Jessie Willcox Smith () a fost o ilustratoare americană în timpul Epocii de Aur a ilustrației americane, considerată „una dintre cele mai mari ilustratoare pure”. Colaboratoare la cărți și reviste la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, Smith a ilustrat povești și articole pentru clienți precum Century, Collier's, Leslie's Weekly, Harper's, McClure's, Scribners și Ladies' Home Journal. A avut o relație continuă cu Good Housekeeping, care a inclus o serie de ilustrații pentru Mama Gâscă și, de asemenea, crearea tuturor coperților Good Housekeeping din decembrie 1917 până în 1933. Printre cele peste 60 de cărți pe care Smith le-a ilustrat s-au numărat Cele patru fiice ale doctorului March și O fată de modă veche de Louisa May Alcott, de Henry Wadsworth Longfellow și Grădina de versuri a unui copil al lui Robert Louis Stevenson.
Viața timpurie Jessie Willcox Smith s-a născut pe 6 septembrie 1863, în cartierul din Philadelphia, Pennsylvania. A fost cea mai mică dintre fele lui Charles Henry Smith, un broker de investiții, și Katherine DeWitt Willcox Smith.Nudelman, 1990, pp. 17, 139.Illustrators Project, Jessie Willcox Smith biography. Jessie a urmat școli primare private. La vârsta de șaisprezece ani a fost trimisă la Cincinnati, Ohio, pentru a locui cu verii ei și a-și termina studiile. S-a pregătit pentru a deveni profesoară și a predat la grădiniță în 1883. Cu toate acestea, Smith a constatat că cerințele fizice ale lucrului cu copiii erau prea solicitante pentru ea.Hamburger, pp. 385+ Din cauza problemelor cu spatele, a avut dificultăți în a se apleca la nivelul lor. Convinsă să participe la cursurile de artă ale unuia dintre prieteniiNudelman, 1989, p. 12. sau verii ei, Smith și-a dat seama că avea talent la desen.Nudelman, 1990, p. 18.
Carieră
Educație și carieră timpurie În 1884 sau 1885, Smith a urmat (acum ), iar în 1885 a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Pennsylvania (PAFA) aflată în Philadelphia sub supravegherea lui Thomas Eakins și Thomas Anshutz. Sub îndrumarea lui Eakins, Smith a început să folosească fotografia ca resursă în ilustrațiile sale. Deși comportamentul lui Eakins putea fi dificil, în special cu studentele, acesta a devenit una dintre primele sale influențe majore.Nudelman, 1990, p. 19. În mai 1888, în timp ce Smith era încă la Academia din Pennsylvania, ilustrația ei Three Little Maidens All in a Row a fost publicată în revista St. Nicholas Magazine. Ilustrația era una dintre căile artistice prin care femeile își puteau câștiga existența la acea vreme. În acea perioadă, crearea de ilustrații pentru cărți pentru copii sau despre viața de familie era considerată o carieră potrivită pentru femeile artiste, deoarece făcea apel la instinctele materne. Alternativ, artele frumoase care includeau desenul despre viață nu erau considerate „feminine”. Ilustrația a devenit parțial viabilă atât datorită proceselor îmbunătățite de imprimare color, cât și a renașterii în Anglia a designului de carte.Nudelman, 1989, p. 11.
Smith a absolvit PAFA în iunie 1888. În același an, a fost angajată pe un post de începătoare în departamentul de publicitate al Ladies' Home Journal. Responsabilitățile lui Smith erau să termine schițe brute, să proiecteze chenarele și să pregătească arta publicitară pentru revistă. În acest rol, ea a ilustrat cartea de poezie New and True: rhymes and rhythms and histoires droll for boys and girls from pole to pole (1892) de Mary Wiley Staver.
În timp ce era la Ladies' Home Journal, Smith s-a înscris în 1894 la cursurile predate de la Institutul Drexel, acum Universitatea Drexel.Nudelman, 1990, pp. 21, 139. A făcut parte din prima sa clasă, care era formată în proporție de aproape 50% din femei Pyle i-a împins pe mulți artiști din generația lui Smith să lupte pentru dreptul lor de a ilustra pentru marile edituri. El a lucrat în special îndeaproape cu mulți artiști pe care îi considera „talentați”. Smith a scris mai târziu un discurs în care afirma că lucrul cu Pyle a măturat „toate pânzele de păianjen și confuziile care asediau atât de mult calea studentului de artă.”Nudelman, 1990, pp. 21–24. Discursul a fost ulterior compilat în lucrarea din 1923 „Report of the Private View of Exhibition of the Works of Howard Pyle at the Art Alliance”.Carter, p. 12. Ea a studiat cu Pyle până în 1897.Nudelman, 1989, p. 13.
Red Rose Girls miniatura| Ilustrație pentru săpunul Ivory, 1901 În timp ce studia la Drexel, Smith le-a întâlnit și , care aveau un talent similar și cu care avea interese comune. Au dezvoltat o prietenie pe viață, împărțind un studio pe strada Chestnut din Philadelphia și lucrând împreună. Oakley și Smith au ilustrat Evangeline de Henry Wadsworth Longfellow, publicată în 1897. Profesorul lor Howard Pyle a ajutat la asigurarea acestei prime comenzi pentru cele două artiste.
La începutul secolului al XX-lea, cariera lui Smith a înflorit. Ea a ilustrat o serie de cărți, reviste și a creat o reclamă pentru săpunul Ivory. Lucrările ei au fost publicate în Scribner's, Harper's Bazaar, și St. Nicholas Magazine. A câștigat un premiu pentru lucrarea Spălarea copiilor.Nudelman, 1990, p. 26. Green, Smith și Oakley au devenit cunoscute ca „The Red Rose Girls” după Red Rose Inn din Villanova, Pennsylvania, unde au trăit și au lucrat împreună timp de patru ani, de la începutul anilor 1900. Au închiriat hanul, unde li s-au alăturat mama lui Oakley, părinții lui Green și Henrietta Cozens, care a administrat grădinile și hanul. Alice Carter a scris despre aceste femei în The Red Rose Girls: An Uncommon Story of Art and Love pentru o expoziție a lucrării lor la Muzeul Norman Rockwell. Directorul muzeului, Laurie Norton Moffatt, a spus: „Aceste femei au fost considerate cele mai influente artiste ale vieții domestice americane la începutul secolului al XX-lea. Sărbătorite la vremea lor, imaginile lor poetice și idealizate încă se impun ca arhetipuri ale maternității și copilăriei un secol mai târziu."
Green și Smith au ilustrat calendarul, Copilul în 1903. Smith a expus la Academia de Arte din Pennsylvania în acel an și a câștigat premiul Mary Smith. Când artistele au pierdut contractul de închiriere pentru Red Rose Inn în 1904,Nudelman, 1990, pp. 10, 34. o fermă a fost remodelată de Frank Miles Day pentru ele în .Keels, Jarvis, p. 80. Ele și-au numit noua lor casă comună și locul de muncă „Cogslea”, extrase din inițialele numelui lor și ale colegului de cameră a lui Smith, Henrietta Cozens.
Femeia nouă miniatura| Grădina de versuri a unui copil, 1905 Pe măsură ce oportunitățile educaționale s-au deschis femeilor la sfârșitul secolului al XIX-lea, femeile artiste s-au alăturat întreprinderilor profesionale și și-au fondat, de asemenea, propriile asociații de artă. Dar lucrările de artă ale „doamnelor artiste” erau considerate inferioare. Pentru a ajuta la depășirea acestui stereotip, femeile au devenit „din ce în ce mai vocale și încrezătoare” în promovarea muncii lor, ca parte a imaginii emergente a „Femeii noi” educate, moderne și mai libere.Prieto, pp. 145–146. Artistele „au jucat roluri cruciale în reprezentarea Noii Femei, atât prin desenarea imaginilor icoanei, cât și prin exemplificarea acestui tip emergent prin propriile vieți”.Prieto, pp. 160–161.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, aproximativ 88% dintre abonații celor 11.000 de reviste și periodice americane erau femei. Pe măsură ce mai multe femei au intrat în comunitatea artistică, editorii au angajat femei pentru a crea ilustrații care descriu lumea din perspectiva femeilor. Alți ilustratori de succes au fost , , Elizabeth Shippen Green și .
Cariera continuată Smith a preferat să creeze ilustrații pentru coperți și povești, precum și reclame ilustrate,Thomson, p. 72. care purtau semnătura ei.Thomson, p. 149. Smith era cunoscută în special pentru ilustrațiile sale și afișele publicitare cu copii și femei, care au atras milioane de oameni.Bogart, pp. 26, 48, 69–70, 141.
Potrivit Muzeului Național de Ilustrație Americană, mulți spun că Smith este „cel mai mare ilustrator de cărți pentru copii”, iar munca ei a fost comparată cu cea a lui Mary Cassatt pentru portretizarea îndrăzneață a copiilor.
Smith a fost membră a Clubului Plastic din Philadelphia (fondat în 1897), înființat pentru a promova „Arta de dragul artei” și pentru a oferi un mijloc de a se încuraja reciproc din punct de vedere profesional și de a crea oportunități de a-și vinde lucrările.May, May, and Pyle, p. 89. The Plastic Club. Printre ceilalți membri s-au numărat , Violet Oakley și Elizabeth Shippen Green.Thomson, p. 154. Toate femeile care au fondat acest club au fost eleve ale lui Howard Pyle.
În 1903, Societatea Ilustratorilor le-a ales pe Florence Scovel Shinn și drept primele femei membre. Smith, Oakley și May Wilson Preston au devenit membre în anul următor.Bogart, p. 36. Au fost membre asociate până în 1920, când au devenit membre cu drepturi depline ai organizației.
În 1905, ea a fost unul dintre cei șapte artiști importanți care au încheiat contracte să lucreze exclusiv pentru Collier's. Ceilalți au fost , , , , și .Thomson, pp. 75, 127.
Potrivit The New York Times în 1910, Smith a câștigat aproximativ 12.000 USD( USD astăzi) pe an Bogart, p. 312. și, la fel ca Norman Rockwell și , a devenit populară ca „star media”.Bogart, p. 23.
În 1911, ambii ei părinți și fostul ei profesor și promotor, Howard Pyle, au murit, iar Elizabeth Shippen Green s-a căsătorit cu Huger Elliott.Nudelman, 1990, pp. 36–37. Oakley a avut un proiect mural major în capitala statului Pennsylvania din Harrisburg, care a ținut-o departe de Cogslea pentru perioade îndelungate.Nudelman, 1990, p. 37. Smith avea o casă cu 16 camere și o garsonieră pe care ea le-a numit Cogshill, construită pe o proprietate lângă Cogslea. A locuit în această casă, ultima ei casă,Nudelman, 1990, pp. 34–37, 141. cu Cozens, mătușa ei și fratele ei.Nudelman, 1989, p. 19. miniatura| Mama gâscă de Jessie Willcox Smith, 1914 miniatura| The Water-BabiesLibrary of Congress 1999 exhibition of "The Water-Babies" www.loc.gov. În următorii câțiva ani a continuat să creeze ilustrații pentru reviste, inclusiv o serie de ilustrații Mama Gâscă tipărite în Good Housekeeping, care au fost alb-negru până la mijlocul anului 1914, când au fost tipărite color. Ilustrațiile sale au fost reproduse în cartea The Jessie Willcox Smith Mother Goose de Dodd, Mead and Company. Această carte, reflectând tema ei continuă a mamei și copilului într-o portretizare realistă, a fost un succes comercial. Biograful Edward D. Nudelman a scris: „Ilustrația de pe coperta acestei cărți, care prezintă doi copii cuibăriți sub aripile Mamei Gâscă, este una dintre cele mai plăcute și mai calde imagini realizate de Smith. Seninătatea descrisă în postura și expresia copiilor, împreună cu preocuparea materială a Mamei Gâscă, e o dovadă a geniului lui Smith”.Nudelman, 1990, pp. 37–38.
Smith avea un talent deosebit în a picta copii, folosind în mod convingător laptele, prăjiturile și basmele pentru a obține un model de copil relaxat, concentrat. Într-un articol din octombrie 1917 din Good Housekeeping, ea scria că „un copil se va uita întotdeauna direct la cineva care spune o poveste; astfel, în timp ce pictez, spun povești minunate de auzit”.Stryker, Smith, Elliot, Oakley, p. 12. În 1915, Smith a terminat una dintre cele mai cunoscute lucrări ale ei, o serie de imagini pentru The Water-Babies de Charles Kingsley.