Crime de război rusești

miniatura|Clădire rezidențială în Dnipro, Ucraina, după un atac cu rachete rusești la 14 ianuarie 2023. Crimele de război rusești sunt încălcări ale dreptului penal internațional, incluzând crime de război, crime împotriva umanității și crime de genocid comise de forțele armate și paramilitare oficiale ale Rusiei, începând cu perioada post-sovietică, după dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991. De asemenea, Rusia a fost acuzată de complicitate la crimele comise de proto-statele sau statele marionetă pe care le finanțează și înarmează, cum ar fi Republica Populară Lugansk și Republica Populară Donețk. Aceste crime au inclus omoruri, torturi, acte de teroare, persecuții, deportări și transferuri forțate, dispariții forțate, răpiri de copii, violuri, jafuri, detenții ilegale, acte inumane, bombardamente ilegale, atacuri asupra obiectivelor civile, utilizarea de arme chimice interzise și distrugerea deliberată a infrastructurii civile.

Amnesty International și Human Rights Watch au documentat crime de război comise de Rusia în Cecenia,"NO HAPPINESS REMAINS" CIVILIAN KILLINGS, PILLAGE, AND RAPE IN ALKHAN-YURT, CHECHNYA , Human Rights Watch investigation report, April 2000 Georgia, Ucraina și Siria. De asemenea, Medici fără frontiere a documentat crimele de război comise în Cecenia. În 2017, Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) a raportat că Rusia a folosit arme cu dispersie și incendiare în Siria, comițând crime de război prin atacuri fără discriminare în zone populate de civili. În 2022 și 2023, OHCHR a găsit Rusia vinovată de crime de război în Ucraina. La 13 aprilie 2022, OSCE a publicat un raport care a stabilit că Rusia a comis crime de război, inclusiv în atacul aerian asupra spitalului din Mariupol. Uciderea țintită și dispariția forțată sau răpirile de civili, inclusiv jurnaliști și oficiali locali, au fost, de asemenea, considerate ca fiind posibile crime împotriva umanității.

Până în 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a emis 115 verdicte împotriva guvernului rus, în special în cazuri de dispariții forțate, crime, tortură și neinvestigarea corespunzătoare a acestor crime în Cecenia. În 2021, CEDO a găsit Rusia vinovată de comiterea de crime, torturi și jafuri în Georgia, precum și de împiedicarea întoarcerii a 20.000 de georgieni strămutați.

Ca răspuns la invazia Rusiei în Ucraina, guvernele occidentale au impus sancțiuni internaționale ample împotriva oficialilor ruși în 2014 și din nou în 2022. În 2016, Rusia și-a retras semnătura de la Curtea Penală Internațională (CPI), atunci când Curtea a început să investigheze anexarea Crimeii. Ca urmare, Adunarea Generală a ONU a suspendat Rusia din Consiliul pentru Drepturile Omului în 2022, pe fondul crimelor de război din Ucraina. În 2023, CPI a emis mandate de arestare pentru șase oficiali ruși, inclusiv pentru Vladimir Putin, acuzați de crime de război în Ucraina.

Crime de război comise de Rusia înainte de 1991

Crime de război sovietice În perioada 1917-1991, numeroase crime de război și crime împotriva umanității au fost comise de Uniunea Sovietică și de republicile sale, inclusiv de Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă și forțele sale armate. ceste crime au fost comise atât de Armata Roșie (ulterior denumită Armata Sovietică, cât și de poliția secretă, NKVD, și trupele sale interne. Multe dintre aceste acte au fost ordonate direct de liderii sovietici, cum ar fi Vladimir Lenin și Iosif Stalin, ca parte a politicii de Teroare roșie, care justifica execuțiile și represiunea politică. În alte cazuri, crimele au fost comise fără ordin împotriva prizonierilor de război sau civililor din țările aflate în conflict inclusiv în Europa de Nord, Centrală și de Est, înainte și după cel de-Al Doilea Război Mondial. Exemple notabile includ Masacrul de la Katyn și violurile în masă comise de trupele sovietice în teritoriile ocupate.

În anii 1990 și 2000, statele baltice au desfășurat procese pentru crime de război, condamnând în contumacie cetățeni ruși pentru crime împotriva umanității comise în timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial, incluzând uciderea și deportarea civililor. În prezent, guvernul rus se angajează într-o politică de negaționism istoric, presa rusă descriind crimele sovietice ca fiind „mituri occidentale”. În manualele de istorie din Rusia, atrocitățile sovietice sunt fie distorsionate pentru a prezenta sovieticii într-o lumină pozitivă, fie eliminate complet. În 2017, președintele rus Vladimir Putin a recunoscut „ororile stalinismului”, dar a criticat ceea ce a descris drept „demonizarea excesivă a lui Stalin” de către „dușmanii Rusiei”.

Cecenia

După dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991, Cecenia și-a declarat independența. Oficialii ruși au refuzat să recunoască această declarație, ceea ce a creat tensiuni între Rusia și Cecenia. Aceste tensiuni au escaladat într-un conflict major la 11 decembrie 1994, când 25.000 de soldați ruși au invadat Cecenia. Războiul s-a încheiat în 1996 cu retragerea trupelor ruse și cu independența de facto a Ceceniei. Cu toate acestea, tensiunile au persistat, ceea ce a condus la un al doilea război în 1999. Acesta a continuat până în 2009, când Rusia a recâștigat controlul complet asupra Ceceniei și a instalat un guvern pro-rus. În timpul ambelor războaie, au fost raportate numeroase crime de război, majoritatea fiind atribuite forțelo ruse.The situation of human rights in the Republic of Chechnya of the Russian Federation – Report of the Secretary-General UNCHR (26 March 1996) Unele cercetări sugerează că amploarea violenței împotriva cecenilor ar putea fi considerată genocid.

De asemenea, propaganda rusă în timpul războaielor cecene a dezumanizat populația locală, prezentând cecenii drept „negri”, „bandiți”, „teroriști”, „gândaci” și „ploșnițe”, ceea ce a contribuit la intensificarea brutalităților comise împotriva acestora.

Primul Război Cecen

miniatura|Trupe ruse îngropând cadavre într-un șanț în Cecenia în timpul celui de-Al Doilea Război Cecen În timpul Primului Război Cecen, organizațiile pentru drepturile omului au acuzat forțele ruse că au desfășurat un război brutal, manifestând un dispreț total față de dreptul internațional umanitar și provocând zeci de mii de victime civile nejustificate în rândul populației cecene. Principala strategie a armatei ruse a implicat utilizarea masivă a artileriei grele și a loviturilor aeriene, ceea ce a dus la numeroase atacuri nediscriminatorii asupra civililor. Potrivit Human Rights Watch, campania a fost „fără precedent în regiune de la Al Doilea Război Mondial încoace, atât prin amploarea, cât și prin caracterul său distructiv”, urmată de luni de bombardamente nediscriminatorii și țintite asupra civililor.

Printre crimele comise se numără utilizarea de bombe cu dispersie interzise, cum a fost cazul atacului din 1995 de la Shali, care a vizat o piață, o benzinărie și un spital,Russia: Three Months of War in Chechnya , Human Rights Watch, February 1995Yeltsin Orders Bombing Halt On Rebel City , The New York Times, 5 January 1995'These People Can Never Be Pacified': A Report From The Besieged City, Where Russian Bombs Haven't Dented Chechen Resolve , Newsweek, 16 January 1995 și masacrul de la Samashki din aprilie 1995, în care se estimează că până la 300 de civili au murit. În Samashki, forțele ruse au desfășurat o operațiune de „zachistka”, – percheziții casă cu casă în tot satul. Soldații federali au atacat deliberat și arbitrar civilii și locuințele civile, împușcând locuitorii și incendiind casele cu aruncătoare de flăcări. u deschis focul fără avertisment sau au aruncat grenade în subsolurile unde se ascundeau locuitorii, majoritatea femei, copii și persoane în vârstă.The situation of human rights in the Republic of Chechnya of the Russian Federation – Report of the Secretary-General UNCHR Trupele ruse au ars intenționat multe cadavre, fie aruncându-le în casele în flăcări, fie dându-le foc.

În Prima Bătălie de la Groznîi, raidurile aeriene și bombardamentele de artilerie rusești au fost descrise drept una dintre cele mai intense campanii de bombardament din Europa de la distrugerea Dresdei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.Williams, Bryan Glyn (2001).The Russo-Chechen War: A Threat to Stability in the Middle East and Eurasia? . Middle East Policy 8.1. Istoricul și generalul rus Dmitri Volkogonov a estimat că bombardamentele rusești asupra Groznîi au ucis aproximativ 35.000 de civili, inclusiv 5.000 de copii. Acest lucru a determinat surse occidentale și cecene să descrie strategia rusă ca un bombardament deliberat de teroare. Baia de sânge de la Groznîi a șocat opinia publică din Rusia și din întreaga lume, stârnind critici puternice față de război. Observatorii internaționali din cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) au descris situația ca fiind o „catastrofă inimaginabilă”, în timp ce fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a calificat războiul drept o „aventură rușinoasă și sângeroasă”, iar cancelarul german Helmut Kohl l-a numit „nebunie pură”.

Într-un raport din martie 1996, Comisia Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNCHR) a acuzat trupele ruse de atacuri asupra civililor la punctele de control și de execuții sumare ale bărbaților ceceni capturați, atât civili, cât și combatanți. Două incidente implicau soldați ruși care au ucis lucrători umanitari ce încercau să salveze un civil de la execuție pe o stradă din Groznîi. Într-un alt caz, ofițerii forțelor Ministerului de Interne al Rusiei au deschis focul asupra propriilor soldați care refuzaseră să comită crime împotriva populației civile.

Al Doilea Război Cecen

stanga|miniatura|O clădire deteriorată în timpul războiului în Groznîi Al Doilea Război din Cecenia, care a început în 1999, a fost chiar mai brutal decât primul război. Potrivit activiștilor pentru drepturile omului, trupele ruse au comis în mod sistematic următoarele crime în Cecenia: distrugerea orașelor și satelor fără justificare militară; bombardarea așezărilor neprotejate; execuții extrajudiciare și uciderea civililor; tortură, rele tratamente și încălcarea demnității umane; vătămări corporale grave provocate intenționat persoanelor care nu participau direct la ostilități; lovituri deliberate împotriva populației civile, a vehiculelor civile și medicale; detenții ilegale ale populației civile; dispariții forțate; jefuirea și distrugerea bunurilor civile și publice; extorcare; luarea de ostatici pentru răscumpărare; și comerțul cu cadavre. De asemenea, au fost raportate cazuri de viol, care au afectat atât femeile, cât și bărbații.

Printre crimele comise împotriva populației civile s-au numărat:

Atacul cu bombe cu dispersie din 1999 de la Elistanzhi, care a avut ca rezultat moartea majorității femeilor și copiilor.CARPET BOMBARDMENT OF THE ELISTANJI VILLAGE, OCTOBER 7, 1999 , Memorial, 26 October 1999The attack on the village of Elistanzhi (7 October), Amnesty International, 1 December 1999

Atacul cu rachete balistice de la Groznîi, în care zece rachete hipersonice au căzut fără avertisment, vizând singura maternitate din oraș, oficiul poștal, o moschee și o piață aglomerată.Russians at odds over market attack, BBC News, 22 October 1999Russians in disarray over Grozny strike , The Guardian, 23 October 1999Russian rockets hit Grozny market, The Guardian, 22 October 1999 Victimele au fost în principal în piața centrală, iar atacul este estimat că a ucis instantaneu peste 100 de persoane și a rănit până la 400.