Mirecourt este o comună franceză, reședință de canton din departamentul Vosges, în arondismentul Neufchâteau. Situată în Lorena, comuna face parte în prezent din regiunea administrativă Grand Est.
Geografie Localizare Mirecourt este situată în inima regiunii Xaintois, la 24 de kilometri de Vittel, 35 de kilometri de Épinal, 40 de kilometri de Neufchâteau și 48 de kilometri de Nancy.
Comune limitrofe
Relief Altitudinea variază de la 261 m la 378 m.
Hidrografie Rețeaua hidrografică Comuna este situată în bazinul hidrografic al Rinului, în cadrul bazinului Rhin-Meuse. Este drenată de râul Madon, pârâul Val d'Arol, pârâul Bazoilles, pârâul Ravenel și pârâul Talencourt .
Madon, cu o lungime totală de 96,9 km, își are izvorul în comuna Vioménil și se varsă în râul Moselle la Pont-Saint-Vincent, după ce traversează 47 de comune .
Val d'Arol, cu o lungime totală de 13,9 km, își are izvorul în comuna Domjulien și se varsă în râul Madon la Marcheprime, după ce traversează nouă comune .
thumb|center|500px|Rețelele hidrografice și rutiere Mirecourt.
Managementul si calitatea apei Teritoriul comunei este acoperit de schema de amenajare și de gestionare a apelor (SAGE) „Nappe des Grès du Trias Inférieur”. Acest document de planificare, care include teritoriul din zona de distribuție a apelor din pânza freatică a Grès din Triasicul Inferior (GTI), cu o suprafață de 1.497 km², este în curs de elaborare. Obiectivul urmărit este de a stabiliza nivelurile piezometrice ale pânzei freatice GTI și de a atinge un echilibru între extrageri și capacitatea de reîncărcare a pânzei freatice. Schema trebuie să fie coerentă cu obiectivele de calitate definite în SDAGE Rhin-Meuse și Rhône-Méditerranée. Structura responsabilă pentru elaborarea și implementarea acesteia este consiliul departamental al Vosges .
Calitatea apei și a cursurilor de apă poate fi consultată pe un site dedicat, gestionat de agențiile de apă și de Agenția Franceză pentru Biodiversitate .
Clima În 2010, clima comunei este clasificată ca fiind de tip montan, conform unui studiu realizat de Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France publică o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna se află într-o zonă de tranziție între climatul oceanic și climatul continental și este inclusă în regiunea climatică Lorraine, plateau de Langres, Morvan. Această regiune se caracterizează printr-o iarnă aspră (1,5 °C), vânturi moderate și ceață frecventă toamna și iarna .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală a fost de 9,9 °C, cu o amplitudine termică anuală de 16,9 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații a fost de 900 mm, cu 12,6 zile de precipitații în ianuarie și 9,7 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France instalată în comună a fost de 10,4 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații a fost de 824,3 mm. Temperatura maximă înregistrată la această stație a fost de 39,5 °C, atinsă pe 25 iulie 2019; temperatura minimă a fost de -19,5 °C, atinsă pe 20 decembrie 2009 .
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020 . Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Mirecourt este categorisită drept târg rural, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aparține unității urbane Mirecourt , o aglomerație intra-departamentală care cuprinde patru comune, dintre care ea este orașul-centru. În plus, comuna face parte din zona metropolitană Mirecourt, fiind comuna-centru. Această zonă, care include 33 de comune, este categorisită în zonele cu mai puțin de 50.000 de locuitori .
Utilizarea terenului Ocuparea terenurilor în comună, conform bazei de date europene privind ocuparea biofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), este marcată de importanța teritoriilor agricole (49,1% în 2018), deși în scădere față de 1990 (52,8%). Repartizarea detaliată în 2018 este următoarea: pajiști (30,4%), zone urbanizate (20,9%), păduri (18,9%), terenuri arabile (15,2%), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (11%), culturi permanente (3,5%) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .
thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Comunicații Mirecourt este deservită de mai multe drumuri departamentale. Este conectată: Prin D 55 la RN 57 (17 km la est), care leagă în special Nancy de Épinal; Prin D 166 la autostrada A31 (26 km la vest), care leagă Nancy de Dijon.
Mirecourt dispune de propria sa stație feroviară situată pe linia 14, care leagă Nancy de Contrexéville. Celelalte stații feroviare cele mai apropiate se află la Charmes și Épinal.
Aeroportul Épinal – Mirecourt este situat la 6 km la vest de oraș, pe teritoriul comunei Juvaincourt.
Toponimie Mențiuni anterioare: In Murici curte (960); Murichort (1180); De Modoricicurte (secolul X); Mirecourt, Mirecort (1234); Murecourt (1264); Murecourt sur Madon (1279); Mericourt (1284); Myrecort (1286); Mercort (1297); Muricort (secolul XIII); Miricourt (1331); Mircourt (1332); Miricour (1392); Miricuria (1423); De Mirecuria (1427); Mercuria (1472); De Mercurio (1473); Myrecourt, Merecourt (secolul XVI); Prope Mircuriam (1538); Mirecour (1656).
Istoricii au încercat să găsească vreo asemănare între numele Mirecourt și cel al lui Mercur; dar nu prezintă nici o citare, nici o tradiție sau vreun monument vechi pentru a susține opinia lor. O altă ipoteză vorbește despre Muricus curtis: 'curtis' înseamnă domeniu rural, iar Muricus este numele proprietarului său.
Istorie De la origini până în 1789 Mirecourt a fost fondată în primul mileniu, la intersecția drumurilor care duc de la Toul la Épinal și de la Neufchâteau la Châtel-sur-Moselle, la traversarea râului Madon. Prima mențiune a Mirecourt datează din anul 960 , într-un act al împăratului Otto al II-lea, care stipulează că un anumit Urson a donat un important domeniu situat in Murici Curte.
În cursul secolului al XIII-lea, Mirecourt face parte din domeniul seniorial al contelui-episcop de Toul, care îi acordă scrisori de franciză în 1234. Un act din 1284 (Ferry III) consemnează alipirea Mirecourt și a teritoriului său la ducatul Lorena. Mirecourt devine reședința importantului județului Vôge, dar este mai presus de toate un oraș cu un mare comerț.
În secolul al XVI-lea, ducii de Lorena introduc în Mirecourt măiestria meșterilor italieni în fabricarea viorilor, măiestrie care se perpetuează până în zilele noastre. Astfel, un anumit Dieudonné Montfort, fabricant de viori, era deja activ în Mirecourt în 1602. În 1732, recunoscând această măiestrie, ducele Francisc III de Lorena, viitorul împărat al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, editează o cartă pentru „lutierii și fabricantii de viori din Mirecourt și Mattaincourt”Arhivele departamentale din Meurthe-et-Moselle: B 174, folio 65.. El dorește astfel să protejeze această breaslă „de abuzurile care se strecoară în meseria lor” și să păstreze „renumele pe care și l-a dobândit odinioară, de a conține meșteri pricepuți în fabricarea instrumentelor”. Paralel cu această activitate de lutierie, Mirecourt devine și un important centru al construcției de orgi în secolul al XVIII-lea. Nativ al orașului, Léopold Renaudin și-a ilustrat arta la Paris înainte de a îmbrățișa idealurile revoluționare și de a muri pe eșafod.
Loja masonică Saint-Jean le Parfait Désintéressement la Orient de Mirecourt datează din 1750, fiind una dintre cele mai vechi din Franța (a inaugurat templul său pe 23 martie 2014 ). De fapt, au existat trei loji masonice care s-au succedat: primele două sub denumirea distinctivă Saint-Jean le Parfait Désintéressement în secolul al XVIII-lea, iar a treia sub denumirea de l'Harmonie în secolul al XIX-lea.
În 1766, la moartea lui Stanisław Leszczyński, Lorena devine parte a Franței, dar organizarea administrativă este menținută. În 1776, Nicolas-Louis François de Neufchâteau cumpără funcția de locotenent-general al județului.
Din 1789 până în zilele noastre Reforma administrativă din 1789 face din Mirecourt un centru de district al departamentului Vosges, apoi un centru de arondisment; acest statut va fi pierdut în 1926, din cauza reducerii masive a numărului de subprefecturi (măsuri de economie luate de Raymond Poincaré).
Mirecourt găzduiește una dintre primele școli normale de învățători din Franța, fondată în 1828 .
Începând cu 1870, un număr de protestanți veniți din Alsacia se stabilesc în Mirecourt și în împrejurimile sale, iar în 1983, Pierre Maignial fondează prima biserică protestantă din Mirecourt.
Fondată în 1890 la Mirecourt, Banque Kolb este filiala Crédit du Nord în nord-estul Franței.
Se fabrică, de asemenea, instrumente mecanice (orgi, serinette etc.). Orașul Mirecourt a dobândit o reputație mondială pentru producția de instrumente de cvartet și, în special, pentru producția de arcușuri. Șaizeci de ateliere de lutieri și de arcușari, mici întreprinderi și fabrici de prelucrare sunt înregistrate pe parcursul a trei secole. De asemenea, există o fabrică de producție de viori a companiei Couesnon. Majoritatea activităților sunt în curs de desfășurare în secolul al XIX-lea. Fabricarea de arcușuri scade odată cu apariția înregistrărilor sonore, în prima jumătate a secolului XX.
În 1940, după armistițiul din al Doilea Război Mondial, Wehrmacht-ul se instalează în Mirecourt. Spitalul psihiatric de la Ravenel, aflat în construcție, este transformat într-un lagăr de tranzit și de internare, denumit Frontstalag 120. Numeroși soldați francezi rămân prizonieri acolo în așteptarea transferului lor în lagăre de prizonieri din Germania. Prizonierii „indigeni” (care provin din coloniile franceze) rămân acolo mai mult timp; Frontstalag-ul este închis pe 17 februarie 1941. Aceștia vor fi trimisi în alte lagăre în zona ocupată. Orașul este eliberat pe 14 septembrie 1944 de către unități ale armatei americane. Site-ul de la Ravenel devine 21st General Hospital Washington, care va funcționa până în 1946.
Se continuă fabricarea dantelei la Mirecourt, în special la Maison de la Dentelle. O școală de lutieri a fost înființată acolo în 1970 de Étienne Vatelot.
Politică și administrație Prin decret prefectoral din 15 septembrie 2023, comuna va fi scoasă pe 1 ianuarie 2024 din arondismentul Épinal și va fi alipită la arondismentul Neufchâteau - Prefectura Regiunii Grand Est, „Ordinul prefectoral nr. 2023/488 de modificare a limitelor teritoriale ale arondismentelor departamentului Vosges”, 15 septembrie 2023, p. 71-83.
Comuna face parte din cantonul Mirecourt, în care este centrul, și din comunitatea de comune Mirecourt Dompaire .
Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comuna respectivă începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare . Pentru comuna respectivă, primul recensământ exhaustiv în cadrul noului dispozitiv a fost realizat în 2005 .
În 2021, comuna număra 4782 locuitori, în scădere cu 10,2 % față de 2015 (Vosges: −3,05%, Franța fără Mayotte: +1,84%).
Cultura și patrimoniul local Patrimoniul cultural