Radell Faraday Nelson () a fost un scriitor american de literatură științifico-fantastică și caricaturist, cel mai faimos pentru povestirea sa „Eight O'Clock in the Morning” („Ora opt dimineața”, 1963), care a fost folosită ulterior de John Carpenter ca inspirație pentru filmul Ei trăiesc (1988).

Viață personală Nelson s-a născut la 3 octombrie 1931, în Schenectady, New York, ca fiul lui Walter Hughes Nelson și al Mariei Reed. Are un frate mai mic, Trevor Reed Nelson. Ray a fost un membru activ al fandomului science-fiction ca adolescent la Cadillac High School din Cadillac, Michigan. După absolvire, a studiat la Universitatea din Chicago (teologia), apoi a petrecut patru ani studiind la Paris, unde i-a cunoscut pe Jean-Paul Sartre, Boris Vian și Simone de Beauvoir, precum și pe Allen Ginsberg, Gregory Corso, William Burroughs și alte icoane ale generației beat. La Paris, a lucrat cu Michael Moorcock, făcând contrabandă din Franța cu cărțile atunci interzise ale lui Henry Miller. Acolo, a cunoscut-o pe norvegiana Kirsten Enge, care i-a devenit a treia soție la 4 octombrie 1957. Singurul lor copil, Walter Trygve Nelson, s-a născut pe 21 septembrie 1958, la Paris. Anterior, a fost căsătorit cu Lisa Mulligan la 13 decembrie 1955 și, ulterior, cu o colegă fană Perdita Lilly, care este subiectul primei sale cărți, colecția de poezie de 23 de pagini Perdita: Songs of Love, Sex and Self Pity, cea care avea să se căsătorească mai târziu cu John Boardman. A fost căsătorit cu poeta publicată și profesoara dr. Helene Knox, ocercetătoare Fulbright.

Nelson a decedat la 30 noiembrie 2022, în Napa, California, la 91 de ani.

Carieră Nelson și-a început cariera prin a scrie și crea benzi desenate pentru fanzine științifico-fantastice. Mai târziu, Nelson a scris mai multe povestiri publicate profesional, inclusiv „Turn Off the Sky” și „Nightfall on the Dead Sea”. Cea mai cunoscută poveste a sa „Eight O'Clock in the Morning” a fost publicată în The Magazine of Fantasy & Science Fiction (noiembrie 1963). Ray Nelson și artistul au adaptat povestirea ca seria de banda desenată „Nada” publicată în antologia de benzi desenate Alien Encounters (nr. 6, aprilie 1986), iar regizorul John Carpenter a ecranizat-o ca They Live (1988).Steve Swires, "John Carpenter and the Invasion of the Yuppie Snatchers", , Nov 1988, pp.37-40 and 43

Nelson a colaborat cu Philip K. Dick la romanul de invazie extraterestră din 1967 The Ganymede Takeover. Nelson a fost prieten cu Dick încă din copilărie, iar într-un documentar despre Dick, Nelson a spus că Dick a încercat LSD a fost doar de două ori atunci când i l-a oferit. Documentarul biografic despre Dick, în care Nelson este intervievat, este The Penultimate Truth About Philip K. Dick produs în 2007.

La începutul anilor 1970, Nelson a condus un atelier de scriitori la Prima Biserică Unitariană din zona golfului San Francisco. Unul dintre elevii săi a fost scriitoarea Anne Rice."'s Book Week," Algol 17, 1977, p.29

A fost membru pe viață al Clubului Scriitorilor din California.

Cartea sa din 1975 Blake's Progress, în care poetul William Blake este un călător în timp, a fost descrisă de John Clute în The Encyclopedia of Science Fiction drept „cea mai bună lucrare a lui Nelson”. a numit-o „o revelație”, considerând că „stilul lui Nelson este clar concentrat și atent colorat... Intriga sa este atât de complexă cât ar trebui să fie [și] personajele sale sunt frumos desenate”. "Lupoff's Book Week", Algol 28, 1977, p.48. A fost rescrisă și republicată ca Timequest în 1985.

La premiile Philip K. Dick din 1982, romanul lui Nelson The Prometheus Man a câștigat o citare specială (locul al doilea).

Nelson a fost adăugat la în 2019 pentru „dragostea sa autentică de-a lungul vieții pentru science fiction și serviciul său entuziast față de această comunitate timp de decenii”."First Fandom Awards at Dublin 2019," File 770, Mike Glyer. August 16, 2019. Accessed April 3, 2023.

Șapcă cu elice miniatura| O șapcă cu elice Ray Nelson a susținut că este cel mai faimos pentru crearea iconicei șepci (beanie) cu elice ca emblemă a fandomului science-fiction, în timp ce era elev în clasa a X-a la Cadillac High School. De asemenea, a susținut că a inventat personajul „Beany” într-un concurs din 1948 a ceea ce avea să devină serialul TV în timp ce vizita rudele sale din California. „Cred că este probabil cea mai bună șansă a mea de a fi amintit”, spune Nelson. „Nu am fost niciodată în lista celor mai bine vândute cărți a The New York Times”.

Publicații Perdita: Songs of Love, Sex, and Self Pity -- Perdita: Cântece de dragoste, sex și milă de sine The Ganymede Takeover (cu Philip K. Dick ), 1967 Blake's Progress, Progresul lui Blake, 1975 Then Beggars Could Ride, 1976 The Ecolog, 1977 Revolt of the Unemployable, Revolta șomerilor, 1978 The Prometheus Man, Omul Prometeu, 1982 Timequest, 1985 Dog-Headed Death (Gaius Hesperian Mysteries), 1989 Virtual Zen, 1996

Note

Bibliografie Ray Nelson la FictionMags Index

Legături externe

Eight O'Clock in the Morning His review of Our Lady of Darkness by Fritz Leiber

Categorie:Nașteri în 1931 Categorie:Nașteri pe 3 octombrie Categorie:Decese în 2022 Categorie:Decese pe 29 noiembrie Categorie:Scriitori americani de literatură științifico-fantastică Categorie:Scriitori de povestiri americani Categorie:Nuveliști americani Categorie:Absolvenți ai Universității din Chicago Categorie:Scriitori americani din secolul al XX-lea Categorie:Scriitori americani din secolul al XXI-lea Categorie:Scriitori din statul New York