Sindromul ochiului uscat, cunoscut și sub numele de keratoconjunctivită sicca, este o afecțiune caracterizată prin uscarea ochilor. Simptomele includ uscăciune oculară, iritație, înroșire, secreții, vedere încețoșată și oboseală oculară ușoară. Severitatea simptomelor poate varia de la ușoară și ocazională la severă și continuă. Sindromul ochiului uscat poate duce la vedere încețoșată, instabilitate a filmului lacrimal, creșterea riscului de deteriorare a suprafeței oculare, cum ar fi cicatrizarea corneei, și modificări la nivelul ochiului, inclusiv ale sistemului neurosenzorial.
Ochiul uscat apare atunci când ochiul nu produce suficiente lacrimi sau când lacrimile se evaporă prea rapid. Aceasta poate fi cauzată de vârstă, utilizarea lentilelor de contact, disfuncția glandei Meibomius, sarcină, sindromul Sjögren, deficit de vitamina A, deficit de acizi grași omega-3, operația LASIK și anumite medicamente, cum ar fi antihistaminicele, unele medicamente pentru tensiune arterială, terapia hormonală de substituție și antidepresivele. Conjunctivita cronică, cauzată de expunerea la fum de țigară sau infecție, poate de asemenea să ducă la această afecțiune. Diagnosticul se bazează în principal pe simptome, deși pot fi utilizate și alte teste. Sindromul ochiului uscat poate face imposibilă purtarea lentilelor de contact în unele cazuri.
Tratamentul depinde de cauza subiacentă. Lacrimile artificiale sunt de obicei primul pas în tratament. Ochelarii înveliți care se potrivesc bine pe față pot reduce evaporarea lacrimilor. Analizarea cu atenție a medicamentelor pe care o persoană le ia și, dacă este sigur, modificarea acestora poate de asemenea îmbunătăți simptomele, dacă medicamentele sunt cauza. Pot fi sugerate unele medicamente topice pentru a ajuta la tratarea afecțiunii. Ciclosporina imunosupresoare poate fi recomandată pentru a crește producția de lacrimi, iar corticosteroizii topici pot fi de asemenea utili pe termen scurt pentru a reduce inflamația. Un alt tratament care este uneori sugerat sunt dopurile lacrimale, care previn scurgerea lacrimilor de pe suprafața ochiului.
Sindromul ochiului uscat este o afecțiune oculară frecventă. Afectează între 5 și 34% din populație, în funcție de populația studiată. La persoanele în vârstă, afectează până la 70%. În China, afectează aproximativ 17% din populație. Fraza „keratoconjunctivitis sicca” înseamnă „uscarea corneei și conjunctivei” în latină.
Semne și simptome Simptomele tipice ale sindromului ochiului uscat includ uscăciune, arsură și o iritație oculară ca de nisip care se înrăutățește pe parcursul zilei. Simptomele pot fi descrise și ca ochi cu senzații de mâncărimi, înțepători sau obosiți. Alte simptome sunt durerea, înroșirea, senzația de tragere și presiunea în spatele ochiului. Poate exista senzația că ceva, cum ar fi un fir de praf, este în ochi. Deteriorarea rezultantă a suprafeței ochiului crește disconfortul și sensibilitatea la lumina puternică. De obicei, ambii ochi sunt afectați.
De asemenea, poate apărea o secreție lipicioasă din ochi. Deși poate părea contradictoriu, ochiul uscat poate cauza lăcrimarea din cauza iritației. Se poate experimenta o lăcrimare excesivă, ca și cum ar fi intrat ceva în ochi. Aceste lacrimi reflexe nu vor îmbunătăți neapărat senzația de uscăciune, deoarece sunt lacrimi apoase produse ca răspuns la leziuni, iritații sau emoții, care nu au proprietățile lubrifiante necesare pentru a preveni ochiul uscat.
Deoarece clipirea acoperă ochiul cu lacrimi, simptomele sunt agravate de activitățile în care frecvența clipitului este redusă din cauza utilizării prelungite a ochilor. Aceste activități includ cititul prelungit, utilizarea computerului (sindromul privitului la calculator), condusul sau vizionarea la televizor. Simptomele cresc în zonele cu vânt, praf sau fum (inclusiv fum de țigară), în medii uscate la altitudini mari, inclusiv în avioane, în zile cu umiditate scăzută și în zone unde se utilizează un aparat de aer condiționat (în special într-o mașină), ventilator, încălzitor sau chiar un uscător de păr. Simptomele se reduc pe vreme răcoroasă, ploioasă sau cețoasă și în locuri umede, cum ar fi la duș.
Majoritatea persoanelor care suferă de ochi uscat experimentează o iritație ușoară fără efecte pe termen lung. Cu toate acestea, dacă afecțiunea nu este tratată sau devine severă, poate produce complicații care pot cauza deteriorarea ochiului, instabilitatea filmului lacrimal, modificări neurosenzoriale, vedere afectată sau (rar) pierderea vederii.
Cauze Orice anormalitate a unuia dintre cele trei straturi ale lacrimilor produce un film lacrimal instabil, rezultând în simptome de ochi uscați.
Evaporare crescută Cea mai frecventă cauză a ochiului uscat este evaporarea crescută a filmului lacrimal, de obicei ca rezultat al disfuncției glandelor Meibomius (DGM). Glandele Meibomius sunt două seturi de glande sebacee care delimitează pleoapele superioare și inferioare și secretă stratul exterior uleios al filmului lacrimal - stratul lipidic. Aceste glande se înfundă adesea din cauza inflamației cauzate de blefarită și/sau rozacee, prevenind o distribuție uniformă a uleiului. Rezultatul este un strat lipidic instabil care duce la o evaporare crescută a filmului lacrimal.
În cazurile severe de DGM, glandele Meibomius pot atrofia și înceta complet producția de ulei.
Umiditate scăzută Umiditatea scăzută poate cauza sindromul ochiului uscat.
Scăderea producției de lacrimi Keratoconjunctivita uscată poate fi cauzată de o producție inadecvată de lacrimi din cauza hiposecreției lacrimale. Stratul apos al lacrimilor este afectat, rezultând în deficit de lacrimi apoase (DLA). Glanda lacrimală nu produce suficiente lacrimi pentru a menține întreaga conjunctivă și cornee acoperite de un strat complet. Acest lucru apare de obicei la persoanele sănătoase. Vârsta înaintată este asociată cu scăderea lacrimilor. Acesta este cel mai frecvent tip găsit la femeile aflate în postmenopauză.
În multe cazuri, ochiul uscat cu deficit apos nu are o cauză evidentă (idiopatic). Alte cauze includ alacrimia congenitală, xeroftalmia, ablația glandei lacrimale și denervarea senzorială. În cazuri rare, poate fi un simptom al bolilor vasculare de colagen, inclusiv policondrita recurentă, artrita reumatoidă, granulomatoza cu poliangeită și lupus eritematos sistemic. Sindromul Sjögren și alte boli autoimune sunt asociate cu deficitul de lacrimi apos. Medicamente precum isotretinoina, sedativele, diureticele, antidepresivele triciclice, antihipertensivele, contraceptivele orale, antihistaminicele, decongestionantele nazale, beta-blocantele, fenotiazinele, atropina și opiaceele analgezice, cum ar fi morfina, pot cauza sau agrava această afecțiune. Infiltrarea glandelor lacrimale cu sarcoidoză sau tumori sau fibroza postradiere a glandelor lacrimale poate de asemenea cauza această afecțiune. Recent, s-a acordat atenție compoziției lacrimilor la indivizii normali sau cu ochi uscat. Numai o mică fracțiune din cele aproximativ 1543 de proteine estimate din lacrimi sunt deficiente sau suprareglate în mod diferențial în ochiul uscat, unul dintre acestea fiind lacritina. Lacritina topică promovează lăcrimarea în studiile preclinice la iepure. De asemenea, tratamentul topic al ochilor șoarecilor cu ochi uscat (modelul de șoarece knockout Aire pentru ochi uscat) a restaurat lăcrimarea și a suprimat atât colorarea corneei, cât și dimensiunea focarelor inflamatorii în glandele lacrimale.
Cauze suplimentare Timpul excesiv petrecut în fața ecranelor computerelor, smartphone-urilor, tabletelor sau altor dispozitive digitale poate cauza uscarea ochilor. „Oamenii clipesc în mod normal de aproximativ 15 ori într-un minut. Cu toate acestea, studiile arată că clipim doar de aproximativ 5 până la 7 ori pe minut în timp ce folosim computere și alte dispozitive cu ecran digital. Clipirea este modul în care ochiul obține umiditatea de care are nevoie la suprafață.”
Îmbătrânirea este una dintre cele mai comune cauze ale ochilor uscați, deoarece producția de lacrimi scade odată cu vârsta. Mai multe clase de medicamente (atât cu prescripție medicală, cât și fără) au fost presupuse ca fiind o cauză majoră a ochiului uscat, în special la vârstnici. În special, medicamentele anticolinergice care cauzează și uscăciunea gurii se crede că promovează ochi uscați. Ochiul uscat poate fi cauzat și de arsuri termice sau chimice sau (în cazurile epidemice) de adenovirusuri. Un număr de studii au constatat că persoanele cu diabet au un risc crescut pentru această afecțiune.
Aproximativ jumătate dintre toate persoanele care poartă lentile de contact se plâng de ochi uscați. Există două conexiuni potențiale între utilizarea lentilelor de contact și ochii uscați. În mod tradițional, s-a crezut că lentilele de contact moi, care plutesc pe filmul lacrimal care acoperă corneea, absorb lacrimile din ochi. Conexiunea dintre pierderea sensibilității nervoase și producția de lacrimi este, de asemenea, subiect de cercetare actuală.
Sindromul ochiului uscat apare sau se înrăutățește și după LASIK și alte intervenții chirurgicale refractive, în care nervii corneeni care stimulează secreția lacrimală sunt tăiați în timpul creării unui flap corneal. Ochiul uscat cauzat de aceste proceduri de obicei se rezolvă după câteva luni, dar poate fi permanent. Persoanele care se gândesc la o intervenție chirurgicală refractivă ar trebui să ia în considerare acest lucru.
O leziune oculară sau altă problemă cu ochii sau pleoapele, cum ar fi ochii ieșiți în afară sau pleoapa căzută, poate cauza keratoconjunctivita sicca. Tulburările pleoapelor pot afecta mișcarea complexă de clipire necesară pentru răspândirea lacrimilor.
Anomaliile stratului mucin al lacrimilor cauzate de deficitul de vitamina A, trahom, keratoconjunctivita difterică, tulburări cutaneomucoase și anumite medicamente topice sunt, de asemenea, cauze ale keratoconjunctivitei sicca.
Persoanele cu keratoconjunctivită sicca au niveluri crescute de factor de creștere nervoasă lacrimal (NGF). Este posibil ca acest NGF de la suprafața oculară să joace un rol important în inflamația suprafeței oculare asociată cu sindromul ochiului uscat.
Fiziopatologia Având ochi uscați pentru o perioadă poate duce la abraziuni mici pe suprafața ochilor. În cazurile avansate, țesutul epitelial suferă modificări patologice, și anume metaplazia scuamoasă și pierderea celulelor caliciforme. Unele cazuri severe duc la îngroșarea suprafeței corneei, eroziune corneeană, keratopatie punctiformă, defecte epiteliale, ulcer corneean (steril și infectat), neovascularizare corneeană, cicatrizare corneeană, subțierea corneei și chiar perforație corneeană.
Un alt factor contributiv poate fi deficitul de monomer de lacritină. Monomerul de lacritină, forma activă a lacritinei, este scăzut selectiv în ochiul uscat cu deficit apos, ochiul uscat din sindromul Sjögren ochiul uscat legat de lentilele de contact și în blefarită. Microbiomul suprafeței oculare, compus dintr-o comunitate diversă de microorganisme, a fost implicat în patogeneza sindromului ochiului uscat, influențând potențial inflamația și homeostazia suprafeței oculare.
Diagnostic Evaluarea simptomelor este o componentă cheie a diagnosticului ochiului uscat - până la punctul în care mulți cred că sindromul ochiului uscat este o boală bazată pe simptome. S-au dezvoltat mai multe chestionare pentru a determina un scor care să permită un diagnostic. Chestionarul McMonnies & Ho pentru ochi uscat este adesea folosit în studiile clinice ale ochilor uscați.
Unele teste permit clasificarea pacienților în una din cele două categorii, „cu deficit apos” sau „hiperevaporativ”. Ghidurile de diagnostic au fost publicate în 2007 de Dry Eye Workshop. Se poate efectua o examinare cu lampa cu fante pentru a diagnostica ochii uscați și pentru a documenta orice deteriorare a ochiului. La realizarea acestui test, medicul examinează marginea pleoapei.