dreapta|miniatura|241x241px|O vitrină cu portrete în miniatură din secolul al XVIII-lea la Muzeul Național din Varșovia. Un portret în miniatură este un portret pictat în miniatură, de obicei executată în guașă, acuarelă sau email. Miniaturile portret s-au dezvoltat din tehnicile miniaturii din manuscrisele iluminate, au fost populare printre elitele secolului al XVI-lea, în special în Anglia și Franța, și s-au răspândit în restul Europei de la mijlocul secolului al XVIII-lea, rămânând foarte populare până la dezvoltarea dagherotipurilor și a fotografiei la mijlocul secolului al XIX-lea. De obicei, acestea erau cadouri intime oferite în cadrul familiei sau de către bărbații cu speranțe în timpul curtării, dar unii conducători, cum ar fi Iacob I al Angliei, au oferit un număr mare de cadouri diplomatice sau politice. Era foarte probabil să fie pictate atunci când un membru al familiei urma să lipsească pentru perioade semnificative, fie că era vorba de un soț sau un fiu care pleca la război sau emigra, fie că era vorba de căsătoria unei fiice.

Primii miniaturiști au folosit acuarela pentru a picta pe pergament întins sau (mai ales în Anglia) pe cărți de joc decupate după forma dorită. Tehnica a fost deseori numită limning (ca în tratatul lui Art of Limming din cca. 1600) sau pictură în mic. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, emailul vitros pictat pe cupru a devenit tot mai popular, în special în Franța. În secolul al XVIII-lea, miniaturile erau pictate cu acuarelă pe fildeș, care devenise acum relativ ieftină. De dimensiuni mici, de 40 mm × 30 mm, miniaturile portret erau adesea introduse în medalioane, în capace de ceas sau în bijuterii, pentru a putea fi purtate asupra persoanei. Altele erau înrămate cu suporturi sau atârnate pe un perete, sau încadrate în capace de tabachere.

Perioada timpurie Portretul miniatural s-a dezvoltat din manuscrisul iluminat, care fusese înlocuit, în scopul ilustrării cărților, de tehnici precum imprimarea pe lemn și pe calc. Primii miniaturiști de portrete au fost pictori de manuscrise celebri precum Jean Fouquet (autoportret din 1450) și , a cărui fiică , a pictat mai ales portrete miniaturale și s-a mutat în Anglia, unde predecesorul ei ca artist de curte, Hans Holbein cel Tânăr, a pictat unele miniaturi. a fost un alt pictor de miniaturi olandez la curtea lui Henric al VIII-lea. stanga|miniatura|223x223px| Jean Fouquet, autoportret (1450). Cel mai vechi portret în miniatură și, posibil, cel mai vechi autoportret formal.As distinct from self-portraits inserted into religious or other scenes. Jan van Eyck painted a small probable self-portrait, , (National Gallery, London) that is dated 1433. Franța a avut, de asemenea, o puternică tradiție a miniaturilor, centrată pe curte, deși aceasta a ajuns să se concentreze la mijlocul secolului al XVI-lea pe imagini mai mari, de dimensiuni apropiate de cele ale cărții moderne de buzunar, care nu ar putea fi considerate miniaturi în sensul obișnuit. Acestea pot fi picturi sau desene finisate cu unele culori și au fost produse de François Clouet ( – 1572), și de discipolii săi.

Primii pictori miniaturiști francezi au fost Jean Clouet (decedat ), fiul său François Clouet, și alții; dar despre munca lor în domeniul portretisticii avem puține urme în prezent, deși există multe portrete și un număr vast de desene care le sunt atribuite. Cele șapte portrete din Manuscrisul Războiului Gallic (Bibliothèque Nationale) sunt atribuite lui Clouet cel bătrân; la acestea se adaugă o lucrare frumoasă, aflată în colecția Pierpont Morgan, care îl reprezintă pe mareșalul de Brissac. După aceștia îi găsim pe (1613–1677) și . Alții ale căror nume ar putea fi menționate au fost (1637–1710) și (1675–1757).

Primul miniaturist englez de portrete renumit este ( –1619), cu un stil conservator, dar foarte sensibil la caracterul personajului; cele mai bune lucrări ale sale sunt frumos executate. Culorile sunt opace, iar aurul este folosit pentru a accentua efectul, picturile fiind realizate pe carton. Ele sunt adesea semnate și au și un motto latin pe ele. Hilliard a lucrat o perioadă în Franța și este probabil identic cu pictorul la care se face referire în 1577 ca Nicholas Belliart. Hilliard a fost succedat de fiul său (mort în 1640); tehnica lui era asemănătoare cu cea a tatălui său, dar mai îndrăzneață, iar miniaturile sale mai bogate în culori.

Isaac Oliver și fiul său Peter Oliver i-au succedat lui Hilliard. Isaac ( –1617) a fost elevul lui Hilliard. Peter (1594–1647) a fost elevul lui Isaac. Cei doi bărbați au fost cei mai timpurii care au dat rotunjime și formă chipurilor pe care le-au pictat. Ei și-au semnat cele mai bune lucrări în monogramă și au pictat nu numai miniaturi foarte mici, ci și unele mai mari, care măsurau până la (250 mm × 230 mm). Pentru Carol I al Angliei (1600–1649) au copiat la scară mică multe dintre tablourile sale celebre ale vechilor maeștri. miniatura| Portret în miniatură a lui Margaret Roper de Hans Holbein cel Tânăr, Alți miniaturiști care au trăit aproximativ în aceeași perioadă au fost , , și frații ei. John Hoskins (decedat în 1664) a fost urmat de un fiu cu același nume, despre care se știa că trăia în 1700, deoarece o miniatură semnată de el și purtând această dată se află în colecția Pierpont Morgan, reprezentându-l pe James FitzJames, primul duce de Berwick.

Samuel Cooper (1609–1672) a fost nepotul și elevul bătrânului Hoskins și este considerat cel mai mare miniaturist englez de portrete. Și-a petrecut mult timp la Paris și în Olanda, iar despre cariera sa se cunosc foarte puține lucruri. Lucrările sale au o anvergură și o demnitate superbe și au fost numite lucrări în mărime naturală în mic. Portretele sale ale bărbaților din epoca puritană sunt remarcabile prin fidelitatea lor față de viață și prin forța de mânuire. A pictat pe carton, piele de pui și pergament, iar în două ocazii pe bucăți subțiri de os de oaie. Utilizarea fildeșului nu a fost introdusă decât mult după epoca sa. Lucrările sale sunt frecvent semnate cu inițialele sale, în general în aur, și foarte des cu adăugarea datei.

Alți miniaturiști din această perioadă sunt (decedat în 1660), care a pictat o serie de portrete ale copiilor regelui și reginei Boemiei; (1611–1675); Richard Gibson (1615–1690); Charles Beale cel Bătrân și . Ei sunt urmați de artiști precum (decedat în 1763), , Nathaniel Hone și , ultimii doi fiind notabili în legătură cu înființarea . Lucrătorii în plumb negru (plumbago, cum era numit la acea vreme) nu trebuie trecuți cu vederea, în special , și John Faber cel Bătrân. Aceștia au desenat cu detalii rafinate și de mare efect pe hârtie sau velin.

La 28 aprilie 1733, un incendiu la White's Chocolate and Coffee House a provocat o distrugere teribilă a portretelor în miniatură. Sir Andrew Fountaine a închiriat două camere la White's pentru a-și păstra temporar imensa colecție de portrete realizate de Hilliard, familia Oliver, Samuel Cooper și alții. Întreaga casă a ars; numărul tablourilor distruse a fost atât de mare încât cenușa a fost atent cernută pentru a recupera aurul din suporturile incinerate ale miniaturilor.

Perioada de vârf, pe țară Danemarca miniatura| Portretul în miniatură al lui Ludwig van Beethoven, realizat de (1802). În Danemarca, s-a specializat în pictura în miniatură (adesea 40 mm × 30 mm sau în multe cazuri, de formă ovală sau rotundă) în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și a fost numit pictor de miniaturi la Curtea daneză în 1769. De asemenea, a lucrat la alte câteva curți europene și a câștigat o reputație internațională considerabilă. El a fost succedat de Christian Horneman ca principalul susținător al Danemarcei comerțului special al portretelor în miniatură. Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără un portret al lui Ludwig van Beethoven din 1802, de care Beethoven era deosebit de atașat — posibil pentru că îl prezintă cu o înfățișare mai chipeșă decât majoritatea celorlalte portrete. alt=|stanga|miniatura|252x252px| Viitorul Duce de Wellington în 1808, de .

Anglia Secolul al XVIII-lea a dat naștere unui număr mare de pictori miniaturiști, dintre care (1742–1821) este cel mai faimos. Lucrările sale sunt de o mare frumusețe și sunt executate cu mișcări burște și o strălucire pe care niciun alt artist nu le-a egalat. Cele mai bune lucrări ale sale au fost realizate în jurul anului 1799. Portretele sale sunt în general pe fildeș, deși ocazional a lucrat pe hârtie sau pergament și a realizat numeroase desene în creion pe hârtie, în care a colorat ușor fețele și mâinile, pe care le-a numit „desene pătate”. Cele mai frumoase miniaturi ale lui Cosway sunt semnate pe spate; există doar una autentică semnată pe față; foarte puține poartă chiar inițialele sale pe față.

(1750–1829) a pictat 4.900 de miniaturi; a semnat adesea E sau GE. (1763–1837) a fost un elev al lui Cosway și atât el, cât și fratele său au realizat portrete minunate. Strălucirea ochilor, părul vâlvoi, exuberanța culorilor, combinate cu clarobscurul forțat și desenul adesea foarte imprecis, sunt caracteristici ale lucrărilor lui Andrew Plimer. ( – 1811) a fost în unele privințe cel mai mare dintre miniaturiștii din secolul al XVIII-lea. Opera sa a fost salutată de contemporani pentru excelența sa în rafinament, putere și delicatețe, pentru textura sa mătăsoasă și finisajul elaborat, precum și dragostea artistului pentru un fundal maro. Alți pictori de seamă au fost Richard Crosse (1742–1810), (1742–1810), (c. 1750–1808), ale cărui cele mai bune tablouri sunt grupuri de două sau mai multe persoane, (1769–1821), și .

India colonială

Miniatura portretului a fost folosită și ca instrument de notorietate, respect și promovare, în special pentru britanicii din India colonială. Tinerii soldați trimiși în India aveau adesea impresia că misiunea lor le va ridica statutul în societate, le va asigura o promovare și îi va pregăti pentru căsătorie la întoarcere. Clima din India ocupată britanică s-a dovedit a fi aspră pentru tenului și mulți din societatea britanică au privit cu severitate schimbarea fizică. Tinerii și-au comandat portrete la sosirea în India pentru mame, surori și soții pentru a dovedi că sănătatea și siguranța lor nu erau o preocupare. Portretele erau comandate de soldați pentru a fi trimise înapoi familiilor, multe dintre miniaturile portretelor fiind create de artiști britanici aflați temporar în India. Un astfel de artist a fost John Smart. Smart a petrecut perioada dintre 1785 și 1795 în Madras, unde a fost foarte căutat de soldații britanici. Miniaturile portret comandate în India colonială realizate din fildeș sunt foarte diferite de cele create din pânză și ulei; nu numai din cauza costului comenzii în sine, ci și din cauza fragilității și riscului de ambalare și expediere. Transportul miniaturilor portret din fildeș era adesea taxat mai greu din cauza riscului mai mare de deteriorare sau pierdere. Datorită importanței acordate statutului și costurilor de expediere, mulți cercetători au ajuns la concluzia că miniaturile portret nu indică doar noile metode artistice, ci și istoria culturală a miniaturii portret în India colonială. alt=|stanga|miniatura|174x174px| Autoportret în miniatură pe fildeș de Andrew Robertson, 1811. Victoria and Albert Museum.

Scoția

Irlanda Gustavus Hamilton (1739-1775) a fost instruit de Robert West la Colegiul Național de Artă și Design din George's Lane, Dublin și a fost, de asemenea, ucenic sau elev al lui din Capel Street, Dublin, unde a fost angajat să coloreze gravurile în basorelief de păsări și flori produse de Dixon.A Dictionary of Irish Artists. Walter G. Strickland. 1913. http://www.libraryireland.com/irishartists/gustavus-hamilton.php