miniatura|Ilustrație a unei persoane care are viziuni despre „o lume luminoasă a îngerilor, cu Mântuitorul în mijloc” în timp ce stă în pat, din nuvela din 1844 „A Forlorn Hope” Fenomenele de pe patul de moarte se referă la o serie de experiențe raportate de persoane aflate în pragul morții. Există multe exemple de astfel de fenomene în literatura de specialitate și cea ficțională, sugerând că aceste evenimente au fost observate de culturi din întreaga lume de secole, deși studiul științific al lor este relativ recent. În literatura științifică, astfel de experiențe au fost denumite experiențe senzoriale legate de moarte (Death-Related Sensory Experiences - DRSE). Pacienții aflați pe moarte au raportat personalului din că au experimentat viziuni confortante.
Unii cercetători consideră că fenomenele și viziunile de pe patul de moarte sunt halucinații generate de procese neurobiologice asociate cu moartea.Houran, J. & Lange, R. (1997). Hallucinations that comfort: contextual mediation of deathbed visions. Perceptual and Motor Skills 84: 1491-1504.
Viziunile de pe patul de moarte miniatura|, cercetător timpuriu al fenomenelor de pe patul de moarte Viziunile de pe patul de moarte au fost descrise încă din antichitate. Totuși, primul studiu sistematic nu a fost realizat până în secolul XX.Blom, Jan. (2009). A Dictionary of Hallucinations. Springer. pp. 131-132. Acestea au fost, de asemenea, denumite halucinații considerate veridice, viziuni ale morților și viziuni înainte de moarte. Medicul , autor al cărții „Viziunile de pe patul de moarte” (1926), a adunat relatări ale persoanelor care au raportat că au avut viziuni ale prietenilor și rudelor decedate, sunete muzicale și alte fenomene de pe patul de moarte. Barrett era un creștin și credea că viziunile erau dovezi ale comunicării cu spiritele.Oppenheim, Janet. (1985). The Other World: Spiritualism and Psychical Research in England, 1850-1914. Cambridge University Press. p. 365. Studiul lui Barrett s-a bazat, de asemenea, pe observațiile soției sale, , despre mamele aflate pe moarte.
Într-un studiu desfășurat între 1959 și 1973 de către parapsihologii și , aceștia au raportat că 50% din zecile de mii de indivizi pe care i-au studiat în Statele Unite și India au experimentat viziuni de pe patul de moarte. Osis, Haraldsson și alți parapsihologi, cum ar fi Raymond Moody, au interpretat aceste rapoarte ca dovezi pentru o viață de apoi.Moody, Raymond. (1975). Life After Life. Mockingbird Books. Osis, K. and Haraldsson, E. (1977). At The Hour of Death. Avon.
Neurologul a scris că susținătorii interpretării vieții de apoi subestimează grav variabilitatea între rapoartele obținute. Hines a criticat, de asemenea, metodologia lor de colectare a rapoartelor:
Investigatorul sceptic a scris că viziunile de pe patul de moarte (Death Bed Visions - DBV) se bazează pe relatări anecdotice care sunt nesigure. Neavând în vedere întregul context al relatărilor, el a crezut că a descoperit contradicții și incoerențe în diverse DBV raportate de autoarea paranormală Carla Wills-Brandon.. (2002). "Visitations": After-Death Contacts. .the Volume 12. Retrieved November 6, 2013.
Cercetările din domeniile îngrijirii paliative și hospice au studiat impactul fenomenelor de pe patul de moarte (Death Bed Phenomena - DBP) asupra persoanelor aflate în pragul morții, familiilor acestora și personalului din îngrijirea paliativă. În 2009, un chestionar a fost distribuit la 111 membri ai personalului dintr-un program irlandez de hospice, întrebându-i dacă au întâlnit personal sau au auzit despre pacienți care au experimentat DBP. Majoritatea respondenților au raportat că au fost informați despre o viziune de pe patul de moarte fie de către un pacient, fie de către familia acestuia.MacConville U, McQuillan, R. Surveying deathbed phenomena. Irish Medical Times. 2010, May 6. Un alt studiu a constatat că fenomenele de pe patul de moarte sunt adesea asociate cu o moarte pașnică, dar sunt raportate mai rar de către pacienți și familiile acestora din cauza fricii de rușine și de neîncredere față de personalul medical.Fenwick P, Lovelace H, Brayne S. Comfort for the dying: five year retrospective and one year prospective studies of end of life experiences. Arch of Gerontology & Geriatrics. 2010;51:173-179.
Ca răspuns la aceste date calitative, există o mișcare în creștere în cadrul domeniului îngrijirii paliative care subliniază înțelegerea și respectul compasional din partea celor care oferă îngrijire la sfârșitul vieții în ceea ce privește aceste fenomene.Fenwick P, Brayne S. End-of-life experiences: Reaching out for compassion, communication, and connection – meaning of deathbed visions and coincidences. Am J of Hospice & Pall Med. 2011;28(1):7-15.
Conform cercetătorilor DRSE (experiențe senzoriale legate de moarte), cum ar fi , experiențele comune includ viziuni vizuale sau auditive ale persoanelor dragi (de obicei decedate), cele mai frecvente fiind părinții, urmate de prieteni, rude și animale de companie, și viziuni ale unui tărâm al „vieții de apoi”, descris ca fiind viu colorat (de obicei o grădină). De asemenea, pacienții pot avea viziuni de lumină, adesea personificate ca figuri spirituale importante în credințele lor spirituale sau religioase, și pot experimenta o „eliberare” de atașamentele personale și de identitatea personală, ceea ce este denumit uneori dizolvarea eului în unele comunități psihedelice. Martorii pot include persoane recent decedate de care pacienții și familiile lor nu sunt conștiente înainte de aceste fenomene.
Pacienții care experimentează astfel de fenomene nu sunt restricționați doar la cei cu convingeri religioase. Deși fenomenele de pe patul de moarte nu garantează o moarte pașnică, experiențele lor sunt, în general, liniștitoare.
Animalele aflate pe moarte, cum ar fi animalele de companie, pot manifesta reacții similare față de ființe nevăzute.
Împreună cu aceste experiențe personale ale celor aflați pe moarte, ocazional, cei dragi și asistentele de hospice experimentează, de asemenea, fenomene similare, denumite „coincidențe asociate cu momentul morții” de către cercetători precum . Această ramură largă a fenomenelor interumane legate de moarte include cunoașterea presupusă a trecerii cuiva printr-o „vizitare” înainte de a fi informați de alții (adesea cu persoana care trăiește experiența aflat la o distanță mare de individul pe moarte și fără cunoștințe anterioare despre starea sau moartea acestuia), experiențele de lumină care provin din corpul pacientului (adesea interpretate ca suflet) și „muzică de origine necunoscută” care coincide cu moartea pacientului. De asemenea, există o experiență cunoscută în parapsihologie ca „experiențe de moarte împărtășite”, în care un spectator, prieten, rudă, asistentă sau altcineva are o experiență similară cu o experiență aproape de moarte, dar din perspectiva de a însoți individul pe moarte.Fenwick, Peter. "Dying: a spiritual experience as shown by Near Death Experiences and Deathbed Visions" (PDF). Royal College of Psychiatrists. Retrieved on 20 August 2022."Shared Death Experiences: A Little-Known Type of End-of-Life Phenomena Reported by Caregivers and Loved Ones". American Journal of Hospice and Palliative Medicine. Shared Crossing Research Initiative. Retrieved on 20 August 2022.
Unii parapsihologi, inclusiv Raymond Moody, și William Peters (șeful Inițiativei de Cercetare a Trecutului Comun), au interpretat aceste rapoarte ca dovezi pentru o viață de apoi, subliniind asemănările cu experiențele de aproape moarte. Până acum, criticile sceptice au fost relativ limitate, cu excepția argumentelor din principii psihologice bine cunoscute aduse de și filosoful Keith Augustine. Până în prezent, există foarte puține proiecte de cercetare asupra acestor fenomene DRSE împărtășite, ceea ce face ca atât abordările paranormale legate de „viața de apoi”, cât și cele neurobiologice sau psihologice să nu fie susținute de dovezi concrete.
Persoane notabile care ar fi putut sau nu să experimenteze astfel de fenomene includ Steve Jobs, fratele lui Johnny Cash, Jack, și poetul William Wordsworth. Unul dintre rapoarte se referă la trecerea împărătesei văduve Cixi, menționând că un „duh” a apărut în visul împărătesei și a tentat-o să ajungă în viața de apoi.
Luciditate terminală
Uneori, persoanele cu dezabilități mentale severe, în special victime ale bolilor neurodegenerative, își recuperează funcțiile cognitive cu puțin timp înainte de moarte. M.Nahm, "Terminal Lucidity in Patients with Chronic Schizophrenia and Dementia - a Survey of the Literature" in "Issues in Neurology Research and Practice, 2011 Edition"
Evaluare științifică Conform psihofarmacologului american , există un grad ridicat de similaritate între viziunile de pe patul de moarte și halucinațiile induse de droguri. Halucinațiile cauzate de droguri conțin frecvent imagini ale ființelor din alte lumi și ale prietenilor și rudelor decedate. Unii oameni de știință care au studiat cazurile de fenomene de pe patul de moarte au descris prezențele vizuale, auditive și resimțite ale rudelor decedate sau ale ființelor îngerești în timpul procesului de moarte ca halucinații. Aceste halucinații sunt teorizate ca apărând dintr-o serie de explicații, inclusiv, dar fără a se limita la, , confuzie, delir, eșecuri ale sistemelor corporale (de exemplu, renal, hepatic, pulmonar) și o reacție mentală la stres.Brayne S, Lovelace H, Fenwick P. End-of-life experiences and the dying process in a Gloucestershire nursing home as reported by nurses and care assistants. Am J of Hospice & Pall Med. 2008;25(3):195-206.
Când creierul nu are un flux sanguin adecvat, așa cum se întâmplă în cazul unui stop cardiac, creierul este privat de oxigen. O perioadă scurtă de hipoxie cerebrală poate duce la deteriorarea funcției neuronale. Se teoretizează că această deteriorare neuronală explică viziunile de pe patul de moarte.Brierley, J. and D. Graham. (1984). Hypoxia and Vascular Disorders of the Central Nervous System. In Greenfield’s Neuropathology edited by J. Adams, J. Corsellis, and L. Duchen. 4th edition. New York: Wiley. pp. 125–207.
Note
Categorie:Parapsihologie Categorie:Moarte Categorie:Viața de după moarte