

La 29 iunie 1456, același domn acordă negustorilor lipoveni privilegiu ca să plătească la vama Lăpușna numai 30 de groși pentru 12 cântare de mărfuri duse spre ținutul tătarilor și, de asemenea, să plătească la Lăpușna vama Cetății Albe pentru mărfurile ce nu trec prin acel loc.

La 9 ianuarie 1489 într-un suret de pe o hotarnică de la Ștefan cel Mare a satului Petricani, localitatea Lăpușna este menționată pentru prima dată ca târg.Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul III (1487-1504). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1980, p. 83, 84

Ulterior, localitatea apare scrisă într-un uric din 1573 prin care domnul Moldovei Ioan Vodă cel Viteaz întărește preotului Toader din târgul Lăpușna parte din satul Costești, cu heleșteu și cu moară pe Botna, cumpărată de la Todosia fiica Anușcăi, cu 800 de zloți tătărești.Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul VII (1571-1584). București: Editura Academiei Române, 2012, p. 59, 60.

În anul 1625, într-un document de vânzare a unei părți din satul Dușești, de către Dumitru Purcel și Ionascu hânsar în favoarea lui Pana vistiernic, este menționat Drăgușan de Lăpușna în calitate de martor al tranzacției.Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul XVIII (1623-1625). București: Editura Academiei Române, 2006, p. 453.

În 1634 este menționat în calitate de martor Tuțurman din Lăpușna care a prezentat un zapis cu privire la moșiile satelor Drulești și Săoani.Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul XXII (1634). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1974, p. 320.

Catagrafiile fiscale realizate la sfârșitul secolului XVIII, localitatea este atestată în ocolul Cogâlnicul din ținutul Orhei-Lăpușna, proprietarul moșiei fiind Lupu Hâncu. Astfel, la recensământul din anul 1772, în ocolul târgului Lăpușna (împreună cu satele Sacareni și Pașcani) sunt numărate 104 gospodării (familii, capi de familie), inclusiv 76 familii de moldoveni și 3 familii de preoți și dascăli. De asemenea, au fost înregistrate 2 familii de țigani, supuse boierilor, și 1 familie de evrei. Eliberați de bir sau de prestații față de stat sunt indicați 2 volintiri ai salvgardei, 2 scutelnici ai șetrarului Iacovachi, 2 scutelnici al lui Lupul Hâncul și 14 văduve.Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975, p. 97. Ulterior, în anul 1774, doar în Lăpușna erau 78 de gospodării, dintre care rufeturi - 19 gospodării, inclusiv: 1 scutelnic al lui Iacovachi Păun și 7 scutelnici ai lui Lupu Hâncu; 2 preoți, 2 dascăli și 2 văduve. Birnice au fost 59 de gospodării de moldoveni.Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 2: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975, p. 446.

Condica liuzilor din 1803 înregistrează în satul Lăpușna 199 de gospodării care plăteau birul anual în valoare de 5320 lei. Locuitorii dețineau ovine, stupi, suprafețe îndestulate pentru pășunat șu arătură.Condica liuzilor pe 1803. In: Uricariul. VII. Iași, 1886, p. 259.

Ocupația țaristă