miniatura|400x400px|Zona afrotropicală (în verde) Zona afrotropicală este unul dintre cele opt domenii biogeografice ale Pământului. Aceasta cuprinde Africa subsahariană, sudul Peninsulei Arabe, insula Madagascar și insulele din vestul Oceanul Indian. Anterior, era cunoscută sub numele de zona etiopiană sau regiunea etiopiană.

Principalele regiuni ecologice Cea mai mare parte a zonei afrotropicale, cu excepția extremității sudice a Africii, are un climat tropical. O centură largă de deșerturi, inclusiv Sahara din nordul Africii, deșerturile de coastă atlantice și Deșertul Arabiei din Peninsula Arabică, separă zona afrotropicală de zona palearctică, care include nordul Africii și Eurasia temperată.

Sahel și Sudan La sud de Sahara, două centuri de traversează continentul de la vest la est, de la Oceanul Atlantic până la . Imediat la sud de Sahara se află centura Sahelului, o zonă de tranziție formată din pajiști semiaride cu ierburi scunde și savane dominate de . Mai la sud, precipitațiile cresc în , cunoscută și ca regiunea Sudan, o centură de pajiști înalte și savană. Savana sudaneză include două mari zone de : zona umedă din Sudanul de Sud și Delta interioară a Nigerului din Mali. reprezintă o zonă de tranziție între pajiști și centura de din apropierea Ecuatorului.

Pădurile din sudul Arabiei Sudul Arabiei, care include Yemenul și părți din vestul Omanului și sud-vestul Arabiei Saudite, are puține păduri permanente. Printre cele mai notabile se numără , Jabal și Jabal Badaj din zonele înalte ale Yemenului, precum și pădurile sezoniere din estul Yemenului și regiunea din Oman. Alte păduri răspândite în regiune sunt păduri mici, dominate în principal de sau .

Zona forestieră

Zona forestieră, o centură de , se întinde de-a lungul din Africa ecuatorială. din Africa de Vest se extind de-a lungul coastei din Guineea până în Togo. , o zonă de mozaic pădure–savană care ajunge până la coastă, separă aceste păduri de , care se întind de-a lungul Golful Guineei, din estul Beninului, prin Camerun și Gabon, până în vestul Republicii Democrate Congo. Cea mai mare întindere de păduri tropicale din Africa este reprezentată de din din Africa Centrală.

O altă centură de păduri tropicale umede se întinde de-a lungul coastei Oceanului Indian, din sudul Somaliei până în Africa de Sud.

Regiunea Somali-Masai În nord-estul Africii, reprezintă comunitățile vegetale dominante. Această regiune este cunoscută ca centrul de endemism Somali–Masai. Se întinde din centrul Tanzaniei spre nord, prin Cornul Africii, și cuprinde părți din Tanzania, Kenya, Etiopia, Somalia, Djibouti și Eritreea. Arborii dominanți sunt speciile spinoase, cu frunziș sezonier, din genurile , (fostul ) și , care formează păduri deschise, savane deschise, tufărișuri dense și . Regiunea include și ecosistemul Serengeti, renumit pentru fauna sa.

Zonele montane din Africa de Est

Regiunea afromontană se întinde de la până la munții din sudul Africii, incluzând . Aceasta găzduiește o floră distinctă, inclusiv specii de și , precum și Lobelia și gigant.

și

Regiunea Zambeziană

include păduri, savane, pajiști și tufărișuri. Printre comunitățile vegetale caracteristice se numără , pădurile mai uscate de și , precum și -ul de la altitudini mai mari. Regiunea se întinde într-o centură largă de la est la vest, la sud de pădurile tropicale umede din regiunea guineo-congoleză și la nord de deșerturile din sudul Africii, incluzând teritorii din Malawi, Angola, Botswana, Mozambic, Zambia și Zimbabwe.

Deșerturile Africii de Sud Africa de Sud include mai multe regiuni deșertice. Deșertul Namib este unul dintre cele mai vechi deșerturi din lume și se întinde pe peste 2.000 km de-a lungul coastelor atlantice ale Angolei, Namibiei și Africii de Sud. Este caracterizat prin dune masive și un număr ridicat de specii endemice. În interiorul său, Deșertul Kalahari reprezintă o savană semiaridă care se extinde în Botswana, Namibia și Africa de Sud. La sud de Namib și Kalahari se află , o regiune semideșertică întinsă pe porțiuni din provinciile Western și Eastern Cape, cu spații deschise vaste și vegetație unică, inclusiv specii din familia Asteraceae. În cadrul acestei regiuni, este o subregiune mai aridă, iar , un deșert muntos din nord-vestul Africii de Sud, face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO datorită biodiversității și importanței sale culturale pentru populația Nama.

Regiunea floristică Cape Regiunea floristică Cape, situată în extremitatea sudică a Africii, are o climă mediteraneană și adăpostește un număr mare de taxoni endemici, inclusiv familii de plante precum proteele (Proteaceae), care se regăsesc și în .

Madagascar și insulele Oceanului Indian

Madagascar și insulele învecinate formează o subregiune distinctă, caracterizată prin numeroși taxoni endemici, precum lemurii. Madagascar și insulele granitice Seychelles reprezintă fragmente vechi ale fostului supercontinent Gondwana, desprinse de Africa cu milioane de ani în urmă. Alte insule din Oceanul Indian, precum Comorele și , sunt formate mai recent. Madagascar cuprinde o mare varietate de habitate, de la păduri tropicale la regiuni montane și zone aride, cu niveluri foarte ridicate de biodiversitate și endemism.

Plante și animale endemice

Plante Zona afrotropicală adăpostește numeroase familii de plante endemice. includ zece familii endemice de plante cu flori; opt sunt endemice pentru Madagascar (, , , , , , și ), una pentru Seychelles () și una pentru (). Douăsprezece familii de plante sunt endemice sau aproape endemice pentru sudul Africii, inclusiv , , , și , dintre care cinci sunt endemice pentru Regiunea Floristică Cape. Alte familii endemice afrotropice includ , , , și .

Animale

Marile Lacuri din Africa de Est (Lacul Victoria, Lacul Nyasa și Lacul Tanganyika) reprezintă un important centru al biodiversității pentru peștii de apă dulce, în special pentru , care includ peste două treimi din cele aproximativ 2.000 de specii ale familiei. Regiunea râurilor de coastă din Africa de Vest, deși acoperă doar o mică parte a continentului, adăpostește 322 de specii de pești din Africa de Vest, dintre care 247 sunt limitate la această zonă, iar 129 la areale și mai restrânse. Fauna râurilor din Africa Centrală include 194 de specii de pești, dintre care 119 sunt endemice și 33 au distribuții foarte limitate.

Afrotropicul include mai multe familii de păsări endemice, precum (Struthionidae), pasărea secretar (Sagittariidae), bibilicile (Numididae) și Coliidae. Unele familii de paseriforme sunt, de asemenea, limitate la Afrotropice, inclusiv și Picathartidae.

Africa are trei ordine endemice de mamifere: Tubulidentata (), ( și crizocloride) și Macroscelidea (chițcani-elefant). sunt deosebit de cunoscute pentru diversitatea mamiferelor mari.

Patru specii de maimuțe mari sunt endemice în Africa Centrală: ambele specii de gorilă (Gorilla gorilla și Gorilla beringei) și ambele specii de cimpanzeu (Pan troglodytes și bonobo). Oamenii și strămoșii lor își au originea în Africa.

Ecoregiuni terestre afrotropicale centru|miniatura|600x600px|Ecoregiunile din zona afrotropicală, codificate cromatic după biom. Verde închis: păduri tropicale și subtropicale umede de foioase. Maro deschis: păduri tropicale și subtropicale uscate de foioase. Galben: pajiști, savane și tufărișuri tropicale și subtropicale. Verde deschis: pajiști, savane și tufărișuri temperate. Albastru deschis: pajiști și savane inundate. Mov deschis: pajiști și tufărișuri montane. Maro: păduri, zone împădurite și tufărișuri mediteraneene. Bej: deșerturi și tufărișuri xerice. Magenta: mangrovă.

Habitate Mediul tropical este extrem de bogat în biodiversitate. Pădurea tropicală africană reprezintă aproximativ 18% din totalul mondial și acoperă peste 3,6 milioane de kilometri pătrați în Africa de Vest, de Est și Centrală. Această suprafață poate fi împărțită în aproximativ 2,69 milioane km² (74%) în Africa Centrală, 680.000 km² (19%) în Africa de Vest și 250.000 km² (7%) în Africa de Est. În Africa de Vest, un lanț de păduri tropicale cu o lățime de până la 350 km se întinde de la granița estică a Sierra Leone până în Ghana. În Ghana, zona împădurită se rarefiază treptat în apropierea fluviului Volta, unde apare o fâșie de savană cunoscută drept golul Dahomey, cu o lungime de aproximativ 300 km. Pădurea tropicală din Africa de Vest continuă la est de Benin prin sudul Nigeriei și se încheie, în mod convențional, la granița Camerunului, de-a lungul . miniatura|

Pădurile tropicale semideciduoase din Africa de Vest încep pe coasta Guineei-Bissau (prin Guineea) și se extind de-a lungul coastelor din Sierra Leone, Liberia, Coasta de Fildeș, Ghana, continuând prin Togo, Benin, Nigeria și Camerun până în . Aceste păduri tropicale reprezintă unele dintre cele mai vechi, mai productive și mai complexe ecosisteme terestre, dar sunt în prezent amenințate, iar degradarea lor perturbă echilibrul ecologic. Aceasta poate afecta ciclurile hidrologice globale, poate elibera cantități mari de gaze cu efect de seră în atmosferă și poate reduce capacitatea planetei de a stoca carbon.

Vegetația pădurilor tropicale din zona de tranziție Guineea–Congolia, care se întinde din Senegal până în vestul Ugandei, este alcătuită în principal din două tipuri. Pădurea tropicală semideciduoasă se caracterizează prin numeroși arbori care își pierd frunzele în sezonul uscat și apare în regiuni unde perioada uscată (cu precipitații sub aproximativ 100 mm) durează până la trei luni. Pădurea tropicală perenă sau semipermanentă este adaptată la condiții climatice mai umede decât tipul semideciduos și apare, de regulă, în zone unde sezonul uscat durează mai puțin de două luni. Acest tip de pădure este, în general, mai bogat în leguminoase și în diversitatea speciilor, iar dezvoltarea sa maximă se observă în jurul , din estul Nigeriei până în Gabon, cu extinderi spre vest (din Ghana până în Liberia) și spre est în bazinul Zaïre–Congo.

Comparativ cu alte regiuni tropicale ale lumii, majoritatea pădurilor tropicale africane sunt relativ mai uscate și primesc între 1600 și 2000 mm de precipitații anual. Regiunile cu precipitații mai ridicate se află în principal în zonele de coastă. Distribuția precipitațiilor de-a lungul anului este, de asemenea, mai redusă decât în alte zone tropicale, valorile lunare medii fiind adesea sub 100 mm în mare parte a regiunii. Diversitatea florei este, în general, mai mică decât în alte păduri tropicale, fenomen atribuit unor factori precum infertilitatea progresivă a solurilor încă din Miocen, episoadele de secetă severă din Cuaternar și ipoteza refugierii climatice a pădurilor tropicale africane în timpul ultimei glaciațiuni, în urmă cu aproximativ 18.000 de ani.

Faună miniatura|Loxodonta cyclotis Pădurea tropicală africană adăpostește o faună bogată, alcătuită în mare parte din specii de mamifere de talie mică, rar observate direct de oameni. Specii noi continuă să fie descoperite; de exemplu, la sfârșitul anului 1988 a fost identificată o specie necunoscută de arbust pe malul râului Median din vestul Camerunului. În același timp, numeroase specii au dispărut sau sunt amenințate. Pădurile tropicale neperturbate rămân unele dintre cele mai bogate habitate pentru fauna sălbatică, însă suprafața lor este tot mai redusă. Exploatarea forestieră modifică structura pădurii și compoziția speciilor de arbori, prin eliminarea speciilor valoroase economic și afectarea altora în mod indirect. Structura actuală a acestor ecosisteme reflectă cicluri repetate de contracție și expansiune ale pădurilor tropicale, determinate de fluctuațiile climatice globale.