Pasărea albă cu o pată neagră

Pasărea albă cu o pată neagrăV. B., „Cinema”, în Contemporanul, anul XXV, nr. 29 (1288), vineri 16 iulie 1971, p. 9.Șerban Creangă, „În așteptarea premiilor”, în România literară, anul IV, nr. 31, joi 29 iulie 1971, p. 31.Șerban Creangă, „Ziua acordării premiilor”, în România literară, anul IV, nr. 32, joi 5 august 1971, p. 24.Călin Căliman, „Festivalul Filmului de la Moscova: După decernarea premiilor — corespondență de la Moscova”, în Contemporanul, anul XXV, nr. 32 (1291), vineri 6 august 1971, p. 5.Romulus Rusan, „Festivaluri: Moscova VII”, în Cinema, anul IX, nr. 8 (104), august 1971, pp. 10–12.***, „«În crîng»”, în Contemporanul, anul XXV, nr. 15 (1326), vineri 7 aprilie 1972, p. 5. (în , în ) este un film dramatic de epocă sovietic din 1971 regizat de , М. И. Павлова, Е. М. Барыкин (red.), Советские художественные фильмы. Аннотированный каталог: 1970–1971 [„Filme artistice sovietice. Catalog adnotat: 1970–1971”], Госфильмофонд России, Издательство Всероссийской газеты «Нива России», Moscova, 1996, pp. 9–10. după o idee a actorului ucrainean Ivan Mîkolaiciuk. Scenariul filmului a fost scris de Mîkolaiciuk, în colaborare cu Illienko. Rolurile principale au fost interpretate de actorii , Ivan Mîkolaiciuk și .

Acțiunea filmului se desfășoară între anii 1937 și 1947 într-un sat huțul tradițional din Bucovina de Nord. Filmul urmărește viața țăranului ucrainean Les Dzvonar și a celor patru fii ai săi în contextul ultimilor ani de stăpânire a nordului Bucovinei de către Regatul României, al ocupării acestui teritoriu de către Uniunea Sovietică, al celui de-al Doilea Război Mondial și al anilor imediat următori.Elena Azernikova, „În așteptarea Festivalului...”, în România literară, anul IV, nr. 28, joi 8 iulie 1971, p. 20. Odată cu începerea războiului, drumurile fraților se despart: Petro devine comunist și se înrolează în Armata Roșie, Orest se refugiază în munți și se alătură Organizației Naționaliștilor Ucraineni, iar ceilalți frați mai mici rămân în satul natal. Destinele lor se intersectează însă de mai multe ori, cu consecințe dramatice. Întâmplările prin care trec membrii familiei Dzvonar reconstituie istoria țărănimii ucrainene din nordul Bucovinei, pe care creatorii filmului o prezintă „prin prisma legendelor populare și a motivelor tradiționale ale folclorului ucrainean”.

Realizarea acestui film a fost viciată de organele de cenzură ale statului sovietic, care au solicitat în repetate rânduri modificarea scenariului, perceput ca „antisovietic”, și l-au împiedicat pe regizor să-și exprime liber ideile creative. Conducătorii au avut o reacție ostilă față de acest film și au cerut interzicerea difuzării lui, considerându-l o creație cinematografică dăunătoare din punctul de vedere al ideologiei sovietice. Obținerea Marelui Premiu al Festivalului Internațional de Film de la Moscova a permis difuzarea pentru un timp a acestui film în cinematografele ucrainene, dar schimbarea conducerii partidului în anul următor a dus din nou la scoaterea filmului din programul de difuzare. Filmul a avut parte, totuși, de un mare succes comercial în restul Uniunii Sovietice, fiind vizionat de 10,5 milioane de spectatori. El a fost difuzat de posturile sovietice de televiziune la 14 octombrie 1988 și a reintrat în programul cinematografelor ucrainene abia după proclamarea independenței Ucrainei, când nu mai era „suficient de relevant, deoarece avea puține asemănări cu standardul de acțiune de la Hollywood”, făcându-i astfel pe unii critici să afirme că soarta lui era „să fie în afara timpului și, din păcate, să aparțină mai mult eternității decât publicului”.

Pasărea albă cu o pată neagră este al treilea film realizat de Iuri Illienko, iar criticii de specialitate din perioada postsovietică îl consideră un film-manifest al . A fost înscris la a Festivalului Internațional de Film de la Moscova și a câștigat Marele Premiu („Medalia de Aur”). În urma unui sondaj efectuat în anul 2021 în rândul a aproximativ 70 de experți ucraineni în film, Pasărea albă cu o pată neagră a fost inclus pe locul 8 în .

Rezumat

Familia numeroasă a țăranului huțul Les Dzvonar trăiește la sfârșitul anilor 1930 într-un sat de munte de pe malul râului Ceremuș, la granița de nord a Regatului României. Les și soția sa, Katerîna, au patru copii: Petro, Orest, Bohdan și Heorhii și își câștigă existența muncind un mic lot de pământ și cântând ca muzicanți la sărbătorile locale. Foametea din cursul anilor 1930, epidemia de holeră și politica brutală de românizare au dus la sărăcirea pe scară largă a populației. Din cauza sărăciei, unii localnici traversează adesea pe ascuns granița în Polonia pentru a aduce diverse produse și sunt arestați la întoarcere de grănicerii români.

Pentru a face față greutăților, Les Dzvonar decide să-și vândă fiii ca muncitori agricoli. Cel mai mare dintre ei, Petro, este arestat la târg de militarii români, cel mai mic, Heorhii, este luat de preotul local Mîron pentru a-l ajuta la treburile casnice, iar ceilalți doi, Orest și Bohdan, se împrăștie pe la fermele bogate din zonă, unde sunt angajați ca muncitori agricoli și tăietori de lemne. Preotul local Mîron are o fată frumoasă, Dana, de care cei trei frați mai mari (Petro, Orest și Bohdan) sunt îndrăgostiți. Ea nu se poate hotărî pe care să-l aleagă ca iubit, ceea ce provoacă o ceartă între frații Dzvonar și va influența semnificativ destinul acestora. Evenimentele se precipită curând: Petro evadează, împreună cu un activist comunist, și se ascunde în pădurea din apropierea satului, așteptând sosirea militarilor sovietici care se adunaseră la granița cu România, iar ceilalți doi frați se întorc, de asemenea, în satul natal.

În vara anului 1940, autoritățile române cedează sovieticilor teritoriul nordic al Bucovinei. O unitate militară a Armatei Roșii intră în sat și îndepărtează borna de frontieră, fiind întâmpinată cu bucurie de localnici. Populația colaborează cu autoritățile sovietice, care pun în practică un program de dezvoltare a zonei, iar Dana se căsătorește cu tractoristul rus Ostap, militar al Armatei Roșii. Vestea invadării Uniunii Sovietice de către armatele germano-române ajunge chiar în ziua nunții Danei cu Ostap, obligându-l pe mire să se întoarcă de urgență la unitatea sa. Începerea războiului îi desparte pe frații Dzvonar și îi plasează pe părți opuse ale baricadei: Petro părăsește trupa de muzicieni și se înrolează în Armata Roșie, Orest o seduce pe Dana și o duce în munți, unde se alătură naționaliștilor ucraineni și, ulterior, Armatei Insurecționale Ucrainene, iar Bohdan rămâne acasă și se ascunde pentru a nu fi mobilizat în Armata Română și trimis pe front.

Autoritățile române se întorc în sat și dau foc casei lui Les Dzvonar. În cursul următorilor trei ani se abat noi necazuri asupra familiei. Bohdan este nevoit să se ascundă în continuare de mobilizare, în ciuda eforturilor disperate ale tatălui său de a-l convinge pe preotul Mîron să-l înscrie în registru ca fiind mai tânăr. Fratele mai mic, Heorhii, care era îndrăgostit încă din copilărie de vrăjitoarea Vivdea, se căsătorește cu ea, dar femeia este ucisă în dimineața zilei următoare de un colaborator al autorităților române, iar tânărul părăsește satul pentru a-i căuta pe ucigași. În același timp, militarii germani încep să se retragă din regiune pe măsură ce Armata Roșie se apropie. Petro, care fusese promovat la gradul de căpitan, se întoarce pe ascuns în sat, îi ia cu el pe tatăl său și pe fratele său Bohdan și încearcă fără succes să-l convingă și pe Orest să se alăture partizanilor sovietici. În acest timp, abandonați de aliații lor, naționaliștii ucraineni sunt nevoiți să se îndepărteze de localități și să se ascundă în locuri tot mai greu accesibile. Dana îl părăsește pe Orest, fiind obosită de viața în pădure și îngrozită de crimele de război săvârșite de naționaliști, și se întoarce la tatăl ei.

Războiul se sfârșește, iar, după trei ani de administrație românească brutală, sovieticii reiau în stăpânire nordul Bucovinei și localnicii plecați încep să se întoarcă în sat. Frații Petro și Bohdan (care surzise în urma unei contuzii) revin acasă de pe front, în timp ce tatăl lor, Les, murise acolo. Odată cu ei se întoarce și tractoristul Ostap, dar soția sa îl respinge, temându-se că Orest îl va ucide. Fratele mai mare, Petro, nu știe cum să-i spună mamei că tatăl său a fost ucis și, încercând să amâne acest moment, îl invită pe Ostap să locuiască în casa lor. Cei doi tineri încearcă să introducă progresul în sat, aducând un tractor modern cu care deminează și apoi ară ogoarele. Liniștea nu durează însă, deoarece, într-o noapte, Orest coboară din pădure, intră cu tovarășii săi în casa părintească și îl găsește acolo pe Ostap, pe care-l leagă de tractor și îi dă foc. Petro încearcă să-l salveze pe Ostap, dar tractorul în flăcări explodează și amândoi bărbații mor.

După un timp, Orest se satură să se tot ascundă prin munți și coboară în sat, singur și înarmat, pentru a participa la o serbare populară. Sătenii se feresc de el, știind că are mâinile pătate cu mult sânge. Fără să dea atenție nimănui, Orest o caută prin mulțime pe Dana și, după ce o găsește, dansează cu ea. În acest timp, Bohdan se întoarce de la pădure cu o legătură de lemne și, traversând drumul pe la serbare, îl observă pe Orest și îl acuză de moartea fratelui lor mai mare. Orest scoate atunci de sub haină o mitralieră și vrea să tragă cu ea asupra mulțimii, dar se răzgândește și începe să fugă pe malul râului Ceremuș, cu sătenii pe urmele sale. Este ajuns și încolțit în cele din urmă, după care se aude o împușcătură și Orest moare. În anii următori, regiunea trece din nou prin vremuri de liniște, iar Heorhii, care era acum un bărbat matur și devenise medic sub noul regim sovietic, se întoarce în satul natal și deschide un dispensar pentru a-i trata pe localnici. Prin eforturile tânărului Dzvonar, tractorul ars este așezat ca monument pe o stâncă de deasupra Ceremușului. Heorhii se căsătorește cu Dana, cu care urmează să aibă un copil, iar viața își continuă cursul.

Distribuție

— Dana, fiica preotului Mîron Ivan Mîkolaiciuk — Petro Dzvonar, fiul cel mai mare, care se alătură Armatei Roșii și devine comunist — Orest Dzvonar, al doilea fiu, care se alătură Armatei Insurecționale Ucrainene Iuri Mîkolaiciuk — Bohdan Dzvonar, al treilea fiu — Katerîna („Katrina”) Dzvonarîha, soția lui Les și mama celor patru frați — Vivdea, vrăjitoarea satului, o femeie desfrânată — Les Dzvonar, tatăl celor patru frați — preotul local Mîron Oleh Polstvin — Heorhii Dzvonar, al patrulea fiu, fratele cel mai mic în copilărie — Heorhii Dzvonar, fratele cel mai mic la maturitate — Ostap, tractorist, militar al Armatei Roșii — pan Levîțkîi (Levitsky), chiaburul local care colaborează cu românii și germanii — „Zozulea”, nebunul întru Hristos — Roman, membru al Armatei Insurecționale Ucrainene (voce dublată de actorul )

(menționat V. Kolisnik) Veaceslav Vinnîk — comandantul unității Armatei Roșii care sosește în sat A. Vladîmîrov

Dublaj de voce — Roman, membru al Armatei Insurecționale Ucrainene

Unii locuitori ai satelor din nordul Bucovinei au făcut figurație în acest film.

Producție Scenariu