Louis-Jean-François Lagrenée (numit Lagrenée l'aîné, Lagrenée cel bătrân; ) a fost un pictor francez în stil rococo și elev al lui . A câștigat Grand Prix de Rome pentru pictură în 1749 și a fost ales membru al în 1755. Fratele său mai mic (numit Lagrenée le jeune, Lagrenée cel mai tânăr) a fost și el pictor.

Biografie stanga|miniatura|245x245px|Răpirea Deianirei de către centaurul Nessus (1755). S-a născut la Paris la 30 decembrie 1724 și, de la o vârstă fragedă, a dat dovadă de talent în desen și pictură.Dictionnaire historique, critique et bibliographique Menard & Desenne, Paris, 1822, 15th ed. În timpul tinereții sale, maeștrii pictori membri ai au oferit un program continuu de cursuri, deschise publicului (contra unei taxe modice), de desen natural și de principii și tehnicile artei. Aceste cursuri le-au oferit membrilor academiei șansa de a identifica și educa șase dintre cei mai talentați tineri studenți dintr-un anumit an și de a le oferi un loc într-un program cunoscut sub numele de École royale des élèves protégés, un program care oferea școlarizare gratuită cu o mică remunerație pentru trei ani, pregătirea studenților pentru competițiile Prix de Rome.Louis Courajod, Histoire de l'enseignement des arts du dessin au XVIIIe siècle. L'École royale des élèves protégés, précédée d'une étude sur le caractère de l'enseignement de l'art français aux différentes époques de son histoire, et suivie de documents sur l'École royale gratuite de dessin fondée par Bachelier, Paris, J.-B. Dumoulin, 1874, cité par Annie Verger, « Entrer à l'Académie de France à Rome -- La faveur, le droit, le choix », dans Gérard Mauger, Droits d'entrée: Modalités et conditions d'accès aux univers artistiques, Paris, Ed. MSH, 2006 (lire en ligne [archive]), p. 13-46. După ce a fost selectat și a finalizat acest program de trei ani, sub tutela lui , a câștigat Grande Pix de Rome la prima sa încercare în 1749, cu pictura Iosif interpretând visele faraonului (acum pierdut).

În calitate de student la Academia Franceză din Roma, a dezvoltat o „fixare formativă, deși juvenilă, pentru pictura barocă”.Gallery Notes publication, W. J. Mitchell, London, November 2010, p. 2 Mai presus de toate, a fost inspirat de Școala Bologneză, în special de opera lui Guido Reni (1575–1642) și Francesco Albani (1578–1660). Mai târziu în cariera sa, el a dobândit epitetul „Albani francez” ( l'Albane Francais ).A Biographical and Critical Dictionary of Painters and Engravers, M. Bryan, (enlarged by George Stanley), London, 1849.

După ce s-a întors de la Roma în 1753, a început să lucreze la o pictură de mari dimensiuni - Răpirea Deianirei de către centaurul Nessus (Musée du Louvre ) - care, atunci când a fost terminată în 1755, a fost lucrarea de recepție care i-a adus calitatea de membru al Academiei Regale, cu unanimitate de voturi. În acest moment, era deja considerat o celebritate.Dictionnaire historique, critique et bibliographique Menard & Desenne, Paris, 1822, 15th ed.

Luni, 10 iulie 1758, la vârsta de 33 de ani, s-a căsătorit cu Anne-Agathe Isnard, în vârstă de 16 ani. Cincizeci și cinci de ani mai târziu, la 19 iunie 1805, certificatul său de deces a consemnat că ei erau încă căsătoriți.Actes d'Etat-civil d'Artistes Francais; Extraits des registres de L'Hotel de Ville de Paris(collaborative), 1873, p.201.

Cariera ulterioară Cariera sa a înflorit la Paris, prin îndeplinirea mai multor comenzi pentru patroni eminenți și membri ai unei noi comunități financiare înfloritoare, precum și prin înscrierea regulată la expozițiile din Paris. Reputația sa a atras atenția Elisabetei Petrovna, împărăteasa Rusiei, care, în 1760, l-a numit director al Academiei Imperiale de Arte și pictor principal al curții sale.A Biographical and Critical Dictionary of Painters and Engravers, M. Bryan, (enlarged by George Stanley), London, 1849. După numai doi ani petrecuți în Rusia, s-a întors la Paris pentru a prelua funcția de profesor-rector la Academia Regală. miniatura|268x268px|Marte și Venus; o alegorie a păcii (1770). miniatura|325x325px|Vénus aux Forges (c. 1760), Tapiserie Între 1781 și 1787, în calitate de director al Academiei Franceze, a locuit la Vila Medici din Roma. După o ultimă întoarcere la Paris, a fost numit curator onorific și director (administrativ) al Muzeului Luvru. A fost numit Cavaler al Legiunii de Onoare la 15 iulie 1804 de către Napoleon I.Documents in Archives Nationale, Paris. Cote: LH/1443/12, LAGRENEE AINE, No. 1443012. A murit în anul următor.

Lucrări în colecții publice (neexhaustiv) Picturi Paris, Muzeul Luvru: L'Enlèvement de Déjanire par le centaure Nessus (1755), Mercure, Aglaure et Hersé (1767), Psyché surprend l'Amour endormi (1768), La Mort de la Femme de Darius (1785), L'Amour des Arts console la Peinture des écrits ridicules et envenimés de ses ennemis Stockholm, Muzeul Național: Mars et Vénus surprise par Vulcain (1768) Muzeul Național al Castelelor din Versailles și Trianon: La Moisson - Cérès et l'Agriculture (aprox. 1770) Los Angeles, Centrul Getty: Vénus et Mars, une allégorie de la Paix (1770) : Esther et Assuérus (1775–1780) : Jupiter transformé en taureau enlève Europe, Thétys reçoit Apollon Institutul de Arte din Detroit: Pygmalion și Galatea (1781) Palatul Fontainebleau: Moartea Delfinului, înconjurat de familia sa (1765) Catedrala din Lyon, Sfântul Ioan Evanghelistul de pe insula Patmos (1758)

Galerie

Studenți de seamă (1763–1810) (fratele său) (1744–1814)

Note

Bibliografie Dicționarul artiștilor Benezit , Les Lagrenée, I. Louis (Jean, François) Lagrénée, 1725–1805, Tours, 1983 Pascal-François Bertrand, « La tenture des sujets mythologiques d'après Lagrenée l'aîné reconstituée », în Aubusson, tapisseries des Lumières, Paris, Aubusson, 2013

Legături externe Lagrenée l'Ainé în Arhiva Națională Franceză: Joconde

Categorie:Nașteri în 1724 Categorie:Nașteri pe 30 decembrie Categorie:Decese în 1805 Categorie:Decese pe 19 iunie Categorie:Pictori francezi din secolul al XVIII-lea Categorie:Pictori francezi din secolul al XIX-lea Categorie:Artiști din Paris