thumb|Primirea cardinalului Döpfner la Consiliul de Stat al României de către Emil Bodnăraș Julius August Döpfner (n. 26 august 1913, Bad Kissingen, Bavaria - d. 24 iulie 1976, München) a fost episcop de Würzburg, episcop de Berlin în perioada 1957-1961, iar apoi arhiepiscop al Arhidiecezei de München și Freising.
Viața În data de 29 octombrie 1939 a fost hirotonit preot la Roma. Între 1939-1941 a fost alumn al Colegiului Germanicum et Hungaricum și student la Universitatea Pontificală Gregoriana. Acolo a obținut în 1941 titlul de doctor în teologie, cu o disertație despre învățătura lui John Henry Newman. Papa Pius al XII-lea l-a numit pe 11 august 1948 episcop de Würzburg. În 1957 a devenit episcop de Berlin. În anul 1958 a fost ridicat la demnitatea de cardinal, devenind la 45 de ani cel mai tânăr cardinal de atunci. A considerat cardinalatul său drept un omagiu adus orașului divizat Berlin, ocupat în jumătatea răsăriteană de URSS (Berlinul de Est), iar în jumătatea apuseană de aliații occidentali (Berlinul de Vest). În 1961 a devenit arhiepiscop de München și Freising, calitate în care a participat la Conciliul Vatican II.
La Conciliul Vatican II A avut un rol însemnat în mersul lucrărilor Conciliului Vatican II, fiind unul din cei patru cardinali moderatori ai conciliului. A fost considerat liderul progresiștilor la lucrările conciliare. Împreună cu papa Ioan al XXIII-lea a reușit articularea punctului de vedere conform căruia Biserica trebuie să se înnoiască mereu („ecclesia semper reformanda“).
În România Regimul Nicolae Ceaușescu căuta o apropiere față de vest după invadarea Cehoslovaciei de către URSS în anul 1968. În acest context regimul comunist de la București a început tratative cu Agostino Casaroli, secretarul de stat al Vaticanului. Episcopului Áron Márton i-a fost ridicat domiciliul obligatoriu, iar arhiepiscopului Joseph Schubert i s-a permis plecarea din România.
În anul 1969 cardinalul Döpfner l-a primit în exil la München pe Joseph Schubert, arhiepiscopul romano-catolic de București. Acesta a murit câteva luni mai târziu. Slujba de înmormântare a fost oficiată de cardinalul Döpfner în data de 9 aprilie 1969, în Catedrala din München, în prezența nunțiului Corrado Bafile și a numeroși clerici romano-catolici exilați din România.Hieronymus Menges, Zum 80. Geburtstag des verstorbenen Erzbischofs Josef Schubert, Jahrbuch 1970 der Dobrudscha-Deutschen. Accesat la 27 decembrie 2019.
În octombrie 1970 l-a primit la München pe patriarhul Justinian Marina.Dennis J. Dunn, Détente and Papal-communist Relations, 1962-1978, New York, 1979.
În anul 1971 a întreprins o vizită în România, ocazie cu care a fost primit de patriarhul Justinian Marina și de Dumitru Dogaru, președintele Departamentului Cultelor.România liberă, Primire la Consiliul de Stat, 12 noiembrie 1971. În data de 11 noiembrie 1971 Erwin Wickert, ambasadorul Republicii Federale Germania la București, a oferit o recepție în onoarea cardinalului Döpfner.
Stema
Note
Bibliografie Karl Lehmann: Brückenbauer in einer Zeit des Übergangs. Julius Kardinal Döpfner zum Gedenken. Echter Verlag, Würzburg, 2013, ISBN 978-3-429-03659-1 Stephan Mokry (Autor), Franz Xaver Bischof (Hrsg.), Manfred Weitlauff (Hrsg.), Kardinal Julius Döpfner und das Zweite Vatikanum. Ein Beitrag zur Biografie und Konzilsgeschichte (= Münchener kirchenhistorische Studien, Neue Folge, Band 3), Verlag W. Kohlhammer, Stuttgart 2016, ISBN 978-3-17-026704-6.
Categorie:Nașteri în 1913 Categorie:Decese în 1976 Categorie:Episcopi romano-catolici germani Categorie:Cardinali germani Categorie:Oameni din Bavaria Categorie:Decorați cu Ordinul Crucea Federală de Merit a Republicii Federale Germania Categorie:Seminariști ai Colegiului Germanicum et Hungaricum Categorie:Decese în München Categorie:Absolvenți ai Universității Pontificale Gregoriana Categorie:Participanți la Conciliul Vatican II