Embouchure de l'Argens este o arie protejată (sit de importanță comunitară — SCI) din Franța întinsă pe o suprafață de , din care marine.
Localizare Centrul sitului Embouchure de l'Argens este situat la coordonatele .
Înființare Situl Embouchure de l'Argens a fost declarat arie specială de conservare în baza directivei 92/43 din 1992 referitoare la conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbaticehttp://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000031082298 pentru a proteja 17 specii de animale.
Biodiversitate Situată în ecoregiunea mediteraneană, aria protejată conține 28 de habitate naturale: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Dune mobile cu vegetație embrionară, Păduri de Quercus suber, Păduri termofile cu Fraxinus angustifolia, Bancuri de nisip acoperite în permanență slab de apă marină, Estuare, Terase mlăștinoase și terase nisipoase neacoperite de apă la reflux, Golfuri mici largi și golfuri puțin adânci, Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Dune de pe litoral fixate cu Crucianellion maritimae, Straturi cu Posidonia (Posidonion oceanicae), Lagune de coastă, Dune de coastă fixe cu vegetație erbacee („dune gri”), Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Dune împădurite cu Pinus pinea și/sau Pinus pinaster, Salicornia și alte specii anuale care populează regiunile mlăștinoase și nisipoase, Pășuni mediteraneene udate de apa mării (Juncetalia maritimi), Tufărișuri halofile mediteraneene și termo-atlantice (Sarcocornetea fruticosi), Vegetație anuală la limita mareei, Dune mobile de-a lungul țărmului cu Ammophila arenaria („dune albe”), Păduri de pin mediteraneene cu pini mezogeni endemici, Iazuri temporare mediteraneene, Pseudostepă cu ierburi și specii anuale de Thero-Brachypodietea, Pajiști umede mediteraneene cu ierburi înalte de Molinio-Holoschoenion, Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus și specii de Caricion davallianae, Galerii de Salix alba și de Populus alba, Galerii și tufărișuri riverane sudice (Nerio-Tamaricetea și Securinegion tinctoriae).
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate: mamifere (7): liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliac cu urechi de șoarece (Myotis blythii), liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii), liliac cărămiziu (Myotis emarginatus), liliac comun (Myotis myotis), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) nevertebrate (5): croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo), Coenagrion mercuriale, fluturele auriu (Euphydryas aurinia), Gomphus graslinii, Oxygastra curtisii pești (4): Alosa fallax, Barbus meridionalis, Lampetra fluviatilis, Petromyzon marinus reptile (1): țestoasa de baltă (Emys orbicularis)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 1 specie de păsări.
Note
Vezi și Natura 2000 Lista siturilor Natura 2000 din Franța
Categorie:Natura 2000 în Franța