Criteriile de convergență, cunoscute și ca Criteriile de la Maastricht, sunt criteriile pe care statele membre ale Uniunii Europene sunt obligate să le întrunească cu scopul de a adera la cea de-a doua etapă a Uniunii Economice și Monetare, pentru a adopta moneda euro ca monedă oficială. Numele dat criteriilor provine de la Tratatul de la Maastricht, unde acestea au fost introduse pentru prima dată, fiind reluate în Tratatul de la Amsterdam. +Statele membre ale UE care nu au adoptat moneda euroȚarăMonedăCurs central per 1 €Data aderării la UEData aderării la ERM IIPolitica guvernamentală privind adoptarea monedei euroRespectarea criteriilor de convergențăCoroană cehăCurs de schimb fluctuant2004-05-01 -Nu se află pe agenda guvernuluiRespectă 2 din 5 criterii.Coroană daneză7.460381973-01-011999-01-01Nu se află pe agenda guvernuluiNeevaluat din cauza renunțării la statutul de membru al zonei euro. A respins adoptarea monedei euro prin referendum în 2000.Forint maghiarCurs de schimb fluctuant2004-05-01 -Nu se află pe agenda guvernuluiNu respectă niciunul dintre cele 5 criteriiZlot polonezCurs de schimb fluctuant2004-05-01 -Nu se află pe agenda guvernuluiNu respectă niciunul dintre cele 5 criterii Leu românescCurs de schimb fluctuant2007-01-01 -Nu se află pe agenda guvernuluiNu respectă niciunul dintre cele 5 criteriiCoroană suedezăCurs de schimb fluctuant1995-01-01 -Nu se află pe agenda guvernului A respins adoptarea monedei euro prin referendum în 2003. Încă este obligat să adopte moneda euro odată ce îndeplinește toate criteriile.Respectă 2 din 5 criterii.
Criterii Tratatul de la Maastricht, semnat în februarie 1992 și intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, a definit cele cinci criterii de convergență pe care statele membre ale UE trebuie să le respecte pentru a adopta noua monedă, euro. Scopul stabilirii criteriilor a fost de a realiza stabilitatea prețurilor în cadrul zonei euro și de a se asigura că aceasta nu va fi afectată negativ la aderarea noilor state membre.
Rata inflației (HICP) nu trebuie să depășească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media celor 3 state membre cu cea mai mare stabilitate a prețurilor. Deficitul bugetar anual nu trebuie să fie mai mare de 3% din PIB, iar datoria publică brută nu trebuie să depășească 60% din PIB. Moneda națională trebuie să fi participat la ERM II timp de cel puțin doi ani, fără tensiuni severe și fără devalorizări. Rata nominală a dobânzii pe termen lung nu trebuie să depășească cu mai mult de 2 puncte procentuale rata celor 3 state cu cea mai bună stabilitate a prețurilor. Alinierea legislației naționale la cea a UE, inclusiv independența băncii centrale.
Note
Vezi și
Zona euro Uniune monetară
Categorie:Economia Uniunii Europene Categorie:Sistemul politic al Uniunii Europene