250px|dreapta|thumb| |Inscripții în trei limbi - daneză, suedeză și engleză - la memorialul din Piața Danemarca din Ierusalim, 2007 Salvarea evreilor din Danemarca a fost o operațiune de salvare care, în octombrie 1943, a făcut ca aproape toți evreii danezi din timpul ocupației germane în Danemarca (1940-1944) să poată scăpa de exterminare și să ajungă în siguranță în Suedia neutră. Cu contribuția diplomatului german Georg Ferdinand Duckwitz, care a divulgat planurile germane, și ajutorul mai multor factori danezi, în primul rând, al rezistenței daneze și al Suediei au fost salvați astfel 7.056 (după alte surse 7.220) dintr-un total de 7800 evrei. Odată cu ei au fost transportați în Suedia și 686 parteneri de viață neevrei. Salvarea evreilor din Danemarca a fost una dintre cele mai mari operațiuni locale împotriva exterminării evreilor de către Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a Holocaustului. Fără ea, evreii danezi ar fi ajuns cu toții în lagărele de exterminare naziste. Operațiunea menționată, ca și intervenția Danemarcei în favoarea a 464 evrei danezi care fuseseră prinși și deportați în lagărul de concentrare Theresienstadt în Protectoratul Boemiei și Moraviei, au dus la supraviețuirea a 99% dintre evreii danezi. Ordinul de deportare Fără ca guvernul danez să-i împiedice, ocupanții germani ai Danemarcei au început să planifice deportarea celor 7800 evrei locali în lagărele naziste de concentrare. Diplomatul german Georg Ferdinand Duckwitz a încercat fără succes să găsească în Suedia un port sigur pentru refugiul evreilor. Guvernul suedez era dispus să accepte refugiul evreilor numai cu condiția aprobării din partea Germaniei naziste, care nu putea fi obținută. La 28 septembrie 1943 Duckwitz a divulgat planurile unei operațiuni de deportare împotriva evreilor din Danemarca ,lui Hans Hedtoft, președintele Partidului Social Democrat. Hedtoft a contactat mișcarea de rezistență daneză și pe conducătorul comunității evreiești, C.B Henriques, care, la rândul său, l-a alertat pe șef rabinul Marcus Melchior. La serviciul divin de dis-de-dimineață, la 29 septembrie 1943, cu o zi înaintea celebrării Anului Nou evreiesc Rosh Hashaná, evreii au fost înștiințați de rabinul Melchior despre acțiunea plănuită de germani și au fost sfătuiți să se ascundă degrabă și să-i anunțe pe toți ceilalți evrei, prieteni și rude. Planurile germane au determinat Biserica Danemarcei (biserica luterană de stat) și toate partidele politice daneze, cu excepția Partidului Național Socialist al Muncitorilor din Danemarca (NSWPD - nazist) să le denunțe si să-și exprime solidaritatea cu concetățenii evrei. Pentru prima dată ele s-au manifestat fățiș contra ocupantului. De îndată episcopii danezi au lansat o hyrdebrev—o scrisoare pastorală către toți cetățenii. Scrisoarea a fost difuzată in toate parohiile daneze pentru a fi citită în fiecare biserică în duminica următoare. Aceasta nu era ceva obișnuit, deoarece Biserica daneză este descentralizată și apolitică.

Primele etape ale salvării au fost improvizate. Când funcționarii civili danezi la diverse nivele ale ministerelor au aflat de planul german de a-i ridica pe toți evreii din țară, au început să ia în mod independent, diverse măsuri pentru a-i găsi pe evrei și a-i ascunde. Majoritatea evreilor s-au ascuns vreme de zile și săptămâni, fiind nesiguri de soarta care îi așteaptă.

Pregătirile din Suedia și logistica 200px|miniatura|Barcă cu refugiați evrei pe drumul de la Falster în Danemarca la Ystad în Suedia, octombrie 1943 Deși cea mai mare parte a evreilor s-au ascuns, majoritatea dintre ei ar fi putut fi prinși în cursul operațiunii de salvare, dacă trecerea lor în Suedia nu ar fi fost sigură. Suedia primise deja mai devreme un număr de evrei norvegieni care aveau anumite conexiuni suedeze. Dar aceste acțiuni de salvare a evreilor norvegieni nu au fost cu totul eficiente din cauza lipsei de experiență în relațiile cu autoritățile naziste. Când la 29 august 1943 germanii au introdus în Danemarca legea marțială, ministerul de externe suedez a înțeles că evreii danezi se aflau în pericol imediat. Într-o scrisoare datată 31 august ambasadorul Suediei la Copenhaga Gösta Engzell a primit autorizația Consilierului șef juridic (care în 1938 a reprezentat Suedia la Conferința de la Evian asupra refugiaților evrei din Germania) de a emite pașapoarte suedeze cu scopul salvării evreilor danezi și a aducerii lor în Suedia."Levine, Paul A. From Indifference to Activism: Swedish Diplomacy and the Holocaust: 1938–1944, Uppsala 1996. La 2 octombrie guvernul suedez a anunțat într-o declarație oficială că Suedia este pregătită să primească în Suedia pe toți evreii danezi. Era un mesaj paralel cu o declarație neoficială mai comunicată mai devreme autorităților germane din Norvegia.

Evreii au fost trecuți clandestin din Danemarca prin strâmtoarea Øresund, din Sjælland până în Suedia -timpul transportului fiind diferit în funcție de traseul specific și de vreme, dar în medie, sub o oră pe marea agitată de iarnă. Unii au fost transportați în bărci mari de pescuit de până la 20 de tone, iar alții au fost duși în bărci cu vâsle sau caiace. Ketch-ul „Albatros” a fost unul dintre velierele folosite la transportul clandestin al evreilor în Suedia. Unii refugiați au fost urcați pe ascuns în vagoane de marfă pe feriboturile regulate între Danemarca și Suedia, această rută fiind potrivită pentru cei copii sau bătrâni care erau prea slabi pentru a suporta o trecere maritimă agitată. Oamenii Mișcării de rezistență daneze au spart vagoane goale sigilate de germani după inspecție, au ajutat refugiații să urce în ele și apoi au resigilat mașinile cu sigilii germane falsificate sau furate, pentru a preveni inspecțiile ulterioare.

Pescarii au perceput în medie 1.000 de coroane daneze de persoană pentru transport, dar unii au perceput și până la 50.000 de coroane. Salariul mediu lunar la acea vreme era mai mic de 500 de coroane, iar jumătate dintre evreii salvați aparțineau clasei muncitoare. Prețurile au fost determinate de principiile pieței de cerere și ofertă, precum și de percepția pescarilor în legătură cu riscul. Mișcarea de rezistență daneză a jucat un rol activ în organizarea salvării și în finanțare, când o mare parte din danezii bogați au donat sume mari de bani pentru acest demers. În total, se estimează că salvarea a costat aproximativ 20 de milioane de coroane, din care aproximativ jumătate au fost plătite de familiile evreiești și jumătate din donații și chete.Hjælpen til de danske jøder – hvorfor hjalp så mange, og hvad var risikoen?23 septembrie 2015 folkedrab.dk Sofie Lene Bak în saitul Folkedrab Ajutarea evreilor danezi - De ce au ajutat așa de mulți și care a fost riscul?

Anunțul radiofonic de la 2 octombrie 1943 Fizicianul danez Niels Bohr, a cărui mamă era evreică, a luat o poziție hotărâtă pentru compatrioții săi evrei într-un apel personal către regele Suediei și miniștrii guvernului suedez.Fiecare dintre aceste citate descriu politica activitatea lui Bohr în epoca nazistă. Niels Bohr: Lucrări colectate. Arena politică (1934–1961), Niels Bohr, Léon Rosenfeld, Finn Aaserud, Elsevier, 2005, p. 14 „Salvarea evreilor danezi: Curajul moral sub stres”, Leo Goldberger, New York University Press, 1987, p. 10 Distrugerea evreilor europeni. Raul Hilberg, Yale University Press, 2003, vol. 2, p. 596 Timpurile lui Niels Bohr, în fizică, filozofie și politică. Abraham Pais, Clarendon Press, Oxford, 1991, p. 488 Resistance Fighter: O istorie personală a rezistenței daneze. Jørgen Kieler, Editura Gefen Ltd, 2001, pp. 91–93 Regele Gustav al V-lea i-a acordat o audiență după un apel persuasiv al lui Greta Garbo, care îl cunoștea pe Bohr.Brett, David. Garbo: Steaua Divină. The Robson Press, 2013. Bohr a fost adus în Suedia, al cărei guvern i-a aranjat transportul imediat în Statele Unite pentru a participa la Proiectul Manhattan. Când Bohr a sosit pe pământul suedez, reprezentanții guvernului i-au spus că trebuie să urce imediat la bordul unui avion pentru Statele Unite. Bohr a refuzat. El le-a spus oficialilor – și în cele din urmă regelui – că, până când Suedia nu a anunțat prin calea undelor și în presă că granițele ei vor fi deschise pentru a primi evreii danezi, el nu va merge nicăieri. Bohr a relatat el însuși despre aceste evenimente. După cum relatează istoricul Richard Rhodes, la 30 septembrie, Bohr l-a convins pe regele Gustaf să facă publică dorința Suediei de a oferi azil evreilor danezi, iar la 2 octombrie, radioul suedez a transmis că Suedia era dispusă să primească refugiații evrei. Rhodes și alți istorici au interpretat acțiunile lui Bohr în Suedia ca fiind un precursor necesar fără de care salvarea în masă nu ar fi putut avea loc. Dar, după Paul A. Levine, care nu menționează deloc factorul Bohr ,Ministerul suedez pentru Afaceri Externe a acționat conform instrucțiunilor clare date mult mai devreme de prim-ministrul Per Albin Hansson și de ministrul de externe Christian Günther, urmând o politică stabilită deja în 1942.Goldberger 1987

Acțiunile de salvare 200px|miniatura|dreapta|Gerda III a fost construită în 1928 pentru Farul danez si Serviciul danez de geamanduri. Din octombrie 1943 Gerda III a fost folosită pentru a transfera refugiați evrei din Danemarca ocupată de naziști spre Suedia neutră. Cu grupuri de circa zece refugiati la bord, vaporașul a plecat pentru îndatoririle lui obișnuite legate de far, dar a deviat spre coasta Suediei. Vaporașul și echipajul sau (Căpitanul Otto Andersen, John Hansen, Gerhardt Steffensen and Einar Tønnesen), au transportat circa 300 evrei spre azilul salvator În primele zile ale operațiunii de salvare, evreii s-au mutat în numeroasele porturi de pescuit de pe coasta daneză pentru a aștepta traversarea, dar ofițerii Gestapoului au devenit suspicioși cu privire la activitățile din jurul porturilor. În noaptea de 6 octombrie, de pildă, circa 80 evrei au fost prinși ascunși în podul bisericii din Gilleleje, ascunzătoarea lor fiind trădată de o fată daneză care era îndrăgostită de un soldat german .Christian Tortzen, Gilleleje octombrie 1943 , Copenhaga: Fremad, 1970 Salvările ulterioare au trebuit să fie organizate din puncte izolate de-a lungul coastei. În timp ce își așteptau rândul, evreii s-au refugiat în pădure și în cabane depărtate de coastă, ferite de ochii Gestapo-ului.

Poliția portuară daneză și poliția civilă au cooperat adesea cu eforturile de salvare. În primele etape, Gestapo-ul nu avea destul personal, iar armata și marina germană au fost chemate pentru a întări Gestapo-ul în strădaniile de a preveni transporturile. Germanii locali aflați în posturi de comandă, din propriile lor calcule politice sau prin propria lor inactivitate, ar fi facilitat, poate, fuga.

Lista parțială a salvatorilor și rezistenților danezi care au luat parte la operațiune

În timp ce lista Institutului Yad Vashem din Ierusalim conține doar numele câtorva danezi, care, în mare parte, nu erau membri ai rezistenței, și care s-a întâmplat să fie cunoscuți de evreii pe care i-au ajutat, au fost câteva sute, dacă nu câteva mii de danezi obișnuiți care au luat parte la eforturile de salvare. Ei au participat cel mai adesea în cadrul unor grupuri mici, organizate spontan și sub reguli „de acoperire”. Cunoscuți doar după numele lor fictive, în general nu puteau fi identificați de cei care au fost ajutați și, prin urmare, nu îndeplineau criteriile Yad Vashem pentru titlul de „Drepți între Popoare”. Mai jos este o listă parțială a unora dintre cei mai importanți salvatori, atât în ​​interiorul, cât și în afara mișcării oficiale de rezistență, ale căror nume au fost relevate de-a lungul anilor:Flender, Harold. Rescue in Denmark, W.H. Allen, London, 1963Dethlefsen, Henrik. De Illegale Svergiesruter, Odense Universitetsforlag, Odense, Denmark, 1993Werner, Emmy E. A Conspiracy of Decency, Westview Press, 2002

Fanny Arnskov - de la secția daneză a Ligii Internaționale a femeilor pentru Pace și Libertate