dreapta|miniatura|Un ofițer de poliție din Brisbane, Australia, efectuează un etilotest aleatoriu unui șofer. Conducerea în stare de ebrietate reprezintă actul de a conduce un vehicul având o concentrație de alcool în sânge (alcoolemie) peste nivelul normal. Chiar și o creștere redusă a concentrației de alcool din sânge determină creșterea de implicare într-un accident rutier.

În România, alcoolul este responsabil pentru aproximativ 17–18% din totalul deceselor cauzate de accidente rutiere.

În , alcoolul este responsabil pentru aproximativ 32% din totalul .

Terminologie

Statele Unite ale Americii În Statele Unite, majoritatea statelor au extins legislația privind infracțiunile legate de conducerea sub influența alcoolului (DUI). Aceste legi se aplică în general conducerii sub influența oricărei substanțe intoxicante, inclusiv alcoolul. Reglementările pot fi aplicate și operării altor tipuri de vehicule, precum ambarcațiuni, aeronave, , trăsuri sau biciclete.

Termenii utilizați frecvent pentru a descrie aceste infracțiuni includ „a bea și a conduce”, „condus în stare de ebrietate” și „condus în stare de beție”. Deoarece majoritatea cazurilor DUI sunt asociate consumului de alcool, acești termeni sunt adesea utilizați interschimbabil în limbajul curent, iar expresia „DUI legat de droguri” este folosită pentru a face distincția.

Regatul Unit În Regatul Unit există două infracțiuni distincte legate de consumul de alcool și conducerea vehiculelor. Prima este „conducerea sau tentativa de a conduce cu un nivel excesiv de alcool” (cod legal DR10), iar a doua este „deținerea sau controlul unui vehicul cu un nivel excesiv de alcool” (cod legal DR40), cunoscută în mod colocvial drept „beat la volan”, datorită formulării din .

În ceea ce privește vehiculele cu motor, Road Safety Act 1967 a introdus o infracțiune specifică pentru conducerea sau responsabilitatea asupra unui vehicul atunci când concentrația de alcool în respirație, sânge sau urină depășește limitele legale (denumită colocvial „peste limită”).

Aceste prevederi au fost ulterior integrate în . O infracțiune separată prevăzută de această lege se aplică și bicicletelor. Deși legea din 1872 este în mare parte depășită, infracțiunea de a fi „beat la volan ... al oricărei trăsuri, cai, vite sau locomotive cu abur” rămâne în vigoare; termenul „trăsură” a fost interpretat uneori ca incluzând și .

Măsurarea intoxicației

dreapta|miniatura|Un etilotest de poliție, mai exact un Alco-Sensor IV Gradul de intoxicație al unui conducător auto poate fi determinat de poliție prin trei metode, în funcție de jurisdicție: analiza sângelui, a aerului expirat sau a urinei. Rezultatele sunt exprimate prin concentrația de alcool în sânge (alcoolemie), concentrația de alcool în aerul expirat (BrAC) sau rezultatul analizei urinei. În scopul aplicării legii, testarea respirației cu ajutorul etilotestului este metoda preferată, deoarece rezultatele sunt disponibile aproape imediat. Depășirea unui prag stabilit, de exemplu o alcoolemie de 0,08% (8 ), constituie infracțiune fără a fi necesară dovedirea afectării capacității de conducere.

În unele jurisdicții există forme agravante ale infracțiunii pentru valori mai ridicate ale alcoolemiei, cum ar fi 0,12%, 0,15% sau 0,25%. În multe jurisdicții, agenții de poliție pot efectua teste de sobrietate pe teren asupra suspecților pentru a identifica semne de intoxicație. Au existat cazuri în Canada în care agenții au găsit un suspect inconștient după un accident și i-au prelevat o probă de sânge.

Odată cu introducerea testelor științifice pentru determinarea alcoolemiei, autoritățile de aplicare a legii au trecut de la (de exemplu solicitarea suspectului de a sta într-un picior) la stabilirea infracțiunii prin depășirea unei anumite valori a alcoolemiei în timpul conducerii. Totuși, aceasta nu exclude utilizarea simultană a testelor subiective mai vechi, prin care agenții de poliție evaluează gradul de intoxicație al suspectului prin efectuarea unor exerciții sau prin examinarea ochilor și a reacțiilor acestuia. De asemenea, validitatea echipamentelor și metodelor utilizate pentru determinarea alcoolului în aerul expirat și sânge, precum și relațiile matematice dintre aceste valori și nivelul de intoxicație au fost criticate. Defecțiunile tehnice sau calibrarea necorespunzătoare a echipamentelor sunt adesea invocate în apărarea acuzațiilor de conducere sub influența alcoolului (DUI) sau a drogurilor (DWI).

Efectele alcoolului

Efecte asupra proceselor cognitive

Alcoolul este un deprimant care afectează în principal funcționarea creierului. Acesta afectează mai întâi structurile esențiale ale creierului, iar „atunci când cortexul cerebral este eliberat de funcțiile sale de integrare și control, procesele legate de judecată și comportament devin dezorganizate, iar executarea corectă a sarcinilor comportamentale este perturbată.” Alcoolul afectează o serie de abilități necesare desfășurării activităților zilnice. Consumul unei cantități suficiente de alcool pentru a produce o concentrație de alcool în sânge de 0,03–0,12% determină, în mod obișnuit, , afectarea capacității de judecată și a coordonării motorii fine. O alcoolemie de 0,09% până la 0,25% produce letargie, , tulburări de echilibru și vedere încețoșată. O alcoolemie între 0,18% și 0,30% provoacă confuzie profundă, tulburări de vorbire (de exemplu bâlbâire), clătinare, amețeală și vărsături. O alcoolemie între 0,25% și 0,40% poate provoca , inconștiență, , vărsături și (care poate pune viața în pericol). O alcoolemie între 0,35% și 0,80% poate duce la comă (inconștiență), deprimare respiratorie severă și posibil intoxicație alcoolică fatală. Există mai mulți factori care influențează momentul în care alcoolemia atinge sau depășește 0,08, inclusiv greutatea corporală, intervalul de timp de la ultimul consum de alcool și consumul de alimente. De exemplu, un bărbat de 77 kg poate consuma mai mult alcool decât o femeie de 61 kg înainte de a depăși limita legală a alcoolemiei.National Highway Traffic Safety Administration (NHTSA). BAC Estimator [computer program]. Springfield, VA: National Technical Information Service, 1992.

Unul dintre efectele principale ale alcoolului este afectarea semnificativă a capacității unei persoane de a-și muta atenția de la o activitate la alta, „fără a afecta semnificativ funcțiile senzorio-motorii”. Aceasta indică faptul că persoanele intoxicate nu își pot schimba atenția în mod eficient fără a afecta percepția senzorială. De asemenea, persoanele intoxicate au un câmp vizual funcțional mai restrâns decât cele sobre. Informațiile primite de creier de la ochi „sunt perturbate atunci când ochii trebuie să fie rotiți lateral pentru a detecta stimuli sau când trebuie mutați rapid dintr-un punct în altul”.

Efecte asupra condusului Studiile arată o creștere exponențială a riscului relativ de accident pe măsură ce alcoolemia crește. Potrivit NHTSA (Administrația Națională pentru Siguranța Traficului pe Autostrăzi), diferite niveluri ale alcoolemiei produc efecte previzibile asupra capacității de a conduce în siguranță: o alcoolemie de 0,02 duce la scăderea funcțiilor vizuale și a capacității de a realiza două sarcini simultan; 0,05 determină reducerea coordonării, dificultăți în urmărirea obiectelor în mișcare și reacții mai lente la situații de urgență; 0,08 produce pierderea atenției, scăderea capacității de procesare a informațiilor și control redus al vitezei; 0,10 afectează capacitatea de menținere a benzii și frânarea corespunzătoare; iar 0,15 provoacă o afectare severă a controlului vehiculului și a procesării informațiilor vizuale și auditive necesare conducerii.

Există mai multe metode experimentale utilizate pentru evaluarea capacității de conducere și a nivelului de intoxicație. Una dintre acestea este „sarcina de urmărire”, care testează coordonarea mână–ochi: participantul trebuie să mențină un obiect pe o traiectorie prestabilită prin rotirea volanului. S-a observat afectarea performanței la alcoolemii de aproximativ 0,066%. O altă metodă este „sarcina de reacție la alegere”, axată pe funcțiile cognitive. În acest tip de test sunt evaluate atât percepția auditivă, cât și cea vizuală, iar participanții trebuie să răspundă conform unor reguli care necesită procesare mentală înainte de reacție. Acest tip de evaluare este relevant deoarece, în condiții reale de conducere, șoferii trebuie să își împartă atenția între controlul vehiculului și observarea mediului înconjurător. S-a constatat că chiar și valori foarte scăzute ale alcoolemiei pot produce o afectare semnificativă a performanței cognitive implicate în conducere.

Efectul Grand Rapids miniatura|Riscul relativ de accident în funcție de alcoolemie, conform studiului Grand Rapids (Borkenstein), comparat cu date mai recente Un studiu realizat în 1964 de a analizat date din Grand Rapids, Michigan.Robert F. Borkenstein papers, 1928–2002 , Indiana U. The role of the drinking driver in traffic accidents Concluzia principală a studiului a fost că riscul de coliziune crește rapid odată cu creșterea alcoolemiei; la o alcoolemie de 0,15%, riscul este de aproximativ 25 de ori mai mare decât în cazul unei alcoolemii de 0%. Limitele legale ale alcoolemiei din Germania și din numeroase alte țări au fost stabilite inițial pe baza acestui studiu. Cercetări ulterioare au arătat că toate coliziunile suplimentare asociate consumului de alcool au implicat o alcoolemie de cel puțin 0,06%, 96% dintre acestea fiind asociate cu valori peste 0,08%, iar 79% cu valori peste 0,12%.Grand Rapids Effects Revisited: Accidents, Alcohol and Risk , H.-P. Krüger, J. Kazenwadel și M. Vollrath, Center for Traffic Sciences, University of Wuerzburg

Un aspect surprinzător al studiului a fost faptul că, în analiza principală, o alcoolemie între 0,01% și 0,04% a fost asociată cu un risc mai mic de coliziune decât o alcoolemie de 0%, fenomen cunoscut sub numele de Efectul Grand Rapids sau Grand Rapids dip. Un studiu din 1995 realizat de pe date din Germania a observat un rezultat similar, sugerând că șoferii cu o alcoolemie de 0,04% sau mai mică păreau să prezinte un risc mai redus de coliziune decât cei cu alcoolemie zero.

Cercetările privind afectarea capacității de conducere din cauza alcoolului au arătat însă că deteriorarea performanței începe imediat ce alcoolul devine detectabil în organism. Din acest motiv, literatura de specialitate consideră în mare parte Grand Rapids dip un artefact statistic, similar cu . Analiza inițială din studiul Grand Rapids s-a bazat în principal pe statistici univariate, care nu au putut separa efectele vârstei, sexului și obiceiurilor de consum de alcool de alte variabile.

În special, atunci când datele sunt reanalizate prin reprezentarea separată a ratei accidentelor în funcție de alcoolemie pentru diferite frecvențe de consum, forma de „J” nu mai apare, iar rata coliziunilor crește încă de la o alcoolemie de 0%. Analiza originală a fost influențată de includerea șoferilor sub 25 de ani și peste 55 de ani care nu consumau frecvent alcool, dar aveau rate mai mari de accidente chiar și atunci când nu consumaseră alcool. Un studiu mai recent, bazat pe date din perioada 1997–1999, a replicat aparent fenomenul Grand Rapids dip, însă a constatat că acesta dispare atunci când se realizează ajustări statistice pentru covariabile prin regresie logistică.

Rata de recuperare percepută